Jurnal » Articole
Ce ne ține sănătoși într-o călătorie lungă cât viața?
scris de: Gabriela HUM

Asociația Mondială a Sănătății a anunțat că în 2023, 1 din 8 adulți în lume a suferit o problemă de sănătate mintală și doar 45% dintre aceștia au avut acces la un specialist. Suntem în situația în care sunt depășite resursele de specialiști care se ocupă de problemele psihice, așa că până la urma tot prevenția și a fi conștienți de importanța factorilor care ne mențin sănătoși poate fi o soluție pe termen lung.
Articolul sumarizează 10 elemente esențiale pentru menținerea sănătății mintale cu câteva detalii la fiecare dintre ele.
1. Atașament și siguranță
Principalul element care ne susține în a fi sănătoși sunt relațiile în care ne trăim viața. Dr Harville Hendrix, cofondator Imago, spunea că „ne naștem într-o relație, suntem răniți într-o relație și ne putem vindeca într-o relație”. A avea relații (poate nu toate din viața noastră, dar macar unele dintre ele) în care să ne simțim conectați, acceptați, susținuți, este esențial pentru sănătatea noastră mintală. Modelul cercurilor sociale susține importanța organizării relațiilor noastre pe 3 niveluri:
- Cercul intim, care conține 1-2 persoane. Acestea este important să poată respecta 3 reguli: să nu judece, să nu dea sfaturi dacă nu li se cere și să nu se îngrijoreze (adică să nu mute discuția de pe mine pe ei).
- Cercul personal, unde este familia și prietenii cu care împărtășim aceleași valori.
- Cercul social, unde sunt colegii, vecinii și cunoștințele noastre.
Nivelul de profunzime și de deschidere este diferit pentru fiecare cerc, iar situațiile de stres și anxietate le discutăm cu oamenii din cercul intim.
2. Percepția controlului asupra propriei vieți
Element pe care îl veți mai găsi sub numele de autoeficacitate sau autonomie, face parte din cele 5 nevoi de baza ale ființei umane (David Richo, Modelul celor 5A): afecțiune (tandrețe), acceptare, apreciere, atenție și autonomie. Percepția controlului asupra propriei vieți are două componente: modul în care luăm decizii și modul în care suntem conștienți și negociem pe nevoile noastre.
Ne dezvoltăm autonomi atunci când, încă din copilărie, am fost lăsați să alegem pentru noi, să decidem ce anume dorim sau nu dorim să facem și, astfel, putem crește adulți care ne asumăm decizii și ne ghidăm viața după propriile nevoi. Mulți adulți povestesc despre viața lor ca și când ea li s-ar întâmpla, ca și când viața i-ar trăi pe ei și nu ei își trăiesc viața. Auzim replici de genul: „nu am avut ce face”, „asta este”, „nu am avut noroc” sau „asta a fost șansa mea”. O abordare sănătoasă a percepției controlului asupra propriei vieți este atunci când chiar și pentru o zonă mică din viața noastră, ne dăm voie să alegem și ne asumăm alegerea făcută, adică ne confruntăm cu consecințele ei. Nu înseamnă că toate deciziile vor fi bune, ci înseamnă că ajungem să înțelegem cum luăm decizii și să fim responsabili pentru alegerile noastre.
A avea control asupra propriei vieți mai înseamnă a ne cunoaște nevoile și a negocia cu ceilalți propriile nevoi. Se întâmplă să presupunem că ceilalți stiu ce nevoi avem sau stăm în așteptarea ca oamenii să ne împlinească nevoile fără ca noi să le exprimăm. Sau avem senzația că a avea nevoi legate de alte persoane este ceva rușinos. Sănătos este să ne cunoaștem nevoile, să ne întrebăm ce avem nevoie de la ceilalți, să verbalizăm aceste nevoi și să fim dispuși să negociem.
3. Self-continuity
Reprezintă capacitatea noastră de a ne vedea viața și pe noi pe un continuum, din copilărie până în prezent și proiectați în viitor. Să ne vedem cu experiențe trăite, bune și rele, cu obiective și planuri pe termen scurt și pe termen lung. Uneori, nici nu este important dacă obiectivele acelea sunt atinse, cel mai important e drumul spre / sau până la ele, procesul. Implicându-ne în a le atinge, putem reflecta la modul în care ne-am stabilit obiectivele (sunt ele realiste – de obicei, sunt de atins, am resursele necesare pentru a le atinge?).
4. Stima de sine
Este dispoziția de a mă simți competent pentru a face față provocărilor vieții și de a avea dreptul să mă simt fericit. Include capacitatea de a mă accepta așa cum sunt, de a-mi cunoaște calitățile și defectele și de a avea încredere în acțiunile pe care le fac. Sănătos este să avem o stimă de sine realistă, să avem sentimentul că suntem suficient de buni.
5. Reziliența
Se referă atât la procesul, cât și la rezultatele unei adaptări la situațiile provocatoare de viață – fie ele legate de muncă, de relații, de planurile de viitor sau de corpul propriu. Reziliența mai înseamnă capacitatea de a ne menține la o intensitate medie a reacțiilor emoționale, ceea ce în Psihoterapia Pozitivă se numește conflict cheie – sau balanța între politețe și sinceritate.
