Jurnal »

Cristian Mandu: „O adevărată pasiune este o chestiune emoțională foarte importantă.”

27 martie 2020
scris de:
Cristian-MANDU-interviu

[Mini-interviu despre Creativitate]

Cristian MANDU este de profesie violonist și pilot – două pasiuni, care pe cât sunt de diferite, se completează reciproc, formând un echilibru perfect în viața lui Cristi. Consideră că viața trebuie trăită fără regrete și că fiecare zi este un prilej de a învăța tot mai multe lucruri noi. În prezent, este comandant, instructor și examinator la Wizz Air, și student la Master în anul II la Universitatea Lund din Suedia. Cântă la vioară de câte ori are ocazia – atât acasă, cât și în concerte. Interviul cu el a fost unul aparte: nu am reușit să îl convingem să decidă care îi este pasiunea și care profesia.

1. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru aviație?

Cristian MANDU: Când aveam 3 ani, mătușa mea, care lucra la Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța, m-a dus la aeroport. Îmi aduc aminte că am vizitat un avion, în care o doamnă pasageră mi-a dat o piersică și că roțile avionului erau mai mari ca mine. De atunci cred că m-am „virusat”. Pe parcursul anilor, am trecut prin diverse faze, de la adunat sârme de pe stradă să-mi construiesc o machetă faină, la petrecut nopți în aeroportul Otopeni, la geamul unui restaurant, să văd avioanele.

2. Când ai adăugat muzica și aviația la viața ta? 

C.M.: Tradiția familiei mele a fost una muzicală. Am cântat la vioară de la 6 ani, am terminat liceul „Dinu Lipatti” din București și după absolvire, nu am vrut sa mai dau la Conservator. Am vrut să lucrez un an, iar în paralel să mă pregătesc la matematică, fizică si la limba engleză, să dau admiterea la Academia de Aviație de la București. Când a auzit bunica mea că nu aveam de gând să dau la Conservator, a încercat tot felul de metode de a mă convinge să continui studiul viorii, fără succes. În cele din urmă, mi-a spus că nu pot deveni pilot deoarece m-am născut cu o malformație la inimă și nu pot trece examenul medical pentru piloți de linie. Am crezut-o. La vremea, aceea fumam două pachete de țigări pe zi, beam considerabil și cântam bine la vioară.

Acceptând situația, am dat la Conservator și am intrat. Ulterior, am primit o bursa în SUA, unde am absolvit. Primul an de Master l-am facut tot în SUA, iar în anul II, m-am transferat la Academia de Muzică din Basel, Elveția. În Basel, stăteam în chirie în casa unei doamne doctor. Într-o seară, i-am povestit proprietarei că eu aș fi vrut să fiu pilot, dar cum sunt născut cu o malformație la inimă, nu pot trece examenul medical pentru piloți. Doamna doctor m-a trimis să îmi fac un consult cardiologic. O săptămână mai târziu, eram la Spitalul Militar din București, unde timp de trei zile am parcurs toate probele medicale pentru piloți de linie și am luat Certificatul Medical Clasa I

14231284 10154537348338336 3635562459868726406 o

Din acel moment, am știut că pot și trebuie să zbor. Am renunțat în scris la bursa din Elveția și am început să-mi plătesc primele cursuri de zbor la Școala Superioară de Aviație Civilă din București. Având nevoie de bani pentru a-mi plăti școala de aviație, m-am angajat la aeroportul din Basel, unde timp de un an, am adunat cărucioarele de bagaje din parcări și le-am împins înapoi în terminal. În paralel, am învățat toată partea teoretică pentru licența de pilot de linie în cadrul unui studiu la distanță cu Oxford Aviation Academy, unde am terminat cu media generală 9.6. Am învățat în acel an cum nu am crezut că se poate învăța vreodată. Câteva luni mai tarziu, am terminat și partea practică, orele și examenele de zbor instrumental pe avioane mono și bi-motor în SUA și Spania. În toamna lui 2007, am fost angajat ca și copilot pe Boeing 737 la Blue Air, în București.

Din 2010 sunt la Wizz Air și zbor Airbus A320, am promovat treptat la gradele de comandant, instructor și examinator. Din 2012, sunt activ în departamentul de CRM (Crew Resource Management), training pe partea de factori umani, unde mă preocupă toate elementele non-tehnice ce presupun lucru în echipă. Învăț în continuare. Sunt anul II la Universitatea din Lund, Suedia, unde fac un Master în Human Factors and System Safety.

3. Dacă ar fi să explici cuiva pasiunea ta, cum ai descrie-o?

C.M.: Din 2007 până azi, nu m-am dus niciodată la serviciu. De fiecare dată mă duc la zbor.

4. Ce aduce în viața ta faptul că știi să cânți la vioară?

C.M.: Cânt în continuare la vioară și în măsura în care îmi permite timpul, concertez solo sau cu formații de muzică de cameră. Zborul ca profesie și cântatul la vioară ca hobby la nivel profesionist, îmi conferă un sentiment de echilibru.

5. Cum se influențează profesia ta cu pasiunea ta?

C.M.: Sunt privilegiat că pasiunea mea cea mai mare, zborul, este și profesia mea. În timp ce prima mea profesie, muzica, este în continuare, o mare pasiune.

6. Ce sfaturi ai avea pentru cineva care tocmai și-a descoperit pasiunea?

„…Principiul care mi-a guvernat decizia de a schimba vioara cu avionul este acela de a nu ajunge la bătrânețe regretând chestii pe care nu le-am încercat măcar. O adevărată pasiune, cred că este o chestiune emoțională foarte importantă. Poate fi o investiție care să aducă mulți ani de satisfacții și bucurii. Trateaz-o ca pe un management de proiect și analizează riscurile și beneficiile. Dacă rezultă o inecuație în care satisfacțiile sunt mai mari decât teama de a ieși din zona de confort, atunci consideră serios principiul mai sus menționat.”


Photo credit: Arhiva Personală

Recomandă și altora

Newsletter

website meșterit cu de omnivision.ro