De la eșec... la o greșeală care poate fi corectată

.

de Andra HANȚĂ, consultant PR & Comunicare

„O simplă părere despre tine însuți îți poate influența o mare parte din viață.”
Carol S. Dweck

despre autocorectare

Aud din ce în ce mai des că a greși e cea mai bună formă de a învăța. Că învățăm mai mult din eșecuri decât din reușite. Că e chiar recomandat să o dai în bară din când în când, dar să nu te descurajezi, să nu renunți, să înveți din greșeli, să mergi mai departe.

Aș putea spune că trăim o perioadă în care greșeala și eșecul sunt promovate, încurajate și chiar de dorit. Asta pentru că, pe de-o parte, sunt cam greu de evitat în viață, iar pe de altă parte, pentru că ne formează, ne schimbă, ne modelează.

„A greși e omenește” spunea Seneca și, tocmai de aceea, prezența și împărtășirea unor astfel de experiențe ne face să fim mai umani, ne apropie de ceilalți. Iar noi, la rândul nostru, ne simțim mai bine să știm că nu suntem singuri. Că și alții au dat-o în bară... poate chiar mai tare ca noi. Avem nevoie de exemple care au reușit să treacă peste eșec, care au „renăscut din cenușă”, care au devenit mai buni și mai puternici învățând din greșeli. Avem nevoie de modele și de astfel de surse de inspirație.

Sună atractiv și pare relativ simplu. Dar, de fapt, e o abordare profundă și greu „de dus” într-o cultură în care competiția, performanța și reușita au fost piloni de bază ai educației formale pe care am urmat-o. Și continuă să fie puncte de referință pentru viața noastră socială sau profesională.

Personal, am trăit o puternică conștientizare în momentul în care am dat peste volumul scris de cercetătoarea Carol S. Dweck, Mindset. Ideea centrală a cărții e oarecum simplă: capacitatea noastră de a trece peste eșecuri e influențată în mare măsură de mentalitatea pe care o avem.

Cei cu mentalitate rigidă, tind să creadă că însușirile, talentele și aptitudinile pe care le au sunt un dat, iar în fața unui eșec sunt descurajați și, de cele mai multe ori, renunță. Cei cu mentalitate flexibilă cred că se pot schimba și dezvolta constant prin implicare, muncă și perseverență. Privesc fiecare experiență ca pe o sursă de învățare și dezvoltare. Nu se lasă descurajați de eșec și, adesea, continuă să încerce și să se perfecționeze până reușesc. Pentru cei cu mentalitate rigidă e important mai ales rezultatul dorit. Pentru cei cu mentalitate flexibilă e mai important procesul și modul în care acesta îi ajută să se (re)descopere și să progreseze.

„Cei cu mentalitate flexibilă cred că se pot schimba și dezvolta constant prin implicare, muncă și perseverență.”

Pe scurt, mentalitatea flexibilă ne ajută să ne adaptăm și să depășim diferite situații dificile la care suntem expuși. În prima fază, pare a fi ceva ce ține mult de atitudinea pe care o avem față de ceea ce ni se întâmplă. Dar aprofundând, e și o chestiune care ține de competențe și aptitudini. Deci, care se poate antrena și dezvolta în timp.

„A greși e omenește”, iar continuarea acestui aforism celebru e că „a persevera în greșeală e diabolic.” Pentru a nu ajunge în momentul în care simțim că am eșuat sau pentru a nu repeta la nesfârșit aceeași greșeală, o posibilă cale de ieșire din acest „cerc vicios” stă în capacitatea noastră de auto-corectare (self-correction). 

Auto-corectarea în raport cu sine implică în primul rând flexibilitate și capacitate de auto-observare. Să poți să fii conștient de tine în momentul în care faci o acțiune, să poți să evaluezi lucrurile din mers, să te oprești din ceea ce faci, să ajustezi sau chiar să schimbi planul inițial. 

Auto-corectarea în raport cu ceilalți implică deschidere, alături de capacitatea de a cere și de a primi feedback. Să accepți că nu deții adevărul absolut, că soluțiile pot veni și de la alții sau împreună cu alții, că ideile fixe se pot transforma în ceva mai bun dacă suntem receptivi la ceea ce e în jurul nostru.

În ambele cazuri, unul dintre punctele comune în procesul de auto-corectare e conștiința de sine. Conștiința de sine ne ajută să reducem comportamentul defensiv, ne flexibilizează, ne face să-i putem asculta pe cei din jurul nostru înaintea propriului ego, ne îndeamnă să fim mai atenți și mai empatici. Conștiința de sine se dezvoltă prin expunere, auto-relfecție, auto-critică, autocunoaștere. Multe concepte care au în alcătuire prefixul „auto-” sau cuvântul „sine”... Adică procese ce țin în cea mai mare măsură de noi înșine.

Până la urmă, foarte multe acțiuni și decizii țin doar de noi înșine. De felul nostru în care privim o situație, de modul în care ne setăm mental, de părerea pe care o avem despre noi și despre ceilalți, de maniera în care ne raportăm la succes sau eșec, de modul în care alegem să ne exteriorizăm ș.a.m.d. 

Fie că suntem mai rigizi sau mai flexibili, e un exercițiu bun și provocator să încercăm să fim mai atenți la propriile comportamente și acțiuni în plina lor desfășurare. Să punem pauză gândurilor și convingerilor proprii. Să observăm și să ascultăm mai mult. Să fim mai receptivi la semnalele și feedback-urile pe care le primim direct sau indirect. Să nu așteptăm să ajungem la un final pentru a regreta că nu am schimbat ceva mai devreme. Altfel spus, să (ne) îmbunătățim și să ne adaptăm constant și pe parcurs.


Resurse:

Carol S. Dweck, 2017, Mindset: The New Psychology of Success, Editura Curtea Veche

Photo credit: gratisography.com

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Localizare ATU-2018