Poate că nu este deloc surprinzător faptul că revenim adesea asupra a ceea ce am trăit deja pentru a constata că oferim anumitor lucruri o altă semnificație. În această perioadă, am revenit asupra lecturării cărții lui Viktor Frankl – Omul în căutarea sensului vieții – tocmai pentru că timpul actual așterne o nouă imagine asupra spațiului pe care viața îl creează ca și oportunitate de cunoaștere și experiențiere.
Viktor Frankl a fost neurolog, psihiatru austriac, fondatorul celei de-a treia Școli de Psihoterapie vieneză – Școala de Logoterapie – și supraviețuitor al Holocaustului. În cartea sa, „Omul în căutarea sensului vieții”, descrie cu tărie, dar și cu seninătate, experiența sa din lagărele de concentrare naziste de la Theresienstadt, Auschwitz, Kaufering și Türkheim. Pentru Frankl, a fost o perioadă în care a verificat principiile logoterapiei, pe care le-a stabilit în timpul activității lui ca și neurolog în Spitalul din Viena. În plus, a fost experiența care i-a confirmat faptul că, și în cele mai întunecate momente, este important ca sensul să fie căutat și găsit în toate formele pe care existența le poate lua, și, mai mult de atât, de a le integra, pentru că doar astfel, viața poate fi trăită mai departe.
„…Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.”
„Omul în căutarea sensului vieții” este una dintre cele mai apreciate cărți ale autorului, și dincolo de numărul relativ redus de pagini și ușurința (subiectivă) cu care poate fi parcursă, este o carte care ne relevă că suntem responsabili de modul în care trăim și traducem ceea ce trăim. În paginile acestei cărți, putem regăsi cu usurință unul dintre conceptele de bază ale logoterapiei și, în final, al operei lui Frankl – triada tragică (ce este formată din acele evenimente umane care sunt circumscrise de suferință, vinovăție și moarte), însă sub forma unei pledoarii pentru optimismul tragic. Frankl ne descrie prin experiența sa că putem rămâne optimiști în pofida acestei triade, însă că acest optimism nu poate fi forțat, cum nici speranța, nici iubirea, nici credința nu pot fi forțate. Acesta poate fi experiențiat în deplinătate doar atunci când găsim sensul fundamental al vieții proprii, chiar dacă se manifestă într-un context marcat de vicisitudini.
Este o carte despre „povestea unui om care a devenit un număr, care a devenit un om”, așa cum ne spune și Frankl:
„…Într-o zi, după eliberarea mea, m-am plimbat pe câmpia înflorită, mult, mult de tot, înspre târgușorul cel mai apropiat de lagăr. Ciocârliile se avântau spre cer și le ascultam trilurile vesele. Nu era țipenie de om cât vedeai cu ochii. Nu era nimic altceva decât pământul și cerul nesfârșit și bucuria ciocârliilor și nemărginirea spațiului. M-am oprit, am privit în jur, și în sus, spre cer, și am căzut în genunchi. În clipa aceea nu mai știam de mine și de lumea din jur – un singur lucru era prezent în mintea mea – mereu același: „Am strigat către Domnul din închisoarea mea strâmtă și El mi-a răspuns în nemărginirea spațiului”. Cât de mult am stat îngenuncheat și am repetat aceste cuvinte, mintea mea nu-și poate aduce aminte… Dar știu că în ziua aceea, în ceasul acela, am început o viață nouă. Pas cu pas, am progresat până când am devenit din nou o ființă umană.”
Prin lecturarea acestei cărți, putem descoperi că lumea în care existăm, gândim și iubim ar putea fi redusă la proximitate, chiar și în momentul acesta. Însă lumea devine un spațiul vast, prin întâlnirea percepțiilor, a experiențelor și a existenței celorlalți. Este adevărat, unii văd lumea mai întinsă decât alții, iar alții, mai densă și mai neîncăpătoare decât unii. Cert este că lumile noastre se contopesc, într-un punct sau altul, într-un sens sau altul. Lumea devine elastică, fluidă chiar, însă ce este mai important este faptul că trăim toți aici, și că acum, mai mult decât oricând, contextul ne aduce aminte că dincolo de ceea ce vedem, auzim sau percepem, este mai important ce sens oferim noi, individual, acestei lumi pentru a o putea duce mai departe.
Pe final, vă invit să vă răspundeți la aceste întrebări pe care Viktor Frankl le-a dăruit lumii:
- Cum găsim sensul vieții?
- Cum știm că suferința nu poate fi evitată și că nu e lipsită de sens?
- Cum găsim sensul momentului în situații caracterizate printr-un conflict în ce privește valorile?
Vă recomand să citiți această carte la momentul pe care îl veți considera potrivit, poate înainte sau după ce vă veți răspunde la întrebările de mai sus. Va fi cu siguranță o lecturare care vă va oferi o nouă perspectivă asupra prezentului pe care îl trăim cu toții.
Bibliografie recomandată:
1. Viktor Frankl (2018) – Omul în căutarea sensului vieții, Editura Vellant
2. Asociația de Psihoterapie Frankliană, http://www.alaef.ro/
3. Viktor Frankl – Why meaning matters
Photo credit: Unsplash
