[Luni de poveste] Cum găsim luminița de la capătul stresului?

.

de Delia SFECHIȘ, trainer

 THD5969  - Copy

Când pregăteam descrierea pentru atelierul despre gestionarea stresului, mi-am imaginat această stare ca pe un coleg de muncă ce are mereu nevoie de ajutor în cele mai inoportune momente. Această imagine m-a amuzat, pentru că atitudinea multor persoane față de stres este una similară față de întreruperile nedorite. Ne dăm ochii peste cap, ne ascundem, am prefera să nu se întâmple.

Însă stresul, asemenea colegului care te solicită fix când nu ai timp, poate să fie un sol purtător de mesaje importante. Și în asemenea momente, e greu să vedem ce poate fi luminos în stres.

Înainte să ne ne gândim cum putem să gestionăm stresul, e necesar să parcurgem un pas primordial: acceptarea radicală a acestei stări. Ne ajută să ne reamintim că stresul este o stare care se declanșează atunci când creierul nostru sesizează o amenințare în mediul nostru înconjurător, iar răspunsul pe care îl avem la stres este o tentativă de înlăturare a acelei amenințări. Pornind de aici, putem învăța să fim mai îngăduitori cu noi înșine atunci când experimentăm stresul, și vom avea o calea mai ușoară în înțelegerea și depășirea momentelor dificile.

„... stresul este o stare care se declanșează atunci când creierul nostru sesizează o amenințare în mediul nostru înconjurător...”

Un prim pas pe care îl putem urma pentru a ameliora tensiunea stresului, este să ne obișnuim să apelăm la înțelepciunea nativă a corpului. Luând în mod conștient câteva respirații profunde, diafragmatice, avem posibilitatea să activăm în corp sistemul nervos parasimpatic, care va da semnalul pentru relaxare. O altă metodă de a invita relaxarea în corp și în minte este prin mișcare fizică. O întindere a coloanei vertebrale și a brațelor, sau câteva răsuciri pot să înlăture tensiunea acumulată în mușchi datorită răspunsului natural la stres și să ne creeze o stare de spirit mai plăcută.

Însă, pentru a susține procesul de gestionare a stresului pe termen lung, e nevoie să lucrăm și cu al doilea pas - să înțelegem de unde vine emoția, din ce motive și ce ne invită să facem, sau să schimbăm în mediul în care trăim sau în interiorul nostru. Pentru a ajunge la această înțelegere, e deosebit de important să avem momente de răgaz, în care să luăm o pauză de la activități și să facem introspecție. E suficient să ne răspundem nouă înșine la câteva întrebări:

  • Care au fost împrejurările momentului stresant? Ce s-a întâmplat?
  • Ce am gândit despre situație? Ce am gândit despre celelalte persoane implicate?
  • Ce am gândit despre mine?

Odată ce avem răspunsurile la aceste întrebări, putem pătrunde pe teritoriul nostru interior unde se află acele așteptări, nevoi sau credințe care se ascund în spatele emoțiilor trăite, și care au nevoie să fie conștientizate. Iar pentru a nu retrăi factorul stresant din nou și din nou, e util să găsim pe termen lungi metode prin care ne putem împlini nevoile și prin care ne putem adapta credințele și așteptările la realitate.

Cel de-al treilea pas este unul esențial, din punctul meu de vedere, și poate fi făcut oricând. O altă metodă care ne ajută în buna gestionare și prevenirea stresului este compasiunea de sine. Atunci când avem compasiune pentru noi înșine, ne suntem cu adevărat prieteni, și ne putem susține singuri în momentele cele mai încărcate de suferință. Kristin Neff, profesor asociat de psihologie educațională la Universitatea din Texas propune un exercițiu din trei componente pentru exersarea compasiunii de sine:

  1. Recunoașterea emoției trăite și a efectului ei
  2. Conștientizarea că este ceva omenesc să trăim emoții și să ne confruntăm cu situații dificile. Conștientizare că nu suntem singurele persoane care trăiesc emoția respectivă.
  3. Blândețea față de sine - în loc să ne judecăm pentru emoțiile noastre sau pentru comportamentele noastre, să găsim o metodă prin care să ne încurajăm pe noi înșine. Poate fi inclusiv repetarea unei afirmații precum „Îmi dau voie să fiu blând/ă cu mine în acest moment.”

Exersând acești pași și aceste tehnici putem ajunge la partea luminoasă a stresului.
Putem să înțelegem scopul pe care îl are în viețile noastre și chiar să fim recunoscători pentru ghidarea pe care ne-o oferă.


Bibliografie

Nance Guilmartin, 2012, Puterea pauzei. Cum să fii mai eficient într-o lume solicitantă 24/7, Editura Trei
Robert M. Sapolsky, 2018, De ce nu fac zebrele ulcer?, Editura Publica
Kristin Neff, Self-compassion


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Luminița de la capătul... stresului, din cadrul evenimentului Luni de poveste... la Cărturești, ediția a patra.

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Localizare ATU-2018