Se spune că o bună parte din arta de a trăi este (de fapt) reziliență. În acest an ne-am propus să explorăm, măsurăm și înțelegem mai bine mecanismele din spatele rezilienței: capacitatea uluitoare care ne permite să depășim provocările, obstacolele, greutățile și adversitățile. Iar interviurile despre reziliență sunt axate pe cum facem acest lucru atât în propriile povești, cât și în experiențele de la muncă și/sau în echipele din care facem parte sau pe care le conducem.
1. Când ai descoperit termenul de reziliență și în ce context?
Cu reziliența m-am întâlnit foarte devreme în viață, însă e greu de spus cu exactitate când am întâlnit pentru prima dată termenul. Bunica mea din partea tatălui a suferit o boală îngrozitoare, o nevralgie de trigemen. Se spune că e o boală ce te aduce în pragul suicidului din cauza durerilor, însă bunica mea a fost un om rezilient. Dar nu doar pentru că își ducea boala pe față, cât și pentru faptul că, după 53 de ani de căsnicie, încă reușea să țină familia împreună și să își ajute soțul paralizat, pe bunicul meu, să aibă o viață decentă, bună, aș putea spune.
2. Ce înseamnă pentru tine personal reziliența?
Pentru mine, reziliența este despre a sta în picioare în fața vieții și a morții. Este despre a te lăsa îndoit de greutăți doar cât să te ridici înapoi. De cele mai multe ori, este despre a tăcea, a purta cu eleganță haina de doliu și a reveni altfel, de fiecare dată cu mai multă capacitate de acceptare a ceea ce a fost și este. Și mai personal decât atât, reziliența pentru mine este despre a accepta că sunt singur, fiind cu ceilalți.
3. Ce te face pe tine rezilient? Ce resurse de-ale tale te-au ajutat să fii mai rezilient în această perioadă și cum s-au îmbinat cu provocările venite din exterior?
Nu m-aș lăuda ca fiind prea rezilient. Mă iau la trântă cu viața de multe ori, de cele mai multe ori doar din furie și frustrare. Tristețea aș zice că m-a ajutat cel mai mult. Este acolo, adânc în interiorul meu, un loc unde pot să mă retrag când e greu. Un loc unde pot să stau cu capul în mâini, în mijlocul sufletului, să plâng și să fiu trist atâta timp cât am nevoie. S-a îmbinat perfect pentru că în ultimii trei ani am pierdut un rol la care am ținut, am pierdut un tată și am pierdut mult timp îngrijorându-mă pentru lucruri pe care nu le-am putut controla sau măcar influența.
4. Un exemplu concret de moment în care ai dat dovadă de reziliență?
În fața neputinței. În fața morții părinților mei cred că am fost cel mai rezilient.
5. Ce ai descoperit despre tine ca persoană rezilientă și crezi că i-ar putea ajuta și pe alții?
Cel mai important lucru descoperit despre mine este faptul că încă nu am cedat și că mi-am găsit curajul și puterea de a o lua mereu de la capăt. M-am reinventat mereu, ca să parafrazez un om care a fost, la rândul său, rezilient.
Sergiu MAXIM este trainer senior, consultant și coach, cu arie de expertiză în executive și team coaching, comunicare, managementul conflictelor și evaluare de competențe.
