Am avut plăcerea de a fi parteneri alături de Transylvania College și Events Design la prima conferință de parenting din Cluj-Napoca susținută de un expert internațional în domeniu: Dr. Michael Thompson. Evenimentul s-a desfășurat în 21 martie 2015, la Grand Hotel Italia, iar colega noastră, Raluca GORDAN, a participat din partea ATU Consulting atât în calitate de specialist, cât și în calitate de părinte.
Am rugat-o pe Raluca să ne împărtășească din ideile și informațiile pe care le-a aflat pe parcursul evenimentului. Așa că dacă nu ați reușit să luați parte la conferință, vă invităm cu drag să citiți testimonialul Ralucăi:
Conferinţa lui Michael Thompson a fost sursă de explicaţii şi de curiozitate. Acesta ne-a împărtăşit din experienţa lui practică prin prisma tuturor rolurilor avute: psiholog, consultant educaţional, tată, băiat şi elev. Fiecare perspectivă prezentată a fost de mare folos în a înţelege, în a deschide noi perspective în ceea ce priveşte psihologia copilului, în general, şi a băiatului, în special. Aceasta din urmă fiind și subiectul primei părți a conferineți.
Specializat în aceasta ramură, Michael Thompson a ajuns la concluzia că dezvoltarea şi viaţa afectivă a baieţilor este cât se poate de bogată. Trăirile interioare ale băieţilor sunt intense chiar dacă la suprafaţă totul pare opac. Din păcate, modul general de a percepe viaţa afectivă a baieţilor este construit şi pe baza credinţelor de la nivelul societăţii, însuşite la modul particular: Băieţii nu plâng; Băieţii sunt curajoşi şi nu au frică; Băieţii sunt mai agresivi etc. Toate acestea nu fac altceva decât să eticheteze negativ universul emoţional al băieților. Acest lucru cauzează, din pacate, neînţelegerea lor şi neacordarea vreunei șanse de a-și manifesta vulnerabilităţile. Mergând mai departe, aceste valori culturale îi fac pe băieți să-şi reprime furia, ruşinea, frica şi ajung să aiba vieţi izolate, de exemplu, sau să fie răzvrătiţi împotriva tuturor. Băieţii chiar au vulnerabilităţi, nevoi, frici, emoţii – cu atât mai mult, datoria părinţilor, a cadrelor didactice şi a tuturor persoanelor semnificative în evoluţia şi dezvoltarea lor este să le accepte şi să-i asculte cu mintea şi sufletul deschise.
În a doua parte a conferinţei, Michael Thompson a descris sistemul educaţional care, de cele mai multe ori, exercită presiune asupra elevului. Chiar a sugerat o tehnică prin care am putea înţelege mai bine tot ceea ce poate simţi un copil la şcoală: să stăm în locul lui 7-8 ore la şcoală, să fim atenţi la fiecare materie în parte: matematică, română, biologie etc. și să vedem acum, prin ochii adultului, cât timp ne putem menţine atenţia şi răbdarea, cu câtă deschidere putem asculta fiecare mesaj furnizat de profesor, cât de ușor putem relaționa cu fiecare profesor în parte. E o tehnica provocatoare, nu?
De asemenea, pentru a-i face pe copii să-şi efectueze temele, în loc să punem şi mai multă presiune pe ei şi să le repetăm, poate chiar obsesiv: Fă-ţi temele!, se poate crea o atmosferă de studiu în casă, în care fiecare membru al familiei să facă o activitate cel puţin tangenţială cu activitatea de învăţare. E frustrant pentru copil să stea într-o cameră izolat, cu cărţile şi caietele în faţă, ştiind că în afara acelui mic univers al lui, părinții se uită la TV, fraţii se joacă etc.
Copilul poate fi ajutat să-şi dezvolte mecanisme, strategii prin care să poată face faţă acestor presiuni şi acestui stil competitiv. Se poate simţi foarte confortabil cu statutul de elev şi acest lucru reprezintă o premiză pozitivă a succesului şcolar și, mai tarziu, a celui profesional.
A fost o conferință interactivă, presarată cu multe exemple din viața profesională şi personală, care cel puțin personal m-au ajutat să înţeleg mai bine complexitatea psihologiei băieţilor, dar şi a copiilor în general.
Ne-am întors un pic în timp şi am încercat să renunţăm la statutul de persoană adultă care „are toate răspunsurile”. Nu deţinem adevărul absolut şi acesta este un truism pe care trebuie să-l acceptăm. Pentru a-i înțelege şi a-i ajuta să se dezvolte armonios pe copii, e nevoie să privim lumea prin ochii lor.
Am spus la început că această întâlnire deosebită cu Michael Thompson a fost o sursă de explicaţii şi de curiozitate. Personal, mi-am putut explica anumite comportamente. M-a ajutat şi ca psiholog, dar şi ca părinte să privesc din alte perspective atitudinile copiilor. Cu cât ne explicăm mai multe însă, cu atât apar alte şi alte întrebări. Cu siguranţă că unele din ele îşi vor gasi răspunsul în lucrările lui Michael Thompson, iar altele, în relaţia directă cu copiii. După cum cita și el în cartea sa „Crescându-l pe Cain”, „copilul este părintele omenirii” şi, prin urmare, de la el putem învaţa cel mai mult, inclusiv cum să-l creştem.
Mulțumim mult, Raluca, pentru ideile împărtășite!
Foto 1 via Transylvania College
