Jurnal »

Cum au fost Lunile de poveste în 2020

9 November 2020
scris de:

În luna octombrie 2020 a avut loc cea de-a șasea ediție a proiectului atât de drag nouă, cât și publicului nostru, Luni de poveste. Anul acesta întâlnirile au avut loc online, acest lucru aducând cu sine provocări, dar mai ales surpriza unei prezențe numeroase la fiecare atelier în parte. Ne-am bucurat de câteva zeci de minute petrecute împreună în cele patru ateliere care au luat forma următoarelor teme:

  • 5 octombrie (Szerena NAGY)– Mindfulness: o privire spre aici și acum
  • 12 octombrie (Diana BERINDEI și Delia SFECHIȘ) – De la curajul de a te iubi la puterea de a te dedica
  • 19 octombrie (Vasile BORIS) – Despre decizii sau cum să lași lucrurile să se așeze
  • 26 octombrie (Adela HARLIȘCA și Ramona POP) – Munca în echipă: redefinirea ei în contextul pandemiei.

Câte puțin despre fiecare întâlnire

Szerena ne-a explicat cum ne naștem cu această capacitate de a fi prezenți aici și acum. Capacitate care își pierde din intensitate pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenind obișnuiți cu o stare de deconectare de noi înșine. Aceasta apare atunci când focusul nostru este împărțit în mai multe direcții și în diferite acțiuni simultane, experimentând acea pierdere de energie pe care o resimțim ca și oboseală. Prin practicarea concentrării pe ceea ce este aici și acum, putem să ne conservăm acestă energie și să o folosim în beneficiul nostru.

În cadrul acestui atelier, am învățat că a fi prezent cu totul înseamnă mai mult decât a fi aici și acum. A fi prezent înseamnă a fi conștient de această prezență atât la nivel fizic, cât și emoțional. Însă acest echilbru nu poate fi atins decât dacă ne permitem să simțim. Într-un prim pas, să simțim un tumult al emoțiilor și al senzațiilor, pe care să îl integrăm în starea noastră actuală. Cu timpul, emoțiile se vor dezvolta pe fondul unui echilibru, lăsând loc trăirii depline a acestora, într-o manieră asumată.

Thich Nhat Hahn, unul dintre maeștrii acestei tehnici de mindfulness, afirmă că nu e nevoie să creăm spațiul unui timp special de practicare a acesteia. Este mai important să aducem tehnica chiar și în cele mai comune acțiuni zilnice.

Una dintre ideile cu care am plecat de la această întâlnire a fost că:

Cea mai mare armonie o putem obține dacă putem spune Da la tot ceea ce a fost, exact cum a fost. Da la tot ce vine, deși nu știm ce urmează și dacă am putea fi de acord cu tot ce este în acest moment (atât în noi, cât și în jurul nostru).

Mai multe detalii AICI. Întâlnirea o poți (re)vedea AICI.


Diana și Delia ne-au confirmat încă o dată că nimic nu ne poate împlini mai mult decât ceea ce aducem în propria viață și în viața celorlalți. Pornind de la această idee, am identificat că este important să ne fim, întâi de toate, cel mai bun prieten, pentru a putea aduce mai apoi și în viețile celorlați toate intențiile bune și potrivite.

A fost o seară în care am vorbit despre iubirea de sine, frumusețea acestui construct aducând în prim plan individualitatea cu care o trăim fiecare dintre noi. O putem traduce în moduri diferite, o putem trăi în și mai multe feluri și mai ales, o putem exprima într-o paletă largă de comportamente. Am convenit că de cele mai multe ori, nu știm cum să ne iubim pe noi înșine, sau nu putem identifica iubirea de sine. Vestea bună este că acest lucru, pe lângă toate celelalte lucruri din viața noastră, se poate învăța.

A te iubi pe tine este acel punct de plecare spre calitatea relațiilor cu ceilalți. Așadar, este cu atât mai important de identificat ce facem cu noi înșine și cum avem grijă de viața noastră interioară. În acest fel, ne vom oglindi și în relația cu lumea întreagă.

În cadrul acestui atelier, am învățat că există mituri în iubirea de sine, dar că acestea doar atât rămân: mituri. Mai mult de atât, prin exprimarea și trăirea iubirii de sine, nu îi excludem pe ceilalți, ci din contra, îi includem. Totodată, este de avut în vedere echilibrul pe care îl aducem prin a ne iubi pe sine și a ne dedica celorlalți.

