Despre echilibristică în relații. Sau cum să cerem, să oferim și să primim cu sufletul deschis

de Andreea BOB, trainer ATU Consulting

Ce faceți atunci când cineva vă oferă un compliment? Îl primiți încântați, mulțumind pentru el; îl refuzați, găsind scuze sau așteptați momentul pentru a întoarce complimentul pentru ca nu cumva să rămâneți datori? Ultimele două variante de răspuns transmit faptul că adesea ne e greu să primim un compliment sau poate orice altceva…

A primi, a oferi și a cere constituie tematica acestei luni. Deși toate aceste verbe par diferite, granița dintre ele este destul de slab delimitată și deși îmi doresc să vorbesc despre fiecare separat, pe alocuri ele se vor completa sau intercala.

Jaques Salome, fondatorul metodei ESPERE, spune că dezvoltarea și însușirea conceptelor de a primi – a da – a cere și a refuza ne arată o altă cale de a comunica cu cei din jurul nostru și de a pune în comun diferențele individuale din viața de zi cu zi, oferindu-ne posibilitatea să ne dezvoltăm și să evoluăm ca indivizi, precum și să avem relații creative.

Unii dintre noi găsesc mai ușor să ofere decât să primească. O explicație găsită referitoare la dificultatea de a primi se referă la cultura în care suntem crescuți: o cultură pentru care este importantă dominarea și puterea tinde să vadă în cel care oferă un om puternic, pe când prin inferență, cel care primește este văzut mai slab, mai umil, îndatorat.

Dacă discutăm despre a oferi, sigur că și această noțiune poate fi privită din mai multe unghiuri. A oferi atunci când ni se cere ajutorul este întotdeauna de preferat în schimbul oferirii de servicii sau sfaturi, doar pentru că credem că celălalt are nevoie de ajutorul nostru sau că nu s-ar putea descurca fără intervenția noastră. Tagma psihologilor marșează mult pe a nu da sfaturi, deoarece ele sunt considerate ca fiind agresive, pentru că îl pot handicapa pe cel din fața noastră și automat creăm o relație de dominator-dominat, în locul unei relații de egalitate.

Nu contează cât de mult oferim, ci cât de multă iubire punem în ceea ce dăm.
Maica Teresa

A da este în sine un dar indiferent dacă este ceva ce ținem în mână, un gând pentru cineva drag sau chiar dăruirea de sine adică a fi acolo când cineva are nevoie de noi.

Valoarea darului, este atunci când oferim fără să așteptăm nimic în schimb, fără contrapartidă, fără nevoia de a ieși în evidență.

Știm să primim ceea ce ni se oferă? A primi înseamnă să ne deschidem imprevizibilului, să ne lăsăm surprinși, să acceptăm refuzurile, să acceptăm un feedback. Desigur că a primi, în funcție de situație, ne poate face să ne simțim uneori nesiguri sau vulnerabili, adică a recunoaște că nu putem fi perfecți. Recunoașterea imperfecțiunii ne readuce în realitate; o realitate care ne spune mereu că suntem creaturi sociale și că suntem cu toții interconectați. Suntem conectați nu numai între noi oamenii ci cu tot ceea ce ne înconjoară, cu tot universul. Uneori ne este greu să primim, deoarece considerăm că nu merităm sau, cum spune un cântec „We accept the love we feel we deserve” (Acceptăm iubirea pe care simțim că o merităm) – o credință care merită să ne provoace în a o schimba, învățând să ne prețuim. „Partea tristă a faptului de a nu avea încredere în limitele noastre și în dreptul nostru de a spune Da, te rog! sau Nu, mulțumesc! este că putem dezvolta obiceiul de a fi nereceptivi, de a nu primi cu adevărat ceea ce ni se oferă și permițând ca această neîncredere să ne umple în fiecare zi.” (Receiving without Fear, Oriah Mountain Dreamer).

Nu aștepta să primești doar atunci când simți că meriți.
Stima de sine va crește ca rezultat al faptului că știm să primim.
Amanda Owen

Ultima parte din triada lunii, se referă la a cere. De cele mai multe ori întâlnesc o rezistență la cei din jurul meu când vine vorba să ceară ajutor, să ceară atenție, să ceară mai mult timp, să ceară un favor etc. și asta poate din cauză că trăim într-o lume în care ideea de self-help este întâlnită pretutindeni, librăriile fiind inundate cu titluri de acest gen. Mulți dintre noi rămânem blocați într-un proiect la locul de muncă zile întregi pentru că nu știm sau nu vrem să cerem ajutor sau o altă opinie, alții rămân însingurați în relații în care au nevoie de „altceva” decât ceea ce li se oferă însă nu cer pentru că așteaptă ca celălalt să își dea seama/ să ghicească ceea ce vor. În orice caz, a cere nu este o dovadă de slăbiciune, este dovada faptului că știm ce ne dorim, că avem obiective clare, că știm să urmărim firul roșu al nevoilor noastre de creștere interpersonală și nu numai! Înseamnă să ne asumăm riscul de a fi refuzat sau chiar combătut. Echilibrul în a cere îl găsim învățând să avem așteptări realiste cu privire la ceea ce ne dorim, să ne exprimăm nevoile deschis și clar.

Îți spun: cere și ți se va da, caută și vei găsi; bate și ușa ți se va deschide.
Matei 7:7

A cere înseamnă a da și a primi deopotrivă, iar găsirea unui echilibru între cele trei deschide un alt mod de a ne trăi relațiile fie ele personale sau profesionale. Aceste concepte găsite în echilibru ne oferă beneficiile unei relații bazate pe colaborare, deschidere și acceptare, depășind relațiile aflate pe poziții de luptă, concurs de putere sau dependență.

Bibliografie: