de Simona DAMIAN, trainer ATU Consulting
Desenul înseamnă punerea unei linii în jurul unei idei.
Henri Matisse
… și un pumn de creioane colorate. Nu vă dăm un test, ci vrem să vă oferim o ocazie de a vă colora viața. La ATU, toate lunile sunt frumoase. Dar luna martie este dedicată în mod special frumosului, astfel că aș vrea să vă împărtășesc cum văd eu frumosul în formare și nu numai.
O să încep cu o poveste: Era acum doi ani și aveam primul meu demo ca formator. Eu panicată, cursanții la fel de panicați. Am început stângaci cu aspectele administrative, durata cursului și ce vom parcurge în acea oră. Cu toții eram puțin (mai mult!) crispați. Ca să ne cunoaștem mai bine, i-am rugat pe cursanți să își scrie numele pe un ecuson și să deseneze alături un simbol care îi reprezintă. Cadre universitare, manageri și asistent-manageri, cursanții mei erau obișnuiți – sau chiar sătui de scris. Cu creioanele colorate însă, probabil nu se mai întâlniseră din clasa a IV-a. S-a auzit un oftat adânc și pe voci, iar sprâncenele s-au ridicat perplexe în fața foii albe. Au încercat să mă deturneze: Să desenez? Dar eu nu știu să desenez ! Asta am auzit ulterior la fiecare curs la care am propus desenul (fiecare!). Însă dacă le dai un pic de timp și creioane, oamenii, de orice vârstă și profesie, nu se vor mai putea opri din desenat. Atmosfera devine similară cu cea dintr-o grădiniță înaintea venirii lui Moș Crăciun: caldă, veselă, plină de entuziasm (de fiecare dată!). Sunt multe căi de a destinde cursanții, dar aceasta mi se pare una dintre cele mai frumoase și mai autentice. Iar fără entuziasm și deschidere, cu greu reușești să înveți ceva.
Cunoșteam puterea magică a creioanelor colorate, dar nu credeam că funcționează la oricine. Deși specialiștii în desen nu ar fi încadrat unele din desenele respective în categoria artă, rezultatele au fost, după părerea mea, magice. Iar asta pentru că, atunci când desenezi, frumosul nu iese doar din creion. Iese prin ochi, prin zâmbet, prin căldura pe care o transmiți și printr-o anumită conștientizare a întregului din care faci parte.
Mulți cred că frumosul e ceva de care sunt responsabili doar artiștii. Frumosul e însă în noi toți, iar așa cum în timp se adună în noi supărări și frustrări pe care din când în când trebuie să le dăm afară, la fel se adună și lucruri frumoase, care se cer născute într-un cântec, într-o poezie, într-un desen. Când ornăm salata de bœuf sau mâzgălim floricele în timp ce vorbim la telefon, când cântăm în mașină sau când modelăm în ceara scursă de la lumânare, o facem și pentru că simțim nevoia de a crea ceva frumos. Desigur, toate aceste acțiuni pot fi interpretate și analizate și din alte puncte de vedere, dar aleg să văd acum doar aspectul acestei nevoi de a crea.
Pe lângă sensul estetic al frumosului, acesta mai e definit ca fiind ceva care e potrivit, așa cum se cuvine, armonios. Frumosul aduce echilibru și armonie, or în lumea în care trăim, cred că avem mare nevoie de așa ceva. Într-o eră în care mâinile noastre fie stau, fie operează butoane și ecrane tactile, se creează un dezechilibru. Mâinile, obișnuite de atâtea milenii să facă atâtea lucruri, se plictisesc îngrozitor! De aceea, dacă nu li se dă ocazia, caută mereu să facă ceva. Când cursanții încep să se joace cu pixul, să mâzgălească un colț de hârtie, sau chiar să facă „origami” pe sub masă, e semn că e cazul să le dăm ocazia să-și folosească mâinile. Nu înseamnă neapărat că îi plictisim, ci ne aduce aminte că un cursant are un corp, o minte și un suflet. Dacă ne axăm doar pe stimularea minții, cursul poate fi dezechilibrat. Astfel, crearea de frumos poate aduce echilibru.
Ceea ce simțim când admirăm un lucru frumos nu se poate compara cu ceea ce simțim când creăm ceva frumos. Iar pentru aceasta nu avem nevoie de materiale sofisticate sau scumpe, un singur lucru e esențial: imaginația, pe care o avem cu toții. Cu toate acestea, e important ca materialele pe care le utilizăm să fie potrivite unele cu altele. De exemplu, dacă încercăm să desenăm cu creioane colorate pe o foaie lucioasă, cel mai probabil procesul va fi un chin iar rezultatul nesatisfăcător. Ideea e ca oamenilor să le fie ușor să deseneze, iar rezultatul să fie cât mai vizibil. Iar dacă tot vorbim de materiale, ele pot fi și neconvenționale. De pildă, Dan Roam ne explică în cartea sa Pe Spatele Șervețelului, cât de departe poți ajunge pornind de la un simplu desen pe șervețel.
Între timp, am învățat că desenele nu ajută doar la destinderea cursanților, ci pot avea o contribuție uimitoare în procesul de învățare. Asta e o altă poveste, și mai interesantă! De la gândirea vizuală și tehnicile de învățare, dezvoltare și formare prin diferite tipuri de frumos, până la diversele terapii prin artă, frumosul rămâne un instrument pe care mulți nu îndrăznesc să îl folosească. Pentru că au fost învățați să creadă că nu știu să deseneze. Să vă spun un secret: nu are nici cea mai mică importanță dacă ai talent sau nu la desen sau alte „arte frumoase”. Ce e important e că exprimi, explici, clarifici, creezi ceva, chiar dacă doar pentru tine.
Tuturor, o primăvară frumoasă! Iar dacă o colorați chiar voi, cu siguranță va fi și mai frumoasă!
