Howard Gardner identifica în 2010 principalele abilități cognitive de care e nevoie pentru a face față provocărilor pe care viitorul ni le pune în față. A numit aceste abilități minți:
- mintea disciplinară: care stăpânește principalele școli de gândire ale vremii;
- mintea sintetizatoare: care poate integra idei;
- mintea creatoare: care clarifică idei și fenomene;
- mintea respectuoasă: care conștientizează și apreciază diferențele dintre indivizi;
- mintea etică: care facilitează asumarea și respectarea responsabilității;
Fără aceste minți, am putea rămâne la mila unor forțe pe care nu le înțelegem, copleșiți de informație, incapabili să luăm deciziile corecte pentru a ne trăi viețile personale și profesionale.
Una dintre aceste minți – mintea creatoare – are un caz special – creativitatea științifică. Creativitatea științifică este, într-adevăr, un caz special de creativitate, din categoria creativității deliberate și cognitive, cumva aflată, cel puțin în aparență, în opoziție cu creativitatea spontană și emoțională particulară creației artistice (Dietrich, 2004). Ea necesită atenție susținută, se bazează pe logică, se focalizează pe o anumită idee sau problematică și presupune testare experimentală și verificare.
„…E un mod special de exersare și manifestare a creativității, susținut de mecanisme diferite celor pe care le implică creația așa cum o înțelegem în mod obișnuit.”
Teoriile științifice sunt produse creative care, nu de puține ori, sunt rezultatul unui efort comun, se dezvoltă prin pași mici, pe perioade lungi de timp. În știință, creativitatea și raționamentul merg mână în mână, creativitatea științifică nefuncționând fără raționalitate și testare empirică strictă. Însă rolul imaginației și o oarecare dimensiune estetică a creativității științifice nu ar trebui subestimate. Imaginația permite formarea de imagini mentale noi și gândirea „posibilului”, permite operarea cu diferite ipoteze, deci e centrală pentru gândirea științifică.
De ce ar trebui să ne preocupe acest tip de minte?
„…Pentru că în fața provocărilor pe care viitorul ni le pune în față, una dintre resursele noastre cele mai importante va fi cea de a ne folosi, flexibil și agil, această minte creativă pentru găsi soluții inovative la problemele, deja destul de clar conturate, cu care ne vom confrunta. Creativitatea și inovația în știință și tehnologie se află în categoria must-have, nu doar nice to have…”
Din păcate, în raportul publicat în 2018 de Comisia Europeană, România s-a dovedit a fi un stat inovator modest, ce înregistrează cele mai slabe performanțe din Uniune în acest domeniu (aproximativ 31% din media UE). Cu astfel de premise, dezvoltarea creativității ștințiifice ar trebui să devină un obiectiv primordial al educației românești. Ce am putea face pentru a facilita dezvoltarea minții creatoare în știință?
Kind și Kind au sumarizat în 2007 principalele direcții de acțiune necesare pentru a facilita dezvoltarea creativității în educația pentru știință. Este important, în primul rând, să asiguri stăpânirea conținutului disciplinei. Ideile noi și utile au nevoie de un fundament solid pe care să poată opera. Nu poți aduce ceva nou în fizică sau biologie dacă nu stăpânești cunoașterea acumulată în domeniu.
În al doilea rând, e momentul să ne aplecăm asupra dezvoltării gândirii divergente, însă generarea de idei creative nu poate avea loc decât într-un mediu caracterizat, prin excelență, de siguranță psihologică. Asta înseamnă că e esențial să creăm clase și grupuri care nu doar tolerează, ba chiar încurajează asumarea de riscuri, contexte în care elevii și studenții să se poată simți vulnerabili fără să le fie teamă de consecințe. Food for thought pentru profesioniștii în educație.
Un al treilea element vizează acordarea unui loc central în curriculum imaginației și vizualizării. Este important să încorporăm în felul în care predăm reflecția la posibilități viitoare, la evenimente sau fenomene posibile. Cum putem face toate astea?
„…Prin promovarea rezolvării creative de probleme, prin proiecte cu impact real care să încurajeze gândirea investigativă, prin folosirea analogiei cât mai des pentru a facilita înțelegerea unor fenomene complexe și a găsi conexiuni între elemente aparent nerelaționate, prin încorporarea artei în predarea științei. De altfel, în ultimii ani s-a accentuat tot mai mult trecerea de la STEM (science/technology/engineering/math) la STEAM (science/technology/engineering/arts/math) – adică aplicarea gândirii creative tipice din arte la proiectele din domeniul STEM pentru a dezvolta imaginația și creativitatea prin artă.”
Nu în ultimul rând, să ne amintim cât de important este să facilităm interacțiunile în context social, prin activități care să aducă aproape nu doar elevi sau studenți împreună, ci mai ales elevi/studenți cu cei care le-ar putea deveni modele de rol. Oameni de știință care pot împărtăși din experiențele lor, care le pot creiona reperele traseului necesar de la a fi experți într-un domeniu și până la a contribui la progresul unui domeniu prin idei sau produse creatoare.
Pentru a ne dezvolta mințile creatoare și a le facilita manifestarea creativității, e important să identificăm potențialul creativ în știință și să-l valorificăm prin practici a căror eficacitate a fost dovedită empiric. Să intensificăm un dialog real între școli, universități și institute de cercetare pentru a facilita învățarea de la modele reale, de la cercetători cu interese stabile și puternice, cu rezultate notabile. Poate așa, reușim să dezvoltăm toate cele cinci minți și să construim o masă critică de schimbare a felului în care România face știință și cercetare.
Dr. Ileana FRITEA este trainer la Banca Transilvania, psiholog și lector asociat al Departamentului de Psihopedagogie Specială în cadrul UBB. Ca președinte al Asociației Apex-Edu, desfășoară proiecte de susținere a elevilor capabili de performanțe înalte în Fizică și IT.
Bibliografie:
1. Dietrich, A. (2004). The cognitive neuroscience of creativity, Psychonomic Bulletin & Review, 11, 1011-1026
2. Hadzigeorgiou,Y., Fokialis, P., Kabouropoulou, M. (2012) Thinking about Creativity in Science Education, Creative Education , Vol.3, No.5, 603-611
3. Kind, P., & Kind, V. (2007). Creativity in science education: Perspectives and challenges for developing school science. Studies in Science Education, 43, 1-37
Photo credit: Arhiva personală
