
Antoine de Saint-Exupéry spunea că: „Dacă vrei să construiești un vapor, nu începe prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori și alte materiale. Învață-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârșită.”
Povestea ATU Consulting a început acum 20 de ani iar membrii echipei actuale s-au alăturat de-a lungul anilor. Începuturi este o serie de interviuri cu membrii echipei în care ne propunem să explorăm două direcții: o întoarcere în timp la începuturile companiei, precum și povestea „îmbarcării” fiecăruia dintre ei.
Când ai interacționat prima dată cu ATU Consulting și ce îți amintești de la prima întâlnire?
Prima interacțiune cu ATU Consulting a fost în septembrie 2012, parcă ar fi fost ieri. Îmi amintesc foarte bine acea perioadă.
Puțin despre context. Mă întorsesem după un semestru petrecut în Franța, a urmat finalizarea masteratului și susținerea lucrării de disertație. Apoi m-am bucurat de câteva săptămâni de pauză și mi-am încărcat bateriile. Îmi doream mult să rămân în Cluj așa că am început să mă gândesc unde m-aș vedea lucrând. Mărturisesc că nu știam exact ce înseamnă o firmă de training și consultanță, însă am considerat că poate fi un mediu propice în care să mă pot dezvolta în mai multe direcții față de pregătirea mea din acel moment.
Așa că am început să caut online. La momentul respectiv, m-am oprit asupra a trei companii, însă ATU s-a remarcat din prima și mi-a atras atenția prin prisma autenticității și a transparenței pe care o transmiteau pe site. Mi-am pregătit CV-ul, am scris o scrisoare de intenție extrem de sinceră și i-am trimis un email Gabrielei HUM – pe care nu o știam și cu care nu mai interacționasem până atunci. Vai, ce emoții mă cuprind acum când recitesc emailul și scrisoarea… și răspunsul lui Gabi. Totul a decurs atât de simplu și firesc.
Gabi mi-a răspuns într-o manieră caldă și m-a invitat la sediu să ne cunoaștem… Printre cuvintele pe care mi le-a adresat în email, musai să menționez: „Consider că lucrurile care se întâmplă într-un anumit fel în viața noastră merită luate în seamă.” Îmi amintesc destul de bine detalii din întâlnirea noastră, în biroul ei din Zorilor, știu și cu ce eram îmbrăcată. A fost un schimb de energii tare plăcut. Nu aveau un post disponibil, dar mi-am găsit ușor locul în echipă.
Anii au trecut și, acum, când mă uit în urmă, chiar au fost ani în care m-am simțit omul potrivit la locul potrivit, în care am simțit că pot să-mi aduc contribuția prin ceea ce știu și prin ceea ce fac, în care mi s-a oferit încredere, în care am fost apreciată ca om și ca profesionist, în care m-am dezvoltat personal și profesional, în care am cunoscut oameni minunați, cu care am legat prietenii.
Între timp, m-am mutat din Cluj, am investit mai mult timp și energie în propria companie, s-au mai întâmplat și de-ale vieții, însă colaborăm în continuare pe anumite proiecte – iar asta e foarte important pentru mine. Chiar dacă nu mai sunt zilnic implicată, chiar dacă nu ne mai vedem așa des, simt că am lăsat o parte din mine în tot ceea ce am făcut și fac în ATU. Cât despre întâlnirea mea cu Gabi, i-am mai împărtășit acest gând cu diverse ocazii: am convingerea că a fost una dintre acele întâlniri esențiale, de care sunt extrem de recunoscătoare.