Se spune că o bună parte din arta de a trăi este (de fapt) reziliență. În acest an ne-am propus să explorăm, măsurăm și înțelegem mai bine mecanismele din spatele rezilienței: capacitatea uluitoare care ne permite să depășim provocările, obstacolele, greutățile și adversitățile. Iar interviurile despre reziliență sunt axate pe cum facem acest lucru atât în propriile povești, cât și în experiențele de la muncă și/sau în echipele din care facem parte sau pe care le conducem.
1. Când ai descoperit termenul de reziliență și în ce context?
Am descoperit acest termen (oficial) la o ședință strategică ATU de anul trecut, când s-a propus ca următorul an, 2022, să fie un an al rezilienței. Încă țin minte clipitul des și panica motorului de căutare din mintea mea, încercând să-l găsească prin fișierele a tot ce credeam că știu. Bineînțeles, știam de la sine că este bine să treci cât mai ușor peste dificultăți, este „lăudabil”, dar nu știam că Dicționarul Limbii Române ne recomandă să-i spunem reziliență.
2. Ce înseamnă pentru tine personal reziliența?
Când mă gândesc la reziliență, mă gândesc la una dintre lecțiile tatei despre viață. Lecții pe care încerca să i le insufle unei adolescente visătoare și neatente: să fiu ca apa. Am înțeles lecția, oarecum. Dar cum poți fi ca apa când totul „curge lin și nimic nu pare să te tulbure”?
Cred cu tărie că lecțiile despre reziliență începem să le învățăm fiecare, în timp. E ca și cum am avea un ceas biologic al situațiilor care ne definesc personalitatea, întăresc caracterul, ne testează perseverența și ne pregătesc fie pentru alte dificultăți, fie pentru oamenii pe care încă nu i-am cunoscut. Personal, reziliența înseamnă a nu tinde spre o viață ușoară și comodă, ci a-i rezista uneia dificile și a te bucura de ea, toate în același timp. Este posibil așa ceva?!
Update: Lecția cu apa a devenit prețioasă între timp.
3. Ce te face pe tine rezilientă? Ce resurse de-ale tale te-au ajutat să fii mai rezilientă în această perioadă și cum s-au îmbinat cu provocările venite din exterior?
Lungile dialoguri cu mine însămi mă ajută foarte mult în perioadele dificile, căci, în nici un loc nu ne putem retrage mai liniștiți decât în propriul suflet. Introspecția este tehnica ce funcționează și cu care rezonez cel mai bine. Pot sta acolo zile întregi, mutându-mă de pe un scaun pe altul, stând cu capul în mâini, analizând duritatea lemnului, designul, șuruburile, iar cu capul în mâini, ridicându-mă din nou și privind același scaun, dar din altă perspectivă și important de subliniat, fără a judeca de ce am ajuns acolo.
Introspecția și găsirea soluțiilor prin modificarea perspectivei o aplic în diverse arii din viața mea, mai ales la locul de muncă și în relația cu propriile fantezii și vise, căci, adolescentă nu mai sunt, dar visătoare tot am rămas! Alte resurse ar putea fi creativitatea și crezul în „cauza pierdută”.
4. Un exemplu concret de moment în care ai dat dovadă de reziliență?
Un exemplu concret de reziliență sunt chiar proiectele ATU! … Care presupun o cantitate foarte mare de creativitate și uneori mă întreb (nu doar la job), cum poți da ceva ce nu ai sau nu simți în anumite momente? Pot lucra sau medita zile întregi numai la o linie dreaptă, ca apoi să șterg totul și să revin la o foaie albă. Pentru mine, a o lua de la capăt cu același proces de documentare, vânătoare de inspirație și transpunerea ideilor în linii orizontale și verticale este un exemplu de reziliență.
La începutul carierei, mă uitam adesea cu descurajare și dezamăgire la proiectele pe care trebuia să le reiau din nou, și din nou. Între timp, am învățat să pătrund dincolo de această experiență și să privesc foaia albă cu mai multă asumare, dar și cu încrederea că noile piste vor duce către un proces mai interesant, iar rezultatul va fi pe măsura propriilor așteptări, care nu sunt neapărat mici.
Un exemplu personal de reziliență este lupta zilnică, cot la cot, alături de mine însămi în construirea și consolidarea încrederii de sine.
5. Ce ai descoperit despre tine ca persoană rezilientă și crezi că i-ar putea ajuta și pe alții?
În principiu, nu cred că pot să-i ajut pe ceilalți. Poate doar să le amintesc că avem, fiecare dintre noi, un cufăr interior din care putem scoate obiecte colorate în zile negre. O ciocolată caldă pe care să i-o ducem unui prieten, un curcubeu desenat stângaci care să îți amintească că, deși uneori suntem singuri, iubirea există, sau o carte care ne-ar putea oferi momente de AHA. Nimic nu se compară cu plăcerea pe care o resimt atunci când dau peste un paragraf și înțeleg, pur și simplu, că nimic nu-i întâmplător…
Ioana CAIA este Specialist PR și Comunicare și face parte din echipa ATU din primăvara anului 2019, în urma unui program de internship.