Oamenii aleg să intre în terapie pentru a explora gânduri, emoții, acțiuni/ comportamente, uneori traume, relații dificile sau simptome greu de dus, așa că jocul și creativitatea par a fi la celălalt capăt al spectrului.
Unul dintre cei mai activi susținători ai ideii că terapia trebuie să încurajeze creativitatea clientului a fost Jacob L. Moreno, fondatorul Psihodramei. Acesta susține că o sursă majoră a psihopatologiei este gândirea inflexibilă/automată – o teorie care a anticipat ideile promovate ulterior și de Rational Emotional Behaviour Therapy a lui Albert Ellis și Terapia Cognitiv Comportamentală a lui Aaron Beck.
J. L. Moreno însă nu a încercat să corecteze tiparele de gândire, ci să le pună în acțiune, pentru a fi conștientizate și suplimentate cu modalități noi de funcționare (sur-realitatea). Moreno invita creativitatea și spontaneitatea în ședințele terapeutice, prin implicarea activă a clientului în a-și exprima gândurile și emoțiile prin mișcare, prin joc.
Astăzi, terapia creativă include o gamă largă de tehnici care pot ajuta la găsirea unei căi de a te exprima dincolo de cuvinte, ca de exemplu art-terapia, terapia prin scris, terapia jocului în nisip, dans terapia, drama terapia și meloterapia. În funcție de nevoile clientului vor fi alese diferite tehnici. Folosind creativitatea în procesul terapeutic, clientul ajunge să dezvolte toleranță emoțională și adaptare flexibilă la mediul în continuă schimbare sau /și la situații care nu (mai) pot fi schimbate.
Atât psihoterapia, cât și creativitatea se întâmplă în conversațiile dintr-o relație. Fie că este vorba de alianța terapeutică dintre psihoterapeut și client, în cadrul căreia reflectăm asupra anumitor teme, fie că este vorba despre relația dintre artist și şevalet, unde ideile și sentimentele sunt exprimate prin culoare și penel. Aceste conversațiile intra- și inter-personale au loc concomitent iar rolul terapeutului este de a facilita aceste dialoguri.
Creativitatea în psihoterapie ne permite să explorăm emoții și gânduri și să integrăm experiențele noastre în parcursul propriu de viață, înțelegându-le într-un fel nou.
Atunci când lucrez creativ, sunt întotdeauna atentă la echilibrul delicat între control și libertatea de explorare. Ofer clientului libertatea de a se exprima prin mișcare sau artă, folosind recuzita sau doar corpul, dar mereu explorăm împreună și „de ce”- ul. Este foarte ușor să ne pierdem în expresiile creative ale clientului și uneori chiar să devenim parte din ele.
De multe ori, efectele jocului sunt surprinzătoare, ajutând la depășirea mecanismelor de apărare și la redescoperirea gândurilor uitate și emoțiilor ascunse. În cadrul terapiei, în special în primele ședințe, clienților le este greu să se exprime liber, s-ar putea să li se pară jenant sau să-și eticheteze experiențele ca neinteresante și neimportante sau rușinoase. Pentru a ușura procesul terapeutic, folosesc Mandala, care ajută clientul să răspundă la întrebări de tipul:
- Care este motto-ul vieții mele?
- Cine mă inspiră?
- Care sunt slăbiciunile mele?
- Care sunt punctele mele forte?
- În ce fel și când sunt creativ/ã?
Sau exercițiul Casa Schimbării:
- Numește trei lucrurile de care ești mulțumit/ă și vrei să rămână neschimbate?
- Numește trei lucruri pe care dorești să le faci altfel ca să îți fie mai bine?
- Numește trei lucruri la care ți-e greu să te gândești sau din cauza cărora te învinovățești?
- Numește trei lucruri pe care nu le înțelegi despre tine și ai vrea să le înțelegi?
Răspunsurile pot fi scrise, desenate, pictate sau exprimate prin mișcări sau poziții ale corpului, depinde de deschiderea clientului.
Acestea sunt doar două exemple despre cum se poate utiliza creativitatea în cadrul procesului de evaluare. Util este faptul că aceste exerciții pot fi folosite și la sfârșitul terapiei putând apoi să comparăm răspunsurile date. Cele două exerciții ajută clientul să verbalizeze problema care l-a adus în terapie, dar și să găsească elemente pozitive în viața lui, iar pe mine, ca terapeut, mă ajută să găsesc „positum-ul” (Psihoterapia Pozitivă după Peseschkian 1977) pentru simptomele descrise.
Creativitatea și jocul în terapie pot fi folosite urmând cele 4 arii ale vieții:
- Prin corp: Deseori îmi încurajez clientul: Arătați-mi unde simțiți emoția în corp? Folosind corpul, arată-mi emoțiile și gândurile ce apar în situația x. Crează o sculptură statică sau în mișcare, care să exprime ceea ce am discutat etc.
- Prin muncă/realizare: Procesul creativ este la fel de important ca produs final. Modul în care cineva abordează un exercițiu sau acceptă/nu acceptă provocarea de a fi creativ/ă, aduce la lumină mult material inconștient, care poate fi explorat în cadrul terapiei.
- Relații/contacte: Așa cum am menționat înainte, terapia și creativitatea există datorită unei relații. Vorbind despre o situație, clientul poate da o multitudine de explicații activând mecanisme defensive. Aflăm mai multe informații dacă de exemplu încurajăm clientul să utilizeze propoziții care încep cu „Eu” și să exprime sentimente și gânduri ca și cum ar vorbi cu persoana cu care este în conflict (tehnica scaunului gol): de exemplu, „Spune-i colegului tău ca și cum ar fi aici”, „Vorbește direct cu partenerul tău ca și cum ar fi cu noi”.
- Viitor/Fantezie/Spiritualitate: Este probabil, aria mea preferată. Utilizarea de proverbe, fabule, povești, metafore, citate, este un instrument important și eficient în a ajuta clienții să găsească și alte puncte de vedere, reinterpretând problema cu care se confruntă. Această tehnică le permite clienților să se identifice fie cu povestea, fie cu unul dintre personaje, oferind o perspectivă diferită, o schimbare de poziție fără a se simți „analizat” în terapie. Ceea ce-mi place foarte mult la această metodă, este că întruchipează modul în care eu văd procesul terapeutic. Povestea ia problema de la client și o pune în mijlocul camerei terapeutice, astfel încât terapeutul și clientul pot sta unul lângă celălalt reflectând și înțelegând experiențele de viață.
Oamenii aleg să intre în terapie pentru a explora gânduri, emoții, acțiuni/ comportamente, uneori traume, relații dificile sau simptome greu de dus, așa că jocul și creativitatea sunt instrumente care facilitează contactul cu interiorul propriu!
Raluca URSICA este psiholog și psihoterapeut pozitivist, membru al Asociației Europene de Psihoterapie (EAP), al Colegiului Psihoterapeuților din Marea Britanie (UKCP) și al Asociației Internaționale de Psihoterapie Pozitivă profesând în sistemul de sănătate britanic și în cabinetul privat. În calitate de membru fondator al Centrului de Psihoterapie Pozitivă din Londra oferă cursuri și ateliere de dezvoltare personală și promovează Psihoterapia Pozitivă în Marea Britanie.
Photo credit: Arhiva personală
