de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting
Se aud colinde, miroase a brad, a cozonaci cu nucă și a vin fiert cu scorțișoară… sunt semne că ne apropiem de finalul anului. Un an care în ATU a fost dedicat, în multe forme, pasiunii. Să faci training cu pasiune înseamnă să-ți placă oamenii, să îți placă să înveți, să îți placă să împărtășești. Să te pasioneze ceea ce e dincolo de training înseamnă să găsești surse de învățare din tot ceea ce trăiești și experiențiezi. Să te lași provocat și să răspunzi prin curiozitate, cu smerenie și cu recunoștință la fiecare moment ce vine spre tine, având credința că îi vei face față, în felul tău: uneori ducându-l la final, alteori renunțând pe parcurs, alteori amânându-l până la un moment când te vei simți în stare să-l duci.
Anul acesta am avut ocazia să aflăm ce înseamnă pasiune din multe surse: în primă fază, dintr-un studiu realizat de Andra și Diana, la care ne-au răspuns 55 de persoane și care ne-au spus primele trei cuvinte care le vin în minte atunci când se gândesc la pasiune.
Având la bază rezultatele studiului, una dintre concluzii a fost că „atunci când te imersezi complet în prezent, chiar uitând de tine, de orice necaz, fiind absorbit cu toată ființa ta de ceea ce faci, când timpul și spațiul devin concepte inutile, vechi și îndepărtate, și daruiești din sufletul tău în acest moment doar pentru a te întregi, dar de data aceasta altfel, de fiecare dată altfel, simți bucurie, continuitate și entuziasm – înseamnă că îți trăiești pasiunea.”
Vallerand (2012) spune că exista două tipuri de pasiuni: pasiunea armonioasă și pasiunea obsesivă. Pasiunea armonioasă este văzută similară cu motivația intrinsecă, ea se ajustează, se adaugă, se integrează în viața persoanei, fără a deveni exclusivă. Pasiunea armonioasă presupune flexibilitate și autonomie. Pasiunea obsesivă este similară motivației extrinseci, având ca scop menținerea stimei de sine, putând deveni de necontrolat. Nerealizarea pasiunii obsesive poate duce la anxietate și vinovăție.
Pe lângă sondaj, am avut ocazia ca pe parcursul anului să luăm câteva interviuri unor oameni pasionați și să putem extrage câteva concluzii din aceste interviuri:
- Ca să-ți descoperi o pasiune, ai nevoie de un model (de un părinte, un frate/o soră, un prieten) care șă facă lucruri cu pasiune și să te contagieze.
- Pasiunea stă într-un colț din sufletul fiecăruia dintre noi și așteaptă să fie descoperită.
- Pasiunea se lasă descoperită și te ajută să te descoperi.
- O pasiune se lasă descoperită dacă încerci, dacă nu te descurajezi.
- Pasiunea are etape, faze, se schimbă și te schimbă.
- Pasiunea vine și pleacă, sunt perioade când „ți-e poftă” de ea, perioade când stă în hibernare.
- Pasiunea înseamnă multă muncă, dar o muncă ce nu obosește, nu epuizează, ci (te/se) încarcă, (te/se) regenerează.
- Pasiunea dă sens.
- O pasiune te aduce la a trăi aici și acum, mintea nu mai fuge spre trecut sau spre viitor, e prezentă acolo unde ești tu fizic.
- Rezultatul este mai puțin important. Procesul este cel care contează atunci când faci ceva cu pasiune.
- În pasiunea ta poți fi singur, nu e nevoie de aprobarea cuiva, nici să dovedești ceva… pur și simplu poți fi.
- O pasiune se cere dată mai departe, unei generații viitoare. Abia atunci e împlinită cu adevărat.
Fiecare dintre concluziile de mai sus nu fac altceva decât să confirme concluzia studiului despre pasiune. Fiecare experiență a oamenilor pasionați susține ceea ce am extras ca și semnificație din răspunsurile celor care au participat la studiu.
Mulțumim celor 55 de respondenți și celor 10 oameni pasionați care au acceptat să se expună și să ne povestească povestea pasiunii lor: Pavel FROLOV, Carmen DIȚIU, Sorin BILEGAN, Maxim GONCHAROV, Patrycja BADECKA, Răzvan GOGA, Szabi FARKAS, Lucian HUM, Zanna CIESIELSKA și Florin BRAN.
Passion gives us the will to live and gives shape to our lives.
Mai jos, găsiți un video scurt despre pasiunea armonioasă și pasiunea obsesivă:
