Duminică, 25 septembrie 2016, Echipa ATU a avut șase reprezentanți energici și pozitivi la Crosul Companiilor Cluj-Napoca. Este vorba despre Cutezătorii ATU (Adela, Cecilia & Gabi) și Temerarii ATU (Dana, Diana & Radu).
Le mulțumim că ne-au reprezentat, îi felicităm și le dorim cât mai mulți kilometri alergați împreună!
Am profitat de aceast eveniment și i-am invitat să se gândească și să ne spună care este motivul pentru care aleargă (fie la acest cros, fie ca formă de mișcare, în general) și ce simt că i-a învățat alergatul de-a lungul timpului.
Am primit de la fiecare răspunsuri personale și tare valoroase.
Vă mulțumim, dragilor, pentru împărtășiri!
Prima dată am început să alerg acum 2 ani (la 37 de ani), răspunzând la o provocare: alergare pe munte, 14 km, individual, dar unde au participat mai mulți colegi din echipă. Nu știam cum va fi, ce mă va aștepta, cum o să reușesc să alerg. Nu mai alergasem mai mult de 1 km din liceu, la probele sportive de la ora de educație fizică. Am descoperit la antrenamentele individuale (făcute după ureche) și în cursa montană că îmi pot controla respirația, că pot să alerg, să mișc un picior după celălat, că pot privi în jurul meu, că pot să simt aerul în plămâni, pe frunte. Am găsit bucuria de a face ceva pentru mine, ceva ce nu credeam că pot face. Am aflat că, uitându-mă cu bucurie la ce este în jur atunci când alerg, pot să merg mai departe, încă un pas, încă unul… și pot privi altfel lumea. Când am alergat în echipa ATU (prima alergare de echipă din viața mea) am aflat că pot să mă uit și la colegi, să le simt starea, să caut o privire, un gest, să ofer suport, atenție, bucurie, conexiune. Am aflat că timpul și efortul nu mai sunt esențiale. Fiind atent la cel de lângă tine, să integrezi echipa, să o armonizezi, să comunici subtil, să te conectezi – toate acestea aduc multă valoare și consistență acelor clipe. Bucurie și conexiune ar fi două cuvinte ce definesc pentru mine mișcarea în echipă!
Gabi HABA
A alerga pentru mine este o formă de relaxare. Mă bucur de fiecare minut petrecut în această „călătorie” prin care am ajuns să mă cunosc mai bine. Când spun că am ajuns să mă cunosc, nu mă refer la clișee, ci mă refer la momente limită. Momente în care m-am oprit pentru câteva secunde și mă gândeam că vreau să mă opresc, dar și să continui în același timp… și am ales să merg mai departe. Lucrurile care m-au ajutat și mă ajută sunt echipa avută alături și automotivarea.
Cecilia GHERLE
Pe mine, activitatea fizică, nu doar alergatul, mă eliberează și mă pune în contact cu mine însămi. Pot să îmi simt fiecare părticică din corp și conștientizez că acesta este corpul meu. Conștientizarea în sine este un sentiment extraordinar pentru că mă accept și mă bucur de mine (și de corpul pe care îl am). Și apoi, este minunat să ai picioare și să poți alerga cu ele, nu?
Am o „relație” cu alergatul de la 11 ani, dar a existat o perioadă în viața mea în care alergatul a fost un simbol pentru „fuga de realitate”, un refugiu. Totuși, alergând, îți activezi tot organismul și inima începe să bată tot mai tare, prin urmare îți aduce aminte că ești aici și acum, mai viu ca niciodată.
Diana BERINDEI
Pentru mine, alergatul la cros e prima experiență de genul acesta. Să formezi o echipă poate fi un început sau o întâmplare, să rămâi împreună și să ajungi la finish este progresul spre succes, iar pentru mine să alerg în echipă înseamnă motivare, anduranța și încredere. Mulțumesc, Echipa!
Dana BOLOJAN
Alerg în primul rând pentru că mă ajută să meditez. Sunt doar eu cu mine și gândurile mele… și razele soarelui sau umbra răcoritoare. De asemenea, pe parcursul alergărilor, am învățat să îmi ascult mai bine corpul și semnalele pe care acesta mi le transmite: slow down a bit, do not stop, keep on walking… and go again!
Deși nu e totul așa ușor cum pare. De obicei, ultimii kilometri sunt cei mai grei, atunci am tendința să renunț. Și mă lupt cu mine, cu minte mea, cu mușchii și oasele mele; să nu renunț, haide, mai poți… mai e puțin! Uite, ai ajuns! Felicităriiiiiiiiiii!
Adela HARLIȘCA
Motivul pentru care alerg? Acum 20 de ani, când m-am apucat de jogging, am constatat că îmi oferă o stare de bine și o prospețime mentală net superioară. Apoi, am devenit dependent de serotonina, dopamina și alte bunătăți pe care le primeam recompensă. Sau invers, detestam starea de sevraj cauzată de o perioadă de inactivitate.
Ce simt că am învățat de la alergat? A participa și a te pregăti pentru o competiție înseamnă a funcționa după un program prestabilit cu obiective clare și măsurabile. Așa încât primești un țel, o direcție și multă structură, disciplină, ordine. Mai mult, alergatul pe distanțe lungi îți demonstrează că singurul adversar posibil ești chiar tu însuți și nimeni altcineva.
Radu MĂRINCEAN
Câteva fotografii de pe parcursul crosului puteți vedea aici.
