Arta de a fi prezent în spirala stresului

.

de Szeréna SEER, trainer ATU Consulting

O legendă persană povesteşte despre un călător care se târa pe un drum aparent nesfârşit, fiind încărcat cu multe poveri. Călătorul era foarte obosit şi plin de rănile provocate de greutăţi, dar părea total inconştient de motivul acestor răni. Parcă nu observa poverile care atârnau pe umerii lui. Legenda spune că acest călător s-a întâlnit pe drumul lui cu trei fermieri, care l-au întrebat de rostul poverilor lui, şi astfel, încet-încet, el ajunge să arunce aceste greutăţi ca, în final, să se bucure de peisajul frumos şi de apusul de soare.

De câte ori ne recunoaştem şi noi în rolul călătorului fiind aparent atât de obişnuiţi cu stresul încât nici nu observăm „rănile” care se tot adâncesc în corpul nostru? De câte ori uităm să ne bucurăm de drum şi de peisaj? Și cum oare am putea face asta, când poverile ne apasă umerii şi noi nu ştim cum să le dăm jos?

Specialiştii spun că trăim stresantă o situaţie atunci când o apreciem mai puternică decât propriile noastre mecanismele de coping (de a face față acesteia). Astfel, stresul apare când noi considerăm (subiectiv) că avem mai puţine resurse decât ar fi nevoie în situaţia respectivă. Ca şi reacţii, omul preistoric avea posibilitatea să lupte (fight) sau să fugă (flight) sau, în situaţii neclare, să se blocheze (freeze) până creierul reuşea să evalueze dacă lupta sau fuga era cea mai sigură variantă pentru supravieţuire.

La omul modern, lucrurile se complică puțin. Să ne imaginăm situaţia în care avem un termen limită cu un proiect pe care ne e dificil să îl finalizăm şi asta cauzează multă agitaţie interioară. În acest caz, nu putem fugi de sarcină, pentru că riscăm să fim penalizați sau să ne pierdem locul de muncă; nu putem lupta din aceeaşi cauză, şi nici nu ne putem permite să ne blocăm, pentru că în acest caz, consecinţele ar fi şi mai neplăcute. În acest caz, organismul intră într-o stare de agitaţie şi tensiune pregătit de luptă sau fugă şi, în cazul în care presiunea rămâne activă pentru mai mult timp (sau astfel de presiuni vin una dupa alta în fiecare zi), putem intra în starea de stres cronic, care duce la boală şi burnout (epuizare profesională). Acest proces este ca o spirală pe care putem aluneca fiecare dintre noi, până la adâncimi nebănuite.

Arta-de-a-fi-prezent-in-spirala-stresului

Dar oare cum am putea să ne schimbăm direcţia şi, chiar dacă factorii stresanți vor exista în continuare, noi să îi folosim pentru creştere şi dezvoltare în loc de anxietate şi tensiune? Sau altfel spus, ce are nevoie să facă acest călător din legenda noastră ca să scape de poveri şi să se bucure de frumuseţea călătoriei?

Sunt multe variante de răspuns la întrebările de mai sus în funcţie de nevoile şi posibilităţile subiective ale fiecăruia. Noi ne vom opri asupra noilor studii care vorbesc despre managementul eficient al stresului prin tehnici de mindfulness, tehnici care, exersate pe perioadă lungă, ne ajută nu doar în reducerea simptomelor de stres, ci și în schimbarea stilului de viață.

Mindfulness reprezintă capacitatea de a ne îndrepta atenţia conştient şi voit la momentul prezent, fără a judeca (Jon Kabat Zinn). Deci ideea nu este să „înfrumuseţăm” prezentul, ci să observăm realitatea aşa cum este ea, fără să o judecăm sau să punem etichete. Acest proces detensionează creierul, emoţiile şi corpul, aducând o stare de relaxare şi fericire.

Ce spun studiile despre beneficiile exerciţiilor de mindfulness?

