Atenție și adaptare: a te adapta sau a adapta?

.

de Diana BERINDEI, trainer

„Destinul este modelat pe jumătate de așteptări, pe jumătate de lipsa de atenție.”
Amy Tan, The Joy Luck Club

Pay attention ATU Consulting despre atentie

A scrie despre atenție și adaptare însemnă a scrie despre viață și transformările ei. Prima dată când am auzit cele două cuvinte puse împreună m-am gândit la mindfulness și concentrare și la efectele acestora în viața noastră. Așa îmi părea evident. Pe măsură ce am început să citesc și să îmi amintesc câte ceva din psihologia cognitivă, am înțeles că o temă atât de largă și de interesantă, cu greu aș fi putut să găsesc. Când vorbim despre atenție vorbim despre adaptare, când vorbim despre adaptare, vorbim despre atenție. Cele două nu sunt identice, dar sunt interconectate.

Pentru început, să luăm cazul nou-născuților:

Atunci când un nou-născut apare în această lume, el este „echipat” cu o serie de reflexe, care dispar în primele 4-5 luni după naștere. Aceste reflexe se dezvoltă în viața intrauterină, sunt involuntare și necesare supraviețuirii. De exemplu, bebelușul devine atent la sunete puternice; dacă este atins pe obraz își întoarce capul și schițează reflexul de supt. Toate acestea „cer” îngrijre și atenție din partea celor care se ocupă de el. De aici încolo, în viața cea nouă, a noului om, începe un frumos, armonis (sau disgrațios) dans al adaptării lui la noua existență și a adaptării părinților săi la acest proces. Adaptarea, de aici încolo devine multi-direcțională.

O notă de controversă este adusă de George Bernard Show care spune că: „omul rezonabil se adaptează la lume, cel care este mai puțin rezonabil persistă în a încerca să adapteze lumea la el. Astfel, progresul depinde de omul nerezonabil”. Nu este greu de ghicit cine dintre cei doi suferă mai mult. Dar s-ar putea să existe și o cale de mijloc?

De la începuturile vieții, nu doar umane, și până la sfârșitul acesteia, atenția este una dintre acele funcții ale sistemului cognitiv care ajută la o bună funcționare. Mărturie pentru acest fapt ne stau tulburările atenției sau bolile neurodegenerative care afectează abilitatea noastră de a fi conștienți și de a controla unde ne merg resursele cognitive sau fizice.

„... atenția este una dintre acele funcții ale sistemului cognitv care ajută la o bună funcționare.”

Ce este atenția?

În timp ce stai în fața computerului sau a smartphone-ului și citești acest text, probabil că sunete de tot soiul, mirosuri și tot felul de stimuli vin înspre tine și încearcă să îți intre în câmpul conștienței, vor atenția ta. Pe lângă aceasta, mai mult ca sigur simți anumite senzații fizice, gânduri îți trec prin minte, stări emoționale sau amintiri vechi și noi se luptă să intre în câmpul tău atențional. Și în tot acest context care freamătă de viață, tu încă mai poți să citești ceea ce scrie aici (sau așa mi-ar plăcea să cred). Cum de este posibil una ca aceasta?

Procesul de filtrare a informației este în apanajul atenției (Taylor, 2007). Atenția oferă oportunitatea de a direcționa resursele noastre cognitive, care sunt limitate, înspre un subset de informații valabile. La ființele umane, această capacitate favorizează procesarea mintală selectivă, astfel modelând ceea ce vedem, gândim și facem. Mai mult decât atât, atenția la oameni are caracteristica de a fi orientată atât înspre propriile procese mintale și reprezentări, cât și înspre obiecte, agenți și evenimente externe. Astfel, atenția este cea care creează un hiatus între percepție, cogniție și acțiune (Bridewell și Bello, 2016). 

Punând aceste informații în termeni mai puțin academici, mintea noastră are o capacitate limitată de prelucrare a informației. Principiul după care funcționează această minte este cel al economisirii – vrea să depună minimum de efort și să obțină maximum de eficiență. Pentru a face toate acestea, are nevoie de toate atributele atenției.

Atenția controlează care sunt informațiile care vin din inconștient în conștient (definit aici - ceea ce poate fi verbalizat) și din mediul înconjurător în interiorul minții noastre. Acest proces a căpătat numele de filtrare cognitivă a informației și face parte din suita de distorsiuni cognitive, dar, în definitiv, este un mod în care operează mintea noastră. Mai concret, mintea poate să elimine stimuli (nici măcar nu-i percepem), dacă nu sunt considerați importanți sau în concordanță cu ceea ce știm, deja. Poate că ați auzit de celebrul experiment cu gorila, în care participanții trebuiau să numere pasele făcute cu mingea de jucătorii dintr-o echipă de basket. În timp ce se desfășura meciul, o persoană costumată în gorilă intră în cadru, între jucători. Rezultatul? Peste 50% dintre participanți, concentrați fiind să numere pasele, nu au observat, nu au văzut gorila. Acest lucru s-a întâmplat deoarece atenția este selectivă și ne ajută să ignorăm stimulii irelevanți pentru o anumită sarcină, cauzând astfel un soi de „orbire” (după Kahneman, 2011).

