Ruud Breukers - „Am fost nevoit să accept și să trăiesc cu ideea că nu poți controla totul”

.

[Mini-interviuri despre Adaptare] 

Breukers Ruud nr 5

Cei care au trăit sau au muncit pentru o perioadă într-o altă țară știu sentimentul pe care îl trăiești atunci când te trezești într-un loc nou, înconjurat de oameni necunoscuți, într-o cultură pe care este nevoie să o înțelegi ca să te poți adapta la ea. Plecarea din țara de origine și construirea unei vieți într-o altă țară este una dintre situațiile ce pun la treabă abilitățile de adaptare. În aceste situații îți menții stilul de viață de acasă și trăiești ”ca într-un glob de sticlă”, ceea ce îți poate asigura o ședere temporară în noua cultură, renunți imediat și te întorci acasă sau te adaptezi și rămâi.

Ruