Skip to main content
Jurnal »

Pune-ți inima la treabă… cu Pasiune și Curaj

1 septembrie 2015
Ryan McGuire Montagne-Russe

de Sergiu TAMAȘ, trainer ATU Consulting

Put you heart @work!

Pentru mine, Curajul înseamnă să îmi pun inima la treabă. Că sunt pe banda de alergare, că sunt pe bicicletă ori pe terenul de squash, că sunt în relație cu persoana iubită sau la un training ori într-o ședință de coaching, să am curaj înseamnă, categoric, să îmi pun inima la treabă. Cu tărie, cu caracter, cu sârguință și, mai ales, cu conștiința faptului că inima aceea nu bate de una singură.

Ea bate dacă îi dau suficient oxigen, deci aș face bine să-mi deschid în mod regulat gura. Bate dacă îi ofer o muză pentru care să bată. Bate mai tare dacă mă dau pe marele tobogan al vieții fără să mă-ntreb la fiecare minut dacă va durea când ajung jos sau dacă mă voi răni pe drum.

Despre curajul de a renunța la tot aș tot scrie. Mi-e mai prieten decât cel mai bun prieten. Am renunțat la tot de atâtea ori încât îmi dau seama că este, poate, cel mai ușor lucru. Am renunțat la tot și, de fiecare dată mi-am luat viața înapoi. Mă simt privilegiat. Rămâne doar să mă mai obișnuiesc cu a avea curaj să nu renunț la ceea ce este bine, frumos și adevărat. E o linie subțire…

Despre curajul de a risca un test. Nu testul cu ușa întredeschisă. Acela l-am trecut, am deschis ușa, m-am uitat, am intrat în grădina cu promisiuni și am știut și să mă întorc. Nu, mă refer la curajul de a risca din nou și din nou. Și din nou. Mă întreb cum reușim, copii fiind, să perseverăm în a încerca să stăm în două picioare. Picăm, riscăm, ne ridicăm iar. Și tot așa, până reușim. Mai târziu, aceeași ambiție dispare când avem mai mare nevoie de ea. Atunci când tot ce e nevoie e să ne ridicăm de jos și să o pornim din loc. Cu riscurile aferente, bineînțeles. Înțeleg de ce ne e mai ușor să ne îngrășăm… riscul de a păși afară din noi, spre ceilalți, poate părea, pentru unii, mai mare.

Ryan McGuire Montagne-Russe

Despre curajul de a mă pierde și de a fi pierdut. M-am pierdut de ceva timp în odihnă. Mă trezesc spunându-mi: sunt odihnit. Straniu, până nu demult mă trezeam spunându-mi: sunt obosit. Cine sunt eu? Ce e cu viața mea? Care sunt schimbările de care am nevoie? – mari întrebări pe care le abordez cu atâta ușurință în sesiuni de coaching. Dar – Cine sunt eu? Unde m-am pierdut? Cine sunt acest eu nou, de care mă atașez atât de greu? Acest eu care a avut curaj să se piardă și să se reconstruiască? Și, eterna întrebare… Ce va fi… ?

Despre curajul de a merge în Bali. Singur! Singur, eu, cu mine și cu gândurile mele. Curajul de a sta, așa cum îmi doream, cu capul în mâini, în mijlocul sufletului. Curajul de a sta singur 3 zile cu o insolație într-o cameră ciudată cu un ventilator- candelabru care scârțâia. Curajul de a îmi face noi prieteni sau de a zbura lângă un rus care părea că vine din filme cu gangsteri. Curajul de a mă scufunda fără butelie de oxigen până la 20 de metri adâncime, în mijlocul oceanului. Curajul de a medita și de a găsi în mine puterea să mă întorc la curajul de a fi din nou acasă.

Despre curajul de a face ceea ce contează pentru mine, cuminte, cu răbdare și cu dragoste, așa cum îmi place mie. Curajul de a face din nou trainig, coaching, management, sport, călătorii și altele, care-acum îmi scapă.

Despre curajul de a fi așa cum îmi doresc. Curajul de a fi eu, mândru de propria identitate sexuală, de a fi un iubit extraordinar, un prieten devotat, un manager care mai are multe de învățat, un trainer bun, un coach mereu acolo, un scriitor în devenire, un coleg dedicat și tot ce am omis mai sus, inclusiv a fi un fiu, un frate și un unchi mândru.

Despre curajul de a avea o viață nouă. Curajul de a avea o relație extraordinară, o carte a mea scrisă de mine, prieteni devotați, o viață profesională bogată, bani, haine și experiențe de viață care m-au construit așa cum sunt acum.

Integrează ceea ce crezi în fiecare aspect al vieții tale. Pune-ți inima la treabă și cere cel mai mult și cel mai bine de la toți ceilalți, ca și de la tine. Nu lăsa caracterul tău special și valorile tale, secretul pe care tu îl știi și nimeni altcineva – nu le lăsa să fie înghițite de marea amestecătură a complacerii. (Meryl Streep) 

foto Ryan McGuire via gratisography

Recomandă și altora