Se spune că o bună parte din arta de a trăi este (de fapt) reziliență. În acest an ne-am propus să explorăm, măsurăm și înțelegem mai bine mecanismele din spatele rezilienței: capacitatea uluitoare care ne permite să depășim provocările, obstacolele, greutățile și adversitățile. Iar interviurile despre reziliență sunt axate pe cum facem acest lucru atât în propriile povești, cât și în experiențele de la muncă și/sau în echipele din care facem parte sau pe care le conducem.
1. Când ai descoperit termenul de reziliență și în ce context?
Prima oară am aflat despre conceptul de reziliență în 2014, când a avut loc Congresul Mondial consacrat rezilienței, organizat de Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Mi s-a format atunci ideea că reziliența este o super-putere pe care o au, sau o dezvoltă, doar acei oameni care au trecut prin niște situații incredibil de grele. De fapt, studiul rezilienței chiar de la astfel de cazuri a pornit. Însă, la un moment, dat am aflat că trauma poate fi de multe feluri și că ea nu este cauzată doar de evenimente majore, ci poate avea forme și mai subtile, așa-numitele micro-traume.
2. Ce înseamnă pentru tine personal reziliența?
Dacă înainte mi se părea injust sau chiar ipocrit ca noi, cei care avem „vieți normale”, să vorbim despre traumă și reziliență, ei bine… pandemia mi-a schimbat un pic perspectiva. Cred acum că suntem îndreptățiți, fiecare dintre noi, să vorbim despre micro-traumă și reziliență, deși pentru mulți, probabil că perioada de pandemie a reprezentat o traumă în toată regula.
Pentru mine, reziliența înseamnă, în primul rând, răbdare. Răbdarea de a trăi cu această „picătură chinezească” a incertitudinii care ne pune atâtea piedici în fiecare zi.
3. Ce te face pe tine rezilientă? Ce resurse de-ale tale te-au ajutat să fii mai rezilientă în această perioadă și cum s-au îmbinat cu provocările venite din exterior?
Încrederea este resursa care mă ajută cel mai mult să fiu rezilientă. Ce mă mai ajută, este să bifez în fiecare zi lucrurile mărunte și repetitive pe care le-am făcut. Asta îmi dă sentimentul de consecvență și stabilitate. Când toate în jur sunt un haos, mă ancorez în listuțele mele, asupra cărora am control. Mi-a fost de folos și să citesc despre reziliența altora – romane de Ludmila Ulițkaia, Guzel Iahina, Edith Eva Eger, de exemplu. Provocările din exterior m-au forțat să îmi schimb puțin modul în care reacționez, prioritizez și iau decizii. Într-un cuvânt, cred că perioada asta m-a maturizat.
4. Un exemplu concret de moment în care ai dat dovadă de reziliență?
Sunt multe momente care alcătuiesc reziliența. Cred că reziliența se măsoară în ani, iar când se adună o listă consistentă de „am trecut cu bine și peste/prin asta”, mă pot considera rezilientă.
5. Ce ai descoperit despre tine ca persoană rezilientă și crezi că i-ar putea ajuta și pe alții?
Am descoperit că acest „trăit în prezent” are foarte multe beneficii și nu e doar o formă de meditație sau mindfulness. Înainte, trebuia să depun efort ca să fiu mai prezentă în aici și acum. Trăiam mult în trecut sau îmi făceam planuri de viitor. Acum mă uit mult mai atent la toate micile acțiuni și la deciziile de zi cu zi și cred că dacă le bifez cum trebuie pe astea mici, viitorul cel mare se conturează singur, exact așa cum mi l-am dorit.
Simona DAMIAN este trainer și HR în echipa ATU, precum și interpret în limba semnelor românești la Asociația Națională a Interpreților Autorizați în Limbaj Mimico-Gestual.
