Se spune că o bună parte din arta de a trăi este (de fapt) reziliență. În acest an ne-am propus să explorăm, măsurăm și înțelegem mai bine mecanismele din spatele rezilienței: capacitatea uluitoare care ne permite să depășim provocările, obstacolele, greutățile și adversitățile. Iar interviurile despre reziliență sunt axate pe cum facem acest lucru atât în propriile povești, cât și în experiențele de la muncă și/sau în echipele din care facem parte sau pe care le conducem.
1. Când ai descoperit termenul de reziliență și în ce context?
Nu cred că am fost cu adevărat conștientă de semnificația și profunzimea termenului de „reziliență” până în momentul în care am aflat că ATU a declarat 2022 anul rezilienței. Totuși, m-am mai întâlnit cu acest concept de-a lungul timpului – în general în literatura în limba engleză. Îmi amintesc că în plină pandemie, în 2020 parcă, am citit un articol scris de Arianna Huffington, care aborda această temă și am rezonat mult cu ideile de acolo în contextul respectiv. De asemenea, nu pot să nu menționez că anul trecut s-a vorbit des în media despre PNRR – Planul Național de Redresare și Reziliență al României. Reziliența asociată mai ales cu ideea de rezistență.
2. Ce înseamnă pentru tine personal reziliența?
Mă gândesc la un anumit fel de a fi, de a privi situațiile (dificile) pe care le trăiești și de a acționa în consecință, astfel încât să reușești să iei părțile bune din orice sau să devii tu mai bun după fiecare experiență trăită.
Nu mă pot arunca în a da o definiție exhaustivă pentru „reziliență”, însă simt că e un cumul de capacități care se pot manifesta simultan: perseverență, determinare, o anumită stabilitate interioară și, mai ales, încrederea / credința / convingerea că totuși ești pe drumul cel bun, chiar dacă poate prezentul în care te afli e dificil și cu provocări.
3. Ce te face pe tine rezilientă? Ce resurse de-ale tale te-au ajutat să fii mai rezilientă în această perioadă și cum s-au îmbinat cu provocările venite din exterior?
Mărturisesc că până să primesc această întrebare, nu m-am gândit niciodată la mine ca la o persoană rezilientă. Dar dacă mă raportez la ce am spus mai devreme, cred că în general pot da dovadă de perseverență, disciplină sau flexibilitate și focus pe partea pozitivă a lucrurilor sau pe ceea ce pot învăța dintr-o situație în care poate nu mă simt confortabil. Nu am fost mereu așa, însă cred că mă ajută și faptul că în ultimii ani am ajuns să mă cunosc mai bine, să fiu mai conștientă de calitățile și punctele forte pe care le am, dar și de slăbiciuni, limite sau lucruri care nu îmi plac. Plus, foarte important, ideea că totul este trecător – și când e bine, și când e rău.
4. Un exemplu concret de moment în care ai dat dovadă de reziliență?
Sunt recunoscătoare că până în acest punct al vieții mele nu am avut parte de momente dureroase sau șocuri personale, acolo unde cred că reziliența e într-adevăr necesară pentru a trece cu bine peste. Privind înapoi, cred că am dat dovadă de reziliență atunci când am pornit pe drumul antreprenoriatului și am demarat alături de partenerul meu propriul business, OMNIvision. A fost o schimbare importantă de mindset, marcată de multe decizii, provocări, temeri și incertitudine. Însă, în același timp, am simțit că e momentul potrivit să facem acest pas. Am avut încredere în noi atât ca oameni, cât și ca profesioniști, ne-am documentat mult (nu ne-am aruncat cu capul înainte), ne-am asumat anumite riscuri și, poate cel mai important, am știut că indiferent cum vor evolua lucrurile, va fi o experiență din care vom avea de învățat, care sigur o să ne dezvolte atât personal, cât și profesional.
5. Ce ai descoperit despre tine ca persoană rezilientă și crezi că i-ar putea ajuta și pe alții?
Nu știu dacă are legătură directă cu reziliența, însă pe mine simt că mă ajută mult modul în care aleg să îmi construiesc mental realitatea pe care o trăiesc. Nu îmi iese în fiecare zi. Uneori, mă consum destul de mult când ceva nu merge bine, mai ales dacă sunt obosită sau cu foarte multe pe cap. Însă, de cele mai multe ori, pot să identific cauza și, cel puțin în cazul meu, mi-am dat seama: gândurile îmi pot fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dușman.
Mă mai ajută mult să exteriorizez ce simt și să spun direct ce gândesc, dar nu îmi place să mă plâng sau să port discuții interminabile pe un anumit subiect, care nu fac decât să alimenteze starea proastă. Iar apoi, e nevoie să intervină partea de acțiune: dacă ceva nu e ok, fă ceva în acel sens. Poate nu schimbări radicale, dar e nevoie să acționăm pentru a depăși ceva ce nu ne face bine.
Andra HANȚĂ este co-fondator OMNIvision și de peste 9 ani, face parte din echipa ATU în calitate de consultant PR & comunicare.
