Adaptare, rezistență sau renunțare?

.

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

flower-tree-growing-concrete-pavement-107

Încheiem un an dedicat Adaptării, în toate formele ei. Scriam în ianuarie că a fi adaptabili înseamnă flexibilitate și maleabilitate, să trăim experiențele de viață imersându-ne în ele, apoi să învățăm propriile lecții și să creștem. Adaptarea, spunea Mahatma Gandhi, înseamnă „puterea de a rezista și a asimila”. Apare însă și întrebarea: care este limita până la care adaptarea este... adaptativă? C.J. Cullinane spunea că „e necesar să fim adaptabili și flexibili... însă prea multă adaptabilitate poate duce la lipsă de direcție”.

Așadar, a ne adapta înseamnă să fim flexibili (intenția de a ne adapta) – și aici am învățat din ceea ce au scris colegii pe parcursul anului:

  • încrederea în noi și în ceilalți este unul dintre ingredientele flexibilității și că ea este ceva ce se câștigă și se recâștigă, se demonstrează și se redemonstrează cu fiecare moment de schimbare, de adaptare, de transformare (Simona DAMIAN).
  • Că un alt ingredient pentru adaptare este atitudinea pozitivă. Dar, în exces, ea poate determina o persoană să intre în situaţii periculoase sau să-și asume riscuri necalculate. Atitudinea pozitivă echilibrată ne ajută în viaţă să ne adaptăm schimbărilor şi situaţiilor noi, să luăm decizii asumate (Szerena SEER).
  • respectul față de ceilalți, adică atunci când căutăm să înțelegem perspectiva celuilalt, când căutăm valoarea pe care celălalt o aduce într-o situație, chiar dacă părerile noastre sunt diferite, când arătăm că putem învăța de la fiecare câte ceva (indiferent de vârstă, cultură etc.), când ne respectăm promisiunile făcute și când folosim cuvinte simple ca „mulțumesc” și „îmi pare rău” și că el este un alt element al flexibilității (Adela VĂDAN).
  • reziliența este de asemenea un element al flexibilității, adică să învăţăm mereu din greutăţile vieţii, din durere și renunţări, din greșeli și pierderi, transformând apoi dezamăgirile firești care apar ȋn pietre de temelie pentru o reușită viitoare (Carmen DIȚIU).

„A ne adapta înseamnă să fim flexibili și maleabili.”

A ne adapta înseamnă și să fim maleabili (abilitatea de a ne adapta) adică:

  • Să fim empatici și să învățăm să ne conectăm la propriile emoții, să observăm ce nevoie este în spatele emoției exprimate, să ascultăm pentru a înțelege, să ascultăm încărcătura emoțională a mesajului transmis în special prin limbajul nonverbal, să vorbim despre ce vedem, îmbrăcând cuvintele în iubire și acceptare (Mihaela BOUTIERE).
  • Să trăim după propriile valori și urmând o misiune proprie – DE CE-ul propriu, amintindu-ne în același timp de cercetările care arată că ne adaptăm foarte repede după ce ne atingem obiectivele - putem fi fericiți pentru câteva ore sau zile, dar după aceea vom fi la fel de fericiți ca înainte de atingerea obiectivului. De aceea, adaptarea înseamnă mai degrabă concentrarea pe urmărirea viziunii proprii, nu pe realizarea ei. Nu destinația finală este țelul, ci călătoria până acolo! (Sabina POP).
  • Să ne întreținem atenția, pentru că asta atrage cu sine o gândire flexibilă, un nivel crescut al creativităţii, o minte activă care caută şi găseşte, se adaptează şi adaptează lumea la sine (Diana BERINDEI).
  • Să ne antrenăm competețele prin experiența concretă de zi cu zi, în mediul de lucru (Paula OPREA).
  • Să ne corectăm prin mai multă atenție oferită propriilor comportamente și acțiuni în plina lor desfășurare, prin punerea pe pauză a gândurilor și convingerilor proprii, prin mai multă observare, ascultare, autoreflecție, mai multă receptivitate la semnalele și feedback-urile pe care le primim direct sau indirect (Andra HANȚĂ).

Am lăsat la final o componentă a adaptabilității mai puțin descrisă: renunțarea. Seth Godin, în cartea sa „Hopul”, spune că a ne adapta cu orice preț înseamnă rezistență și adesea aduce cu sine mediocritate. În multe situații dăm peste Hopuri, momente dificile, dificultăți. Aici, găsirea de soluții și adaptarea ne pot ajuta. Sfatul lui Godin este să „nu renunți niciodată la lucrurile care au un potențial major pe termen lung, doar pentru că nu faci față stresului pe moment”. Atunci când însă dăm de o Fundătură, un capăt de drum, atunci când simți că tot ce faci este să reziști, poate că este momentul să te gândești la renunțare. În aceste momente „renunțarea este mai bună decât adaptarea deoarece îți eliberează programul pentru a putea excela la altceva.

Așadar, antrenează-ți adaptabilitatea și evaluează ce ai realizat după o perioadă de timp, fiind flexibil(ă) și maleabil(ă). Determină dacă locul/ situația unde/ în care ai ajuns este pe drumul tău, ești în direcția dorită? Atunci când ești într-o situație dificilă, verifică dacă ești în fața unui Hop ce necesită adaptare sau într-o Fundătură ce necesită renunțare.


Recomandări:

Seth Godin, 2018, Hopul, Editura Publica
Jim Heskett, 2011, So we adapt. What is the downside? HBS
Tony Alessandra, 2016, Do you have adaptability? Success

Photo Credit: 500px

ATU Consulting
J.J. Rousseau nr. 8
400327, Cluj Napoca
România

M: 0744 623 236
E: