Luna mai este o lună despre evenimente, prezență și COLABORARE.
Sâmbătă, 27 mai, colega noastră, Smaranda BRUMAR (trainer, psiholog și psihoterapeut) a ținut o prezentare despre emoții, înțelepciunea acestora și ce ne poate învăța fiecare situație/emoție în parte, ca răspuns la invitația de a participa la Festivalul Emoțiilor – un eveniment dedicat înțelegerii și colaborării dintre noi înșine și emoțiile noastre, cu focus pe ceea ce simțim, gândim și felul în care ne comportăm zi de zi.
Trăim într-o lume care abundă în tehnici ce ne învață cum să ne învingem emoțiile, să le controlăm, să le eliminăm, ca și cum emoțiile ar fi cel mai mare inamic, cu care suntem într-un război perpetuu.
Dar dacă emoțiile nu au venit în viața oamenilor ca să îi aducă în arenă, ci doar ca mesageri (uneori neplăcuți) ai nevoilor noastre?
Pentru că asta sunt emoțiile. O punte între ceea ce avem nevoie, adânc ascuns în noi, și ceea ce e de făcut ca să ne simțim împliniți. O punte între nevoi și comportament.
Frica apare ca un mesager care ne dă de veste că există un pericol pe aproape, iar noi trebuie să facem în așa fel încât să ne protejăm. Sau ne semnalizează că suntem singuri și e cazul să căutăm pe cineva cu care să ne satisfacem nevoia de conectare. Furia ne ajută să stabilim limite sănătoase cu cei din jur, iar tristețea este cea care ne îndeamnă să dăm drumul unor experiențe vechi ce nu ne mai servesc, unor etape din viață, unor oameni care nu mai au niciun rol în viața noastră, astfel încât să lăsăm teren fertil de creștere pentru ceva nou și folositor.
Lupta cu emoțiile ne consumă energie și ne ține pe loc. Dacă eu cred că furia e negativă, voi tinde să o reprim și să fac pe plac tuturor, mai puțin mie. Dacă am așteptarea ca tristețea să mă ocolească, voi tinde să îmi umplu viața cu lucruri noi și să am dificultăți în a încheia, cu sacrificii mari ale stării de liniște și relaxare.
Ca să ne împrietenim cu emoțiile noastre, este important să ne transformăm din luptători în observatori, punând etichete pe fiecare emoție în parte și primindu-le cu curaj, chiar dacă manifestările lor în corp nu sunt cele mai plăcute.
Și, foarte important: să îl înlocuim pe „a trece peste” cu „a trece prin”. Eroul trebuie să treacă întodeauna prin locuri/momente întunecate. Mai ales că, în cazul acesta, emoțiile, dincolo de felul în care se simt în corp, sunt mai mult decât un loc întunecat, ci mai degrabă călăuza spre nevoi, a căror împlinire este unul din marile triumfuri ale vieții.