  • starea de mindfulness activează zone diferite din creier (văzul - ariile occipitale, auzul - ariile temporale, senzatiile - ariile parietale) şi detensionează reţelele neuronale utilizate prea mult într-o anumită perioadă de timp
  • influenţează creşterea atenţiei, dezvoltarea memoriei, a percepţiei conştiente si a capacităţilor de învăţare
  • creşte empatia si capacitatea de a regla emoțiile
  • creierul devine flexibil şi uşor de antrenat, ceea ce face ca învăţarea să fie mai uşoară
  • creşte capacitatea de insight, de acceptare de sine şi a celorlalţi
  • se observă o echilibrare mai uşoara a minţii şi a corpului
  • reduce anxietatea și stresul

Un studiu realizat în Londra pe efectele exercițiilor de mindfulness pe angajați spune că la 80% din angajaţi s-au îmbunătățit relațiile, 79% au învăţat să se relaxeze mult mai eficient, iar 53% erau mai fericiți în munca lor. Cercetările din neuroştiinţe arată că suntem „plecaţi” din prezent 47% din timp. Adică jumătate din timpul nostru îl petrecem cu gândurile în trecut sau în viitor, lăsând prezentul să treacă pe lângă noi. Împreună cu viaţa. Alte studii realizate pe capacitatea omului de a trăi momentul prezent arată că, cu cât suntem mai mult „plecaţi" cu mintea, cu atât suntem mai puţin fericiţi. Se spune că „fericirea e ca un fluture; dacă alergi după ea, nu poţi să o prinzi... dar dacă te opreşti şi stai relaxat, vine şi ţi se pune pe palmă”.

Merită să luăm în considerare cele de mai sus şi, spre final, vă propun să ne întoarcem la imaginea călătorului din poveste. Iată câteva întrebări, care ne pot însoţi în rolul nostru de călător prin viaţă:

Întrebări legate de situaţia din prezent:

  • Ce mă stresează în prezent în viaţa mea profesională?
  • Ce mă stresează în prezent în viaţa mea personală?
  • Cum reacţionez la aceşti stresori? Ce gânduri, ce emoţii, ce comportamente am?
  • Ce beneficii am de pe urma acestor situaţii? Ce din mine mă împiedică să ies din ele?

Întrebări legate de trecut:

  • De când duc aceste poveri cu mine?
  • Când am mai trecut peste situaţii asemănătoare?
  • Prin care din acele situaţii am trecut cu succes? Ce din mine m-a ajutat atunci?
  • Cum aş putea să folosesc acele resurse acum, în prezent?

Întrebări legate de viitor:

  • Cum mă văd într-un an, în trei ani sau în cinci ani cu aceste poveri, stresori? Vor mai conta?
  • Cine sunt acei „fermieri" în viaţa mea (resurse, capacităţi, oameni) care mă ajută să îmi conştientizez situaţia? Cine din oamenii din jurul meu îmi ţine oglindă?
  • La ce poveri sunt pregătit/ă să dau drumul?
  • Care ar fi primul pas pe care îl voi face în direcţia schimbării?
  • Când îmi propun să fac acel pas?

Trecând din când în când prin întrebările de mai sus, putem fi mai conştienţi de noi şi, în loc „să ni se întâmple” viaţa, să o trăim mai asumat, schimbând direcţia spiralei spre sus, spre dezvoltare.


Bibliografie
Kabat-Zinn, Jon (2016). Mindfulness pentru începători, Ed. Trei;
Légeron, Patrick (2003). Cum să ne apărăm de stres, Ed. Trei;

Morschitzky, Hans & Sator, Sigrid (2016). Când sufletul vorbește prin corp. Să înțelegem și să tratăm tulburările psihosomatice, Ed. Trei.
Foto via allwidewallpapers.com


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Dezvoltarea în spirala stresului - din cadrul evenimentului Luni de poveste... la Cărturești.

Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Szerénei SEER, găsiți filmarea mai jos (1 h și 49 de minute):

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting