„Fog is good”
Această propoziție am spus-o de nenumărate ori în ședințele de coaching și de terapie. Venea întotdeauna ca răspuns la dorința de a se clarifica situațiile în care se aflau clienții, de a fi lucrurile certe, sigure, clare, cuantificabile, predictibile și sub controlul lor. Ne-ar plăcea mult să fie așa viața… și totuși, realitatea este alta. Există un mare necunoscut în viața noastră, fie ea personală sau profesională. În mediul profesional, ne putem confrunta adeseori cu schimbări de structură, comportament, emoții născute parcă din nimic, erori de operare din partea utilizatorului uman, echipamente care se defectează sau funcționează necorespunzător, sisteme de măsurare imprecise sau utilizate greșit. Practic, orice poate funcționa altfel decât ne-am gândit sau ne-am fi dorit. Și surprizele pot continua.
În literatura de specialitate este utilizat conceptul VUCA, care descrie un mediu de afaceri turbulent și dificil, definit prin Volatilitate, Incertitudine, Complexitate și Ambiguitate. Acronimul VUCA, inițial folosit în armată, a devenit un termen comun în mediul de afaceri pentru a caracteriza schimbările rapide și neprevăzute, lipsa de predictibilitate, interconexiunile complexe și lipsa de claritate.
Această stare este una care caracterizează lumea în care trăim: economic, social, politic, personal, emoțional, cultural etc. Și totuși, reușim să supraviețuim unui asemenea mediu; reușim chiar mai mult: să trăim, să fim.
Evoluționistul Charles Darwin spunea: „Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.” Într-un context tot mai perturbator, în continuă schimbare, capacitatea de adaptare și reinventare este „avantajul competitiv” pe care omul îl poate avea în mediul antropic. Adaptabilitatea sau flexibilitatea înseamnă să fii pregătit în toate etapele vieții profesionale, să te adaptezi noilor cerințe sau noului context. Să știi să acumulezi rapid în etapa de început, să gestionezi incertitudinile maturității sau ale rupturii de carieră. Am putea să ne uităm la fiecare situație nouă ca la încă o viață, o renaștere.
Paradoxul incertitudinii
Cu cât suntem mai dezorientați și confuzi, cu atât este mai probabil să ne agățăm de certitudini sau de metode care au funcționat pentru noi în trecut, dar care nu ne mai sunt folositoare în prezent. Un alt fapt valoros, susținut de dovezi solide, este că experții cu experiență îndelungată trec adesea cu vederea detalii neobișnuite pe care începătorii le pot detecta. Cunoașterea multor lucruri te poate face orb la anomalii subtile. De exemplu, în operațiile obișnuite, pe care chirurgii le efectuează iar și iar, este cel mai probabil să întâmpine probleme tocmai datorită lipsei incertitudinii.
Mintea noastră este mai alertă când suntem nesiguri, ceea ce duce la o activitate cerebrală mai bogată. Instabilitatea determină apariția hormonilor de stres, care eliberează apoi neurotransmițători puternici pentru a stimula receptivitatea la date noi, pregătesc diverse regiuni ale creierului pentru partajarea informațiilor și activează circuitele cognitive care controlează flexibil concentrarea. Pe scurt: surprizele vieții ne pregătesc să învățăm ceva nou, prin extinderea posibilităților creierului nostru.
„Uncertainty is WISDOM IN MOTION.” – Maggie Jackson
5 trăsături latente ce le putem activa în situații de incertitudine
- Abilitatea de observare a proceselor interioare: introspecția, autoanaliza, dialogul interior, emoțiile pe care le trăim în relație cu noi înșine și cu cei din jur, obiectivele noastre raționale, visele, speranțele etc.
- Abilitatea de a observa și reacționa la semnale externe: stai cu „antenele” reglate la semnale de schimbare din mediul extern, decodează și acționează conform busolei interne pentru a perfecționa sau reinventa modelul tău de viață.
- Curajul și curiozitatea de a experimenta: ceea ce nu poate fi dedus sau prognozat poate fi deseori descoperit prin experimentare. Lumea exterioară poate fi un mediu scump pentru experimentare, iar încercările eșuate pot să coste mult. Dar cum altfel să descoperi ceea ce am lăsat în umbra noastră? Cum să aducem la lumină resursele latente pe care le avem fiecare în noi? De exemplu, într-un mediu incert crește mult capacitatea de adaptare și viteza de operare a memoriei de lucru.
Există întotdeauna cel puțin 3 soluții: nu te limita la o singură idee. Toți oamenii au eșuat la un moment dat în istoria lor. Ce rămâne de învățat este să poți accepta și să cauți variante. Orice soluție, oricât de bizară ar fi, poate să-ți ofere o perspectivă nouă, o nouă cale și chiar o viitoare soluție viabilă la situația cu care te confrunți. Nu te limita la o singură soluție, chiar dacă a funcționat bine până acum.
- Renunțarea la lucrurile care nu funcționează: e greu. Ne-au servit în trecut. Acum avem nevoie de alte mecanisme. Rămân acolo, adânc înrădăcinate în noi, și dacă vreodată vom avea din nou nevoie de ele… le putem accesa.
- Fii binevoitor cu tine însuți. În viață este bine să fii determinat, să ai o viziune clară, dar să fii inflexibil în relația cu tine însuți nu este tocmai atitudinea potrivită, deoarece poate duce la eșec, frustrări și lipsă de viziune.
Adaptabilitatea – superputerea noastră latentă
Adaptabilitatea reprezintă abilitatea de a face față și de a ne reveni atunci când lucrurile nu merg conform planului. Ne putem crea un setup mental care să încurajeze fluxul de cunoștințe, diversitatea, autonomia, asumarea riscurilor, împărtășirea informațiilor și flexibilitatea. O mare parte din capacitatea de adaptare este moștenită. Fundația există în fiecare dintre noi. Avem resurse latente pe care le putem scoate la suprafață atunci când este nevoie de ele.
O viață de succes se datorează capacității de adaptare la schimbări. Viața este plină de evenimente neașteptate și surprize. Cu alte cuvinte, nu este niciodată statică și este imprevizibilă. Incertitudinea, împreună cu adaptabilitatea, ne face mai inteligenți, ne ajută să răspundem mai bine la circumstanțe și să rămânem pe linia de plutire.
