Skip to main content
Jurnal »

Despre mentorat

21 aprilie 2023
scris de:
Ramona Pop, articol despre colaborare

„La început a fost relația și apoi educația” – așa începea Ovidiu DAMIAN atelierul din cadrul evenimentului anual, Luni de poveste.

În același registru, în articolul de deschidere al Anului Colaborării, Gabriela HUM a descris colaborarea ca fiind despre încredere, împărtășire, acces la oameni și resurse. Preluând ideile colegilor, m-am dus cu gândul la programele de mentorat și ce anume le asigură succesul.

Am trecut prin mai multe rânduri de idei și credințe. Mai întâi, mi-am amintit de zicala cum că meseria nu se învață, se fură, așa că implicit, învățarea ar trebui să se întâmple pe ascuns, pe furiș cumva, să nu observe nimeni procesul, însă totuși să aibă rezultat.

Apoi mi-am amintit de eterna cerință din descrierea posturilor de a avea experiență oricât de puțină, iar învățarea este tratată ca o datorie și o obligație de serviciu.

O altă fațetă a apărut când am auzit de ideea de mentor și programe de mentorat și mă gândeam că mentorul e un fel de „zâna cea bună” care te caută și te ia sub ocrotirea ei ca să ajungi un profesionist desăvârșit.

Mai crede cineva în povești cu zâne? Ei bine, atunci poate veți crede în povești despre mentorat. Iar realitatea pentru mine este că am fost mentorată atunci când am căutat mentor, respectiv, am mentorat atunci când m-am așezat într-un cadru în care circulau cei ce voiau mentorare.

Ce am făcut când am căutat mentor

  • A contat, în primul rând, cine este omul de la care învăț. Am preluat mult mai multe de la cei față de care am putut să mă comport autentic, fără să mă simt judecată că nu știu, nu îmi iese din prima sau că nu înțeleg, deși inițial părea ceva simplu;
  • Apoi a urmat demonstrarea – cât din ce îmi zice și mă învață pune în mod real în practică. Am avut mai mult respect față de cei care și-au recunoscut propriile dificultăți și slăbiciuni, care mi-au arătat varianta reală și nu cea de reclamă;
  • În mod firesc, așa am ajuns la susținere – cât de mult am fost încurajată să experimentez și să testez, să îmbin ce știam deja cu ce tocmai învățam. Uneori, ceilalți au crezut în mine mai mult decât am crezut eu, iar acest lucru a fost un motor pentru progres și schimbare.

În final, rezultatul mi-a aparținut. Evoluția, schimbările, eșecurile, experiența trăită, toate acestea au fost unice. Nu reprezintă copia la indigo a mentorului și nici nu au cum să fie replicate identic de un alt mentee.

Ce am făcut când am decis să mentorez

  • Am plecat de la premisa generozității. Mi-am propus să permit mentee-ului să preia ce consideră că îi este de folos și în modalitatea care îi este de folos, chiar dacă asta presupune să modific agenda sau formatul;
  • Pasul următor a fost stabilirea unui raport de egalitate și respect. Fără ierarhie, fără sfaturi de tipul „eu știu mai bine” sau „ascultă-mă că e spre binele tău”, fără a poza în perfecțiune sau a pretinde că dețin adevărul absolut, înlocuind frazele de mai sus cu opțiunea de a învăța, la rândul meu;
  • Punctul central este obiectivul de învățare și dezvoltare al mentee-ului. Oricât de similar pare cu ceva ce am parcurs cu alt mentee sau cu propriul parcurs, călătoria de învățare este mereu unică. Astfel, planul și structura au nevoie de simplitate, ca mai apoi conținutul să poată fi adaptat.

Finalitatea o pot evalua doar cei mentorați. Doar ei sunt în măsură să afirme dacă au obținut ce își doreau și ce căutau. Ca mentor, pot fi observator și martor al evoluției prin prisma relației construite și a cadrului de învățare care ne unește.

Julie Starr în The Mentoring Manual spune că procesul de mentorare necesită o colaborare între lumea mentorului, lumea mentee-ului și viața de zi cu zi cu doză și procent variabil de neașteptat, de surpriză și de impredictibil. Programele de mentorat nu se întâmplă în vid, ci în contextul realității celor implicați. Astfel, e nevoie ca acestea să aibă în vedere:

  • Depășirea obstacolelor precum frica de eșec, lipsa unor abilități de relaționare, lipsa studiilor de specialitate;
  • Depunerea de efort și energie atât de către mentor, cât și de către mentee;
  • Și în final, generozitatea de a împărtăși și de a împărți (de exemplu, conexiuni și contacte sociale, experiență concretă și abilități adiacente programului inițial).

Recomandă și altora