Pe final, Delia ne-a pregătit un exercițiu de meditație prin care participanții au pășit pe drumul spre sine. Un drum atât de necesar în identficarea și exprimarea unicității iubirii de sine.

Mai multe detalii AICI. Întâlnirea o poți (re)vedea AICI.


În cadrul celei de-a treia întâlniri, am aflat de la Vasile că există anumite obstacole cu care ne putem confrunta înainte de a ne imersa în procesul decizional. Dintre acestea, putem aminti: situația incomplet definită, direcția neclară, perspectiva limitată, distorsiunea de confirmare, emoția de moment, încrederea prea mare.

Am învățat că este important să ne definim mai întâi problema pe care dorim să o rezolvăm și mai apoi să stabilim clar obiectivele. Așa cum a menționat și Vasile, în caz contrar, vom rezolva corect problema incorectă, iar dacă nu știm unde mergem, orice drum ne va duce acolo.

Pentru a putea lăsa lucrurile să se așeze, pornim de la o schimbare aparent minoră: transformarea cuvântului „trebuie” în „ar fi bine să”.

Și mai putem apela la câteva idei:

  • Să decidem dacă răspunsul la orice schimbare de plan sau propunere venită din exterior va conține răspunsul unui da ferm sau unui nu ferm (de obicei, da-ul apare atunci când programul este mai puțin încărcat, iar nu-ul apare când acesta este mai liber);
  • Să luăm în considerare costul de oportunitate. Cu alte cuvinte, la ce renunțăm atunci când luăm o decizie și să ne gândim la ce spunem nu atunci când spunem da;
  • Aplicăm metoda 10/10/10 apelând la o întrebare simplă: ce vom gândi despre această decizie în 10 ore, în 10 luni sau în 10 ani?
  • Să ne întrebăm ce sfat i-am da celui mai bun prieten. În acest fel, ne putem concentra atenția pe acei factori care sunt mai importanți în procesul decizional și în final, la luarea deciziei;
  • Ne întoarcem la valorile personale. Astfel, putem delimita ce este mai important pentru noi într-o situație dată;
  • În cazul în care suntem blocați… O putem lua de la capăt și putem analiza ce ne-a scăpat din propria analiză.

A fost o întâlnire care ne-a ajutat să învățăm cum să pășim cu mai multă încredere atât înspre asumarea propriilor decizii, cât și înspre a descoperi resursele de care dispunem pentru a ne facilita procesul decizional.

Mai multe detalii AICI. Întâlnirea o poți (re)vedea AICI.


Cea de-a patra seară a Lunilor de poveste am petrecut-o în compania Adelei și a Ramonei. Am învățat că dincolo de echipa de la birou, în contextul actual facem echipă și cu familia noastră. Mai mult decât atât, aceste două lumi se întrepătrund. Din acest motiv, devine important să identificăm care sunt acele elemente care funcționează la fiecare echipă în parte, dar și care sunt aspectele comune care duc mai departe o bună colaborare, indiferent de contextul în care se manifestă.

Un lucru e cert, ni s-a confirmat încă o dată, că importanța pe care o oferim relațiilor noastre, dezvoltate în echipele din care facem parte, este esențială pentru derularea activităților noastre. În cadrul întâlnirii, Ramona ne-a explicat modelul SCARF, dezvoltat de David Rock. Cu modelul în față, am construit imaginea pe care o avem fiecare dintre noi despre ce e important de adus sau ce luăm din echipa ai cărei membri suntem. Mai mult de atât, am analizat în ce măsură oferim timp dezvoltării acestor relații, resursă atât de prețioasă în această perioadă.

A fost o seară despre conștientizare. O seară despre ceea ce putem facem pentru a îmbunătăți calitatea relațiilor cu coechipierii noștri, fie că sunt colegii de la serviciu sau chiar membrii familiei noastre și, mai ales să observăm care ne sunt elementele (care pot deveni cu ușurință și valori) după care ne ghidăm în echilibrarea activităților noastre efective de zi cu zi.

Mai multe detalii AICI. Întâlnirea o poți (re)vedea AICI.


Vă mulțumim pentru susținere și pentru că ați fost alături de noi și în acest an! Mulțumim partenerilor: Editura TREIEditura Publicacluj.com și InfoLocal. Să ne revedem cu bine și în 2021 la o nouă ediție a Lunilor de poveste.

Recomandă și altora

Newsletter

website meșterit cu de omnivision.ro