„Legături pierdute” este o carte care se digeră încet. Johann Hari a făcut din această lucrare mai mult decât o sumă a studiilor asupra depresiei, mai mult decât o descriere a unor povești despre cauze și vindecare, a scris un manifest. Este o carte care poate să deschidă ochii celor care doresc să vadă. Este o carte a cărei recenzie, dacă ar fi trebuit să o scriu înainte ca viețile noastre să fie atât de dramatic schimbate de impoziția izolării la domiciliu, ar fi părut mai puțin credibilă.
Spre finalul manuscrisului, după ce se lasă cuprins și ghidat din ceea ce numește revelație negativă, Johann se lovește de neîncrederea că lumea aceasta ar putea să se schimbe cumva:
„…De fiecare dată, auzeam în minte o voce sâcâitoare, care spunea – nu se va schimba nimic, niciodată. Formele de schimbare socială pe care le susții sunt doar o fantezie. Suntem blocați aici. Te-ai uitat la știri? Crezi că urmează schimbări pozitive?”
Autorul demască înșelătoria țesută în jurul teoriilor explicative și metodelor de tratament ale depresiei și anxietății prin studii și interviuri verificate și accesibile (cu referiri ușor de găsit). Aceste informații pot completa cunoștințele multor specialiști în domeniul sănătății mentale. Citindu-l, mi-am adus aminte de felul în care am învățat să scriu o argumentare (în liceu, la limba franceză) cu teză/antiteză, argumente pro și contra, susținute de dovezi și două-trei exemple la fiecare argument în parte. Și atunci, și acum, mi se pare deosebit de greu să realizezi o astfel de argumentare. Este o muncă titanică! Și tocmai acest lucru face ca „Legături Pierdute” să fie una dintre acele cărți care au potențialul de a schimba lumea și modul în care ne uităm la sănătatea noastră mentală. Nu vă speriați, stilul său este unul jurnalistic și ușor de citit, poveștile pe care le aduce în lumină, trezesc o căldură interioară dătătoare de speranță și un puternic sentiment de apartenență la umanitate.
Astfel, legăturile pe care le-am pierdut și pe care Johann Hari le exemplifică, sunt o serie de întreruperi, pe care societatea actuală ni le-a impus rând pe rând. Poate cel mai dureros este faptul că depresia și anxietatea au ajuns să fie considerate reacții anormale ale individului, un dezechilibru chimic la nivelul creierului. Îmi va rămâne în minte povestea Vaca, a bărbatului din Cambodgia, care și-a pierdut piciorul din cauza unei mine antipersoană, la orezăria la care lucra.
Bărbatul a devenit depresiv, însă comunitatea și doctorul nu s-au gândit să îi ofere vreo pastilă aducătoare de fericire, au strâns bani și i-au cumpărat o vacă. De când are vacă, bărbatul are ce să facă, se simte util. Ei, acestă abordare a vieții, Hari o descoperă și ne-o relevă mai mult și mai mult cu fiecare interviu luat și cu fiecare poveste pe care o va auzi în periplul în care s-a aventurat pentru elucidarea (propriei sale) depresii.
Și ca să revin la întrebarea pe care autorul o adresează la final, cartea este o resursă bogată de soluții de schimbare, de reconectare, de reînnodare a legăturilor pe care le-am pierdut. Astăzi, mai mult că oricând în ultimii zeci de ani, avem nevoie să ne întoarcem privirea înspre ceea ce face ca munca pe care o depunem să capete sens. Este momentul să ne întoarcem înspre ceilalți pentru a-i privi așa cum sunt ei, oameni, semeni de-ai noștri.
Este momentul să vedem care ne sunt valorile și cum le punem în practică. Suntem invitați să ne uităm cu alți ochi la statutul social și la respectul de sine și față de ceilalți. Suntem chemați să ne întoarcem mai des în natură și ni se spune că este important să avem siguranța unui viitor. Schimbările propuse de autor păreau o utopie, atunci când a finalizat cartea, dar considerând nouă perspectiva pe care o căpătăm odată cu apariția virusului SARS Covid 19 și luând în calcul căile de vindecare pe care ni le propune, avem șansa nu doar să ne reinventăm pe noi, ci și întreaga societate.
Pentru a deschide apetitul și mai mult, vă las cu un ultim citat, o metaforă care ne poate ghida în vremuri grele:
„…Atunci când am cerut disperat, medicamente care să îmi elimine cel mai grav simptom – greața și senzația că se învârtea totul cu mine – doctorul mi-a spus: Ai nevoie de greață. Este un mesaj și trebuie să ascultăm acest mesaj. El ne va spune ce este în neregulă cu tine.”
Literatură recomandată:
1. Johann Hari (2019) – Legături Pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare, editura TREI, https://www.edituratrei.ro/carte/johann-hari-legaturi-pierdute-cauze-reale-ale-depresiei-si-solutii-surprinzatoare/3313/
Photo credit: https://pixabay.com/ro/photos/m%C3%A2n%C4%83-cadou-buchet-felicitare-1549399/
