Luni de poveste este un eveniment pe care echipa ATU îl organizează pentru al șaptelea an consecutiv. Pornind de la tematica fiecărui an și luând în considerare feedback-urile participanților de la fiecare ediție, construim și propunem teme valoroase și de impact în comunitate.
În anul dedicat Încrederii, am venit cu propunerea și provocarea de a explora acest topic din diverse perspective: încrederea în aici și acum (mindfulness), relația dintre vocea care ne critică și stima de sine, încrederea în contextul muncii hibride (în și între membrii echipei) și încrederea pe care o implicăm în relațiile de parteneriat. Chiar dacă poate nu a fost vizibil, cele 4 teme s-au concentrat pe 4 arii ale relațiilor din viața noastră. Acestea sunt relația cu noi înșine, cu partenerul, cu colegii și cu viața noastră.
Deși inițial ne-am propus să ne vedem față în față, am organizat până la urmă ediția online, întâlnindu-ne în fiecare seară de luni din octombrie, de la 18:30 la 20:00 pe ZOOM.
Întâlnirea 1: Încrederea în aici și acum
Szerena NAGY a deschis ediția, invitându-ne să privim încrederea prin simbolul unei uși. Fie că o găsim închisă, întredeschisă sau larg deschisă, roz sau albastră, încrederea este o invitație spre un nou început în orice aspect al vieții noastre.
Împreună cu Szerena, prin exemple și exerciții de introspecție, am privit încrederea din trei perpective. Prima este cea a copilului – un simbol de început, în care încrederea este fragilă și are nevoie să fie îngrijită constant. Încrederea adolescentului – bazată pe metafora zborului spre împlinirea nevoii de a ne testa limitele, dar și propria putere. Și în final, încrederea adultului, care înseamnă a conștientiza, cu acceptare, că nu deținem mereu controlul. Că viața, prin suișuri și coborâșuri ne ghidează spre locul potrivit pentru noi. Adultul are încredere că viața în acest moment este așa cum poate fi, că servește la creștere și dezvoltare.
În atmosfera reflectivă creată de Szerena, am încercat să ne regăsim în cele trei tipuri de încredere și chiar să le combinăm în triada: copil – adolescent – adult. Cum arată aceste trei forme ale încrederii în viața noastră?
În ultimele minute ale atelierului am scris o declarație de maturitate – exercițiu din care am plecat mai asumați, mai conștienți de nivelul încrederii în noi înșine și în viața pe care o trăim.
Întâlnirea 2: Cele trei voci din mintea mea
„Cine sau ce îmi dă încredere?”, ne-a întrebat Delia SFECHIȘ. Răspunsurile au fost strâns legate de feedback-ul primit din partea celorlalți, ce servește în procesul autocunoașterii. De exemplu: „Dacă am încredere în mine, am capacitatea de a acționa într-o manieră adecvată în situații ambigue, în situații noi. În situații vizate de un posibil eșec”.
Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că stima de sine conține încrederea de sine (ingredientul esențial) și se însumează cu acceptarea de sine (a ne da voie să fim). Al treilea ingredient este conștientizarea că avem defecte și că le putem folosi pentru a fi mai buni. Autoarea acestui model este Marie Haddou, care aduce în atenție meritele celor 3 voci interioare cu care operăm atunci când avem încredere în noi înșine.
Coloana vertebrală a acestui model este vocea interioară suportivă care ne asigură că merităm lucruri bune.
Și totuși, care sunt cele trei voci pe care le „auzim”?
- Vocea critică (vede ce nu este în regulă și ilustrează acest lucru, fără să țină cont că avem și unele talente/calități; intervine când suntem respinși sau avem o problemă; rolul ei este de a ne ajuta să ne ajustăm comportamentul. Trebuie să fim atenți însă, să nu domine scena din mintea noastră).
- Vocea suportivă (vede ce am făcut bine în situații care nu au ieșit neapărat cum am vrut).
- Vocea observatorului (are abilitatea să vadă întreaga perspectivă – atât greșelile, cât și efortul depus; este o voce neutră ce ține sub control latura negativă și pozitivă a situației).
Pași utili pe care i-am notat împreună cu Delia:
- Distanțarea de vocea critică prin utilizarea unui obiect care să joace rolul criticului.
- Combaterea sau setarea limitelor: ce aleg să primesc și ce aleg să refuz din ceea ce spune criticul.
