Skip to main content
Jurnal »

A proteja, a bloca, a trece – toate la timpul lor

11 noiembrie 2015
Gard-lemn

de Simona DAMIAN, trainer ATU Consulting

Am aflat că omul este asemenea unei citadele.
Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea,
dar nu mai e decât fortăreaţa nimicită, deschisă înspre stele.
Antoine de Saint-Exupéry

Gard-lemn

Un gard îmi vine în minte, cu portiță. La asta m-am gândit prima dată când s-au uitat la mine aceste trei cuvinte: a proteja, a bloca, a trece. Cam așa ceva mi-am imaginat:

Primul gând, de fapt, era acela de a încerca să găsesc o formă, o imagine în care cele trei să se îmbine armonios. Și m-am gândit așa: Gardul te protejează, blochează accesul intrușilor, dar are și o poartă prin care se poate trece. Ce frumooos! – mi-am zis.

Foarte frumos, doar că abia apoi mi-am dat seama, gândindu-mă la ce înseamnă blocaj cu adevărat și protecție cu adevărat, că imaginea din mintea mea era una doar simbolică și idilică. Un astfel de gard nu te protejează de mare lucru și nici nu blochează ceea ce noi privim ca fiind periculos. Eventual delimitează un perimetru, într-o formă simbolică și estetică. Iar în astfel de situații, trecerea e și ea la fel de simbolică.

Dacă prima problemă e una de profunzime, a doua problemă de care m-am lovit, sau al doilea blocaj, dacă vreți, a fost acela al poziționării. Eu de care parte a gardului sunt? Adică sunt cel care stă înăuntru sau mă aflu în afara zonei delimitate de gard? Iar dacă sunt înăuntru, gardul acesta mă protejează și mă menține în siguranță, sau mă blochează, mă ține închis? Sau dacă sunt afară, cum mă simt? Liber și fericit că nu sunt închis? Sau frustrat și necăjit că nu pot intra? Cred că înțeleg acum dilema pisicilor sau a câinilor care vor să fie și în casă și afară în același timp. Uneori suntem blocați – fie pe dinafară, fie pe dinăuntru, încuiați, pe dinafară sau pe dinăuntru. Uneori ne încuiem noi pe dinăuntru ca să ne protejăm, alteori, din același motiv, îi încuiem pe alții…

După ce am împachetat frumos cele trei cuvinte în metaforă, am vrut să le despachetez și n-am mai putut. Adică m-am mai întrebat dacă putem să protejăm fără a bloca? Și brusc, în mintea mea, cele două cuvinte au devenit unul și nu le-am mai putut despărți. În acest moment mi se pare că nu ne putem proteja de ceva fără a încerca să blocăm accesul acelui ceva în viața noastră. Sau putem?

Iar în ceea ce privește pragurile, porțile și trecerile, ideal ar fi ca ele să nu fie doar simbolice și estetice, ci să facă în așa fel încât să ne lărgească universul, să ajute să creștem și să ne dezvoltăm. Să trecem dintr-o etapă în alta, dintr-o vârstă-n alta, să ieșim din zona de confort, să trecem mai departe. Doar că asta înseamnă să lăsăm camera, casa, curtea, în urmă.

Saint-Exupéry vorbește în Citadela despre timp și despre cum există un timp pentru a construi ziduri și citadele și un timp pentru a le dărâma. Un timp pentru a înălța garduri, a le delimita sau a le fortifica și un altul pentru a le distruge, a le sări sau a le modifica. Există un timp pentru porți deschise și un altul pentru porți închise.

Avem nevoie și de protecție, și de blocaje, și de treceri. Sau, mai realist spus, ele se întâmplă oricum, indiferent dacă le considerăm noi necesare sau nu. Întrebarea e: putem face ceva ca să le influențăm?

Dacă până acum am lăsat câteva idei întredeschise, aici cred că am un răspuns. Unul pozitiv chiar. Putem face ceva – îndrăznesc să spun: putem face orice – cu condiția să fie la momentul potrivit. La momentul potrivit, gardurile se înalță singure, zidurile se dărâmă fără efort și ușile se descuie la o simplă atingere.

Uneori știm unde ne sunt zidurile, ce uși avem deschise și ce camere ținem încuiate, cât de înalte ne sunt gardurile sau cât de fragile, cât de mare ne e grădina sau cât de infinit ce e în afara grădinii. În adâncul nostru poate avem o idee despre ce ne așteaptă și prin ce urmează să trecem, despre ce avem de dărâmat, de modificat sau de reconstruit. Ce vă doresc, pentru această toamnă târzie, e ca în momentul în care vă uitați la ceas – sau la stele – să vă fie limpede ce anume e de făcut.

foto via norlap

Recomandă și altora