În prima linie, un decupaj din viața a șase personaje: Ea, Librarul, Autorul, Tipograful, Corectorul, Editorul și o carte despre o carte. O carte despre atracția irezistibilă, despre moarte, despre sacrificiu și despre viață.
În linia doi, o carte despre poezia scrisă cu cerneală roșie (sânge), despre un vânător de nori, despre fraze comune găsite în cărți scrise în veacuri diferite, de autori diferiți. Despre un om de știință care susține că originea omul este în ploaie, despre contrareacții – un sinucigaș care supraviețuiește și un salvator care moare, un autor care, cu cât se zbate mai tare să fie uitat, cu atât este citit mai mult.
În linia trei, despre renunțarea la formele vechi de a vedea lucrurile și curiozitatea de a căuta răspunsuri și soluții la ceva ce pare ilogic.
„Cu ani în urmă, când Johann deschisese librăria, nu stătuse prea mult pe gânduri când venise vorba să îi dea un nume.
– Ce sunt eu decis să împrumut, Alice?
– Cărți, îi răspunsese soția.
– Dar dacă paginile cărților n-ar conține nici un text scris, ce crezi că s-ar întâmpla?
– Nu le-ar împrumuta nimeni.
– Exact. Prin urmare, ce împrumută oamenii, de fapt?
– Cuvintele din cărți.
– Așa e. Și cu ce sunt ele imprimate pe hârtie?
– Cu cerneală.
– Asta e, Alice. Dacă analizăm problema cu atenție, de fapt, eu ofer cu împrumut cerneală.”
Cum ți s-ar părea să primești o carte care să promită așa de mult: explicarea motivului tuturor întâmplărilor inexplicabile, și ale cărei cuvinte scrise cu cerneală să se șteargă atunci când treci cu privirea peste ele? O carte pe care să o poți citi doar o dată? Oare nu despre asta este VIAȚA?
Photo: Chuttersnap