„... mintea noastră [...] vrea să depună minimum de efort și să obțină maximum de eficiență. Pentru a face toate acestea, are nevoie de toate atributele atenției.”

Khaneman (2011) vorbește despre cele două Sisteme de procesare informațională, personaje importante în viața noastră mintală: Sistemul 1 - rapid, inacurat, impulsiv și Sistemul 2 - lent și rațional. Majoritatea vieții noastre mintale se întâmplă pe baza Sistemului 1, care presupune un efort minim și care culege informații de tot soiul. Aceste informații ajung la Sistemul 2, poate, poate le acordă vreo importanță. Atenția este liantul acestei relații. Sistemul 2 are rolul de a monitoriza și controla gândurile și acțiunile sugerate de Sistemul 1, permițând unora să devină comportamente, suprimând și modificând pe altele.

Doar că, acest proces este perturbat de așa-zisa lene. Kahneman, în variate experimente arată cum participanți inteligenți greșesc, nu pentru că n-ar fi avut capacitatea de a raționa corect, ci pentru că au avut un soi de lipsă de motivație, un soi de satisfacție a răspunsului dat, care i-a determinat să oprească gândirea. Lenea aceasta aduce cu sine o minte mai puțin activă intelectual, mai puțin alertă, ușor de satisfăcut de ceea ce este atractiv, mai puțin sceptică și mai puțin rațională. Lenea specifică Sistemului 2 este prietenă apropiată cu un control cognitiv precar.

Și iată că în acest punct, psihologia cognitivă se întâlnește cu ceea ce George Bernard Shaw spunea. Cu cât te adaptezi lumii, fără a analiza critic ceea ce vine din interiorul și exteriorul tău, cu atât ai mai multe șanse să greșești și să rămâi în mediocritate. Vei crede informațiile care vin înspre tine, fără să le analizezi prea mult, vei accepta că orice opinie (chiar și a ta) este un fapt. Și totuși, cu cât îți vei antrena atenția (vezi Kahneman, 2011) și capacitatea de a o controla, cu atât mintea ta va deveni una mai activă, mai alertă și tu vei deveni un om „implicat”. Acest tip de om va schimba lumea, cel care o pune sub semnul întrebări, o adaptează la el şi se adaptează la ea.

Și cum ne antrenăm atenția, ca să adaptăm lumea?

S-ar părea că intuiția mea inițială este o pistă bună. Studii variate susțin că meditația de tip mindfulness prin intermediul îmbunătățirii capacităților atenționale, duce la o adaptare cu dublu sens în viață. Mindfulness are următoarele efecte, conform unei meta-analize din 2015 realizată asupra studiilor care au investigat acest tip de meditație la locul de muncă:

  • crește stabilitatea atenției, adică reduce mind wandering. Te ajută să reduci din gândurile care nu au legătură cu momentul prezent.
  • crește controlul atențional, adică ajută la reducerea distractibilității, chiar dacă stimulii distractori sunt emoționali.
  • crește eficiența atențională, efortul implicat în menținerea atenției pe sarcină e mai redus, timpul acordat stimulilor distractori este mai redus.
  • acestea modificări influențează domeniile de funcționare la nivel cognitiv, emoțional și fiziologic.

O atenție bine întreținută atrage cu sine o gândire flexibilă, un nivel crescut al creativităţii, o minte activă care caută şi găseşte, se adaptează şi adaptează lumea la sine. Mai mult decât atât, este o minte care îşi croieşte destinul, nu-l urmează pe cel pre-fabricat de aşteptări şi amorţiri. Şi, într-un final, atenţia oferă o cale de mijloc care înseamnă o schimbare a întrebării de la începutul articolului, într-un răspuns (desigur!): a te adapta şi a adapta.


Resurse:

Bridewell Will & Bello F. Paul, 2016, A theory of Attention and Cognitive Systems. Advances in cognitive systems, Navy Center for Applied Research in Artificial Intelligence, Naval Research Laboratory, Washington DC 20375, USA

J.G. Taylor, 2007, The Role of Attention in Creating a Cognitive System. In: Paletta L., Rome E. (eds) Attention in Cognitive Systems. Theories and Systems from an Interdisciplinary Viewpoint. WAPCV 2007. Lecture Notes in Computer Science, vol 4840. Springer, Berlin, Heidelberg

Kahneman Daniel, 2011, Thinking, fast and slow, Editura Penguin Random House UK, 2012

Photo credit: Digital Dealer

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Localizare ATU-2018