- Implicarea vocii suportive.
Pentru că afirmațiile care vin din vocea suportivă au importanță și pot prinde rădăcini în felul cum ne percepem viața, Delia ne recomandă să ne repetăm afirmațiile bune/suportive cât mai des.
Întâlnirea 3: Încrederea în munca hibridă, colegi și nu numai
La a treia întâlnire, am aflat de la Adela HARLIȘCA și Vasile BORIS că relația de încredere se poate „măsura” și din punct de vedere al oxitocinei și a cortizolului. Oxitocina ne ajută să creăm relații și legături de încredere, în timp ce cortizolul cauzează stresul și nu ne lasă să ne bucurăm pe deplin de aceste relații.
În contextul muncii hibride, există câteva componente care ne ajută să păstrăm relațiile cu colegii în limitele încrederii. Acestea sunt bazate pe Integritate (caută colegii, vezi ce mai fac și oferă-ți ajutorul), Intenție (păstrăm informația într-un loc accesibil pentru toți), Capacități (utilizarea diverselor instrumente cum ar fi Slack, Teams, Zoom, etc) și Rezultate (definim explicit ce este de făcut și monitorizăm progresul).
Munca hibridă este mai provocatoare, dar acest lucru, în loc să ne blocheze posibilitățile de a construi relații, ne îndeamnă să vedem cum putem modela sau chiar reseta cultura organizațională.
A fost o seară antrenantă, în care am împărtășit opinii vizavi de experiența de muncă (fie de la birou, hibridă sau online) și am analizat cât de productivă este o zi petrecută la birou versus una petrecută online și/sau în regim hibrid. Întrebați cu ce putem contribui cei care lucrăm de acasă, ideile care au ieșit în evidență au fost activitatea la întâlniri, transparență în comunicare și învățarea unor abilități de facilitare.
Întâlnirea 4: Câtă încredere am în relația mea?
Încrederea stă la baza iubirii. Este un citat de John Gottmann, cu care ne-a întâmpinat Sabina POP, trainer senior și psihodramatician. Sabina a încheiat ediția a șaptea a Lunilor de poveste cu un atelier despre iubire, încredere și relații.
După un scurt joc de rol, am aflat că relațiile pot fi văzute prin prisma a trei părți: Lumea lui, Lumea ei și Lumea dintre noi. Ce transpare din acest model este că e nevoie să desfacem lumile în așa fel încât să ne dăm seama de Intenție (să o vedem în ansamblu) și Interpretare (să o verificăm să fie corectă).
Încrederea este baza relațiilor umane. Este fundația pe care poate fi construit mai mult. Când există încredere, iubirea poate înflori.
Mulți cercetători vorbesc că cele mai bune relații de cuplu sunt relațiile bazate pe atașament. Iar cele cu o conectare emoțională puternică sunt cheia către o relație romantică de durată. Conectarea emoțională are 3 componente: accesibilitate, deschidere, implicare/angajament.
Când nu putem crea conectarea, recurgem automat la strategii cum ar fi reprimarea a ceea ce simțim, retragerea și/sau preluarea controlului prin critică și impunere. Ce obținem dintr-o astfel de situație este o buclă care ne distanțează: cu cât mai mult îl chem să fie lângă mine, cu atât mai mult partenerul se va îndepărta.
Ce ne propune Sabina este să fim atenți la semnalele partenerului/partenerei și să încercăm să re(echilibrăm) balanța prin onestitate, transparență, responsabilitate, etică și alianță. Aceleași criterii sunt valabile și în momentul când alegem să începem o relație nouă.
Pe final de seară, a rămas întrebarea: Cum refacem legăturile? Suferința și vindecarea se întâmplă întotdeauna în doi, afirmă Sabina. Iar etapele în refacerea conectării sunt a opri bucla în care suntem prinși, prin conștientizarea și oprirea instabilității. Pasul doi este să începem să construim interacțiuni semnificative, să apelăm la partener pentru îndeplinirea nevoilor de atașament și să ne deschidem mai mult, pentru că în final, a avea încredere din nou este o abilitate care ne poate salva viața.
Vă mulțumim pentru susținere și pentru că ați fost alături de noi și în acest an! Să ne revedem cu bine și în 2022 la o nouă ediție a Lunilor de poveste.