Profesorul Peseschkian spunea că a fi rezilienți înseamnă „a avea capacitatea de a ne spune adevarul cu multă iubire”. Rezilienți mai suntem atunci când putem râde de viață și de întâmplările ei (tot prof. Peseschkian spunea că viața e prea scurtă ca să o trăim cu o față lungă) sau capacitatea de a transforma emoțiile în elemente de artă: poezie, dans, desen, pictură etc.
Un alt element important al rezilienței este capacitatea noastră de a ne vorbi cu înțelegere, de a fi conștienți de vocea cu care ne vorbim, de a modela vocea aceea interioară în una cu compasiune și înțelegere, mai ales atunci când trecem prin perioade dificile.
6. Auto-reflecția și mentalizarea
Auto-reflecția se referă la a ne gândi și a reflecta la noi, la reacții, comportamente, emoții pe care le avem în anumite situații. Mentalizarea este capacitatea de a ne imagina experiența subiectivă a altor persoane, capacitatea de a „citi”, de a accesa și de a reflecta asupra stărilor mentale (de exemplu, gânduri, emoții, dorințe, nevoi, credințe) pe care le au ceilalți oameni.
Peter Fonagy, care studiază mentalizarea ca process și a dezvoltat o intervenție psihoterapeutică bazată pe mentalizare (MBT Mentalize based therapy,) include auto-reflecția în mentalizare și spune că, pentru a ne menține sănătatea mintală, este important să ne vedem pe noi de dinafară și pe ceilalți din interior. Se pare că antrenamentul de care avem nevoie este acela de a fi reflexivi asupra aspectelor ego-distonice, adică aspecte care nu ne plac la noi, aspecte de care fugim, le vedem mai ușor la alții și ne deranjează. Ce este important pentru sănătatea mintală este să avem curajul să reflectăm asupra comportamentului nostru și să înțelegem că ceea ce nu ne place sunt doar PĂRȚI din noi, nu sunt eu pe de-a întregul așa.
7. Susține-ți propria persoană și sacrifică-te pentru comunitate
Sidney Blatt, psihanalist și psiholog clinician, professor de Psihologie la Yale, este cunoscut pentru o serie de cercetări în domeniul depresiei. A descris două tipuri de depresie:
- anaclitică – pacientul cu depresie cu o voce interioară foarte critică și autoevaluare scăzută
- introiectivă – pacientul cu nevoie de conectare și suferință majoră din cauza incapacității de conectare la ceilalți.
Pornind de la rezultatele cercetărilor sale, Blatt descrie două elemente de personalitate:
- există persoane preponderant orientate spre a fi susținătorii proprii, mai retrași, cu nevoie de a se interioriza pentru a-și reface energia
- persoane care sunt preponderant orientate spre ceilalți, care în perioade de oboseală își iau energie din relaționare.
Dacă aplicăm principiul echilibrului am spune că a fi undeva la mijloc, între cele două extreme, ar fi sănătos. Dar se pare că studiile lui Blatt arată că cei sănătoși mental au ambele extreme, adică sunt și susținători ai propriei persoane, dar sunt capabili și să se dedice unei comunități și să își subordoneze nevoile unei echipe sau unei alte persoane.
8. Vitalitatea
Fiecare avem o curiozitate înnăscută și un entuziasm care ne umple copilaria. Unii îl ducem cu noi și în viața adultă si ne însoțește până la moarte. A fi sănătoși mintal înseamnă să nu lăsăm această curiozitate și acest entuziasm natural să dispară. Poate nu ne însoțesc în toate aspectele vieții noastre însă le avem acolo în interior și ele se activează și reactivează periodic, în anumite situații. Când ai făcut ultima dată un lucru pentru prima dată? Nu e nevoie să fie ceva măreț. Poate ai pus o sămânță, poate ai mâncat un fel de mâncare nou, poate ai vizitat un loc nou?
9. Intenționalitatea
Creierul nostru are două moduri de funcționare: modul focusat (când ceva ne atrage atenția sau în mod conștient și voluntar ne menținem atenția pe ceva) și modul automat (default mode, de câte ori se întâmplă să citim o carte și, după 3 pagini, să ne gândim despre ce am citit în ultimele rânduri? Unde ne era mintea atunci? În modul automat, la toate lucrurile nefăcute și nerezolvate, pe care creierul încearcă să le țină minte). Cercetările arată că, cu cât petrecem mai mult timp în modul automat, cu atât suntem mai predispuși să dezvoltăm anxietate, depresie sau alte boli mintale. A ne readuce la modul focusat ne ajută în menținerea sănătății mintale.
10. Iubește, muncește și joacă-te
Love, work and play – Las acest factor fără detalii și vă invit să reflectați la cât din timpul vostru iubiți, cât munciți și cât vă jucați?
Referințe
- Sydney Blatt (2024), Experiențele depresiei. Perspective teoretice, clinice și de cercetare, Ed. Trei
- Peter Fonagy (2022), Mentalizarea în practica psihoterapiei, Ed. Trei
- Nancy McWilliam (2021), Psihoterapia psihanalitică. Ghid pentru practicieni, Ed. Fundația Generația
- Nossrat Peseschkian (2017), Povești orientale ca instrumente de Psihoterapie, Ed. Trei
- David Richo (2021), How to Be an Adult in Relationships, Shambhala Publications Inc
Acest articol s-a născut în urma atelierului Ce ne ține sănătoși într-o călătorie lungă cât viața? Auto-reflecție și viziuni pentru viitor susținut de Gabriela HUM în cadrul evenimentului Luni de poveste | ediția a X-a, Turnul Croitorilor – Centrul de Cultură Urbană Cluj.