„Avem două urechi şi doar o gură pentru a putea asculta de două ori mai mult decât putem vorbi”. (Epictet)
E mult bun simț în ce spune Epictet. Doar că sunt puțini cei care ascultă mai mult decât vorbesc. Sunt situații când „ascultăm” pe cineva doar pentru a da o replică și nu înțelegem ce spune acea persoană cu adevărat.
Ce putem face să fim mai prezenți în conversația cu cineva? Să ne cultivăm răbdarea și să acordăm atenție celorlalți.
Ca să poți să ajungi la celălalt, pornește în primul rând de la tine. Înțelege în ce stare emoțională sau fizică ești în momentul respectiv. Dacă nu ești într-o dispoziție bună și gândurile îți zboară în alte direcții, atunci nu vezi auzi, nu vei asculta și nu vei înțelege. Elimină orice distrageri care îți pot perturba atenția: mută telefonul care primește notificări, închide televizorul sau radioul. Dacă nu ești pregătit/ă să discuți, atunci amână și găsește un moment potrivit. Dacă nu este posibil, menționează cu ce te confrunți.
Clarifică ce așteptări are cealaltă persoană de la tine. Are nevoie să fie ascultată, are nevoie să dezbată sau să găsească o soluție? Sunt persoane care intră mai ușor în papucii celuilalt, sunt mai empatice și mai prezente. Alte persoane „văd” problema care trebuie rezolvată și se focusează pe găsirea unei soluții. Mi-a luat mult timp, chiar ani, să înțeleg că nu toate discuțiile sunt despre rezolvarea unor probleme, o abordare care nu este uşor de lecuit.
Pornește din interior și fii curios/ă la ce spune celălalt. În felul acesta, tot ce se învață în ascultarea activă se manifestă natural și nu devine tehnică. Construiește discuția pe da – și, nu pe da – dar. Suntem foarte buni în a găsi greșeli și lacune în ce spune celălalt și din păcate, în felul acesta, discuția se împotmolește și devine greoaie. Vrei să te convingi? Încearcă câteva sesiuni de teatru de improvizație și o să înțelegi mai bine la ce mă refer.
Pauzele mai lungi sunt firești – lucru pe care l-am observat în discuțiile mele cu colegii. Mi se părea că dacă nu umplu golul, pământul nu se mai învârte. Ai răbdare. Și celălalt are nevoie de timp să gândească! Când spun acest lucru, mă gândesc și la mine. Fii atent/ă la gândurile tale și străduie-te să nu plece la plimbare. Iar dacă observi asta, lasă-le să aștepte și întoarce-te înapoi.
Aici mă opresc și închei cu cuvintele lui Baruch Spinoza:
Lumea ar fi mai fericită dacă oamenii ar fi la fel de capabili să tacă pe cât sunt de capabili să vorbească.
