Întâlnirea lunii octombrie din cadrul proiectului L&D crafting am dedicat-o culturii surzilor și limbii semnelor române.
Alături de noi a fost Simona DAMIAN, vicepreședinte ANIALMG (Asociația Națională a Interpreților Autorizați în Limbaj Mimico-Gestual Românesc), care ne-a prezentat câteva elemente care definesc comunitățile surzilor din întreaga lume.
Un aspect important menționat încă de la începutul întâlnirii a fost terminologia care adesea este folosită în mod nepotrivit atunci când ne referim la o persoană cu deficiențe de auz sau surdă.
Termenul de surdomut este un termen jignitor pentru persoanele surde, ele identificându-se cultural cu termenul de surzi. Comunitatea pe care o formează este în general una foarte unită, fiind singura categorie de persoane cu dizabilități care are propria limbă – un element privit cu multă mândrie de către surzi. Aceștia valorizează mult întâlnirile directe și, mai nou, pe cele virtuale. Sunt direcți, foarte creativi și talentați, iar în mediile zgomotoase se pot concentra mai bine decât auzitorii, devenind astfel mai productivi. Putem aprecia și învăța de la surzi:
- Expresivitatea/gestica bogată;
- Claritatea/simplitatea;
- Creativitatea;
- Gândirea în imagini;
- Sinceritatea/autenticitatea;
- Găsirea de soluții în mod rapid și eficient;
- Atenția la detalii;
- „Ascultarea” activă cu mai multe simțuri;
- Respirația, relația cu propriul corp.
Un alt aspect interesant este că surditatea este doar în proporție de 10% transmisă genetic și că mulți dintre surzi se nasc în familii de auzitori, împlinirea nevoilor specifice fiind legată de mai mulți factori: gradul de surditate, vârsta pierderii auzului (sau dacă e din naștere), dacă există protezare auditivă sau nu, mediul în care au crescut (surzi sau auzitori), limba maternă și școala pe care au urmat-o.
Mai departe, am explorat ideea conform căreia, pentru a înțelege și respecta cultura surzilor este necesar să conștientizăm diversitatea culturală lingvistică din lume. Astfel că, în funcție de regiune, există diferite limbi ale semnelor, atât la nivel global, cât și autohton. Cu alte cuvinte, nu este universală. La nivel general, limba semnelor include dactilemele (reprezentările manuale ale literelor) și semnele care includ următorii parametri:
- Configurația mâinii;
- Orientarea palmei;
- Localizarea;
- Mișcarea;
- Mimica și mișcările corpului.
Limba semnelor devine astfel un limbaj fluid, creativ și personal.
În țara noastră, limba semnelor (LSR) a fost recunoscută oficial în 2020, fiind o limbă de sine stătătoare, cu structură proprie și cu reguli gramaticale. Nu toți deficienții de auz folosesc LSR, unii dintre ei optând pentru a citi pe buze (aproximativ 30% din limbaj putând fi citit în acest mod).
Pentru a facilita comunicarea și integrarea surzilor în situația în care nu cunoști limba semnelor și nici nu ai un interpret la dispoziție, Simona ne-a recomandat câteva acțiuni:
- Vorbește direct cu fața, clar, natural și folosește cuvinte obișnuite (românești) și fraze scurte;
- Atrage atenția prin atingere/vizual/vibrații;
- Folosește cât mai multe imagini/video;
- Învață câteva semne, vor avea un impact foarte mare;
- Câștigarea încrederii prin interacțiune frecventă și proiecte mici;
- Activități cu echipa (fotbal, picnic, etc.);
- Ia în considerare că persoana surdă poate fi un liant în echipa de auzitori;
- Folosește feedback-ul și umorul.
A fost o întâlnire care am convenit că va fi completată și de alte sesiuni pe acest subiect, interesul comunității noastre fiind unul foarte mare pentru a afla mai multe despre cum putem să apropiem și să normalizăm interacțiunile cu surzii.
Prezentările au avut loc în cadrul proiectului L&D crafting. Scopul acestuia este de a dezvolta comunitatea specialiștilor în L&D din Cluj (și nu numai).
