de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting
Apar pe piață din ce în ce mai multe profesii liberale și mai multe startup-uri. Trendul este încurajator! Întâlnesc colegi psihologi care își încep activitatea independentă și îmi amintesc cu drag de primii ani de ATU, cum am pornit la drum cu o idee și mult entuziasm. Nu aveam habar ce înseamnă business-ul sau antreprenoriat-ul, cât despre competențe de management… nici vorbă! Nu veneam cu o idee inovativă, training-uri „pe bune” (nu cursuri de reciclare) se faceau deja de câțiva ani. Nici de capital prea mult nu dispuneam, și nici de surse de finanțare.
Pe drum, am aflat că entuziasmul nostru a însemnat, de fapt, curaj!Curajul înțeles nu ca vitejie, ci în termeni de a acționa din toată inima (Brene Brown, The gift of imperfection): de a crede cu tot sufletul în propria idee, de a face lucruri care te caracterizează și care îți plac, de a te lăsa văzut așa cum ești, cu vulnerabilitățile și imperfecțiunile proprii. Acesta a fost curajul de început.
După care, am descoperit că am nevoie de curaj pentru a continua, când am constatat că, față de locurile de muncă anterioare, unde era „cald și sigur”, totul a devenit al naibii de nesigur (unii ar spune provocator… eu aș rămâne la „al naibii de nesigur”!). Nimeni, dar nimeni nu mi-a spus (adevărul este că eram prea entuziastă ca să mă gândesc sau să întreb):
… Că banii nu mai vin în mod constant și că nu vor „curge” din contracte după prima lună de activitate. Că nu e nimeni care să îmi plătească salariul sau pe cine să mă supăr că nu mi-am găsit banii în contul de salarii la timp sau că nu mi-a dat bonus. Așa am învățat că bugetele proprii sunt gestionabile (nu doar cheltuibile) și că este important să am un cash flow pozitiv.
… Că timpul este o resursă – una dintre cele mai importante, ale unui antreprenor. Că timpul seamănă cu banii, doar că banii pierduți pot fi recuperați (uneori), timpul NU! Că sunt perioade în care muncesc 24/7 și altele în care nu e nimic de făcut. Așa am înțeles ce înseamnă să fiu flexibilă cu timpul meu și am învățat ce înseamnă prioritizarea și timpul special pentru ceea ce este urgent și important, dar și timpul pe care îl pot aloca celor importante și mai puțin urgente.
… Că există viață și după business-ul propriu. Chiar dacă unii mă invidiază pentru timpul liber, relaxarea și libertatea pe care o am pentru că „sunt propriul meu angajat”, lucrurile nu stau chiar așa. Am început să am timp liber, relaxare și libertate doar după ce am învățat că orice fac în mod repetat și programat și rigid devine o rutină și poate ajunge să mă streseze, chiar dacă acel ceva înseamnă sport sau lectură (Nigel Marsh – Fat, Forthy and Fired). Că există și stres de substimulare: atunci când nu ai nimic de făcut uneori e mai stresant decât atunci când programul e plin. Că cele mai relaxante momente sunt ruperi de ritm care nu sunt nici lungi și nici programate – o cafea cu o prietenă, „cafea furată” între două programări, o plimbare în mijlocul zilei cu nepoțica mea sau 10 minute de stat în parc pe bancă, urmărind oamenii și întrebându-mă unde merg, la ce se gândesc, cum e viața lor…
… Că nesiguranța este unul dintre puținele aspecte sigure trăite atunci când ești liber (profesionist). Și greșelile. Nimeni nu mi-a spus că voi avea dimineți în care nu voi vrea să mă trezesc de groaza zile ce urmează și zile în care mă voi trezi la 4:00 entuzismată de ceea ce va fi. Iar la final de zi, lucrurile pot arăta vice-versa… Cu mare ușurință! Că voi avea de trăit momente ne-așteptate, foarte puțin probabile și cu efecte majore asupra a tot ce este în jur, inclusiv asupra mea (vezi criza din 2009 ca eveniment major, dar și situații în care s-a întâmplat să fie reziliat un contract „sigur”, pe ultima sută de metri înainte de implementare sau să îmi înșele așteptările oameni de la care am așteptat cel mai puțin asta). Așa am învățaț că, după ce reîncep să respir, cel mai adaptativ nu este să caut vinovați sau să mă uit la ce fac ceilalți în astfel de situații (sau poate să mă uit așa, doar cu coada ochiului…). Ci să merg mai departe cu încredere și curaj, asta incluzând și opțiunea de a spune „am inchis, asta a fost tot oameni buni”. Și că asta poate fi temelia unui nou început, curajos! (Taleb, The black swan; Burkeman, The Antidote).
… Ca încrederea este un must! Că încredere înseamnă responsabilitate + credibilitate + intimitate totul împărțit la cât mai puțină (dar nu zero!) orietare egoistă (D. Maister & co, The trusted advisor). Că încrederea în oameni nu e ceva ce urmează să câștig sau să găsesc sau ceva ce am de așteptat. Este ceva ce ofer, fără a aștepta nimic în schimb. Apoi să mă las surprinsă sau dezamagită! Și să continui.
2014 înseamnă 10 ani de ATU, ani în care am înțeles că a avea curaj este prima virtute a noastră (Aristotel) și că doar acționând din toată inima face posibil ca celelalte virtuți ale noastre să iasă la suprafață.
Câteva din cărțile care mi-au fost alaturi pe acest drum:
Aristotel (1999) Nicomachean Ethics (2nd ed.). Hackett Publ. House;
Burkenam, O. (2012) The Antidote, Happiness for People Who Can’t Stand Positive Thinking, Kanongate Books;
Brown, B. (2010) The gift of imperfection, The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You’re Supposed to Be and Embrace Who You Are. Hazelden Center City;
Marsh, N. (2012) Fat, Forty And Fired: The year I lost my job and got a life. Brown Book Group;
Maister, D.H.; Green, C.H.; Galford, R.M. (2001) The trusted Advisor. NY: Touchstone Rockefeller Center;
Taleb, N.N. (2007) The Black Swan: the impact of the highly improbable (2nd ed.). London: Penguin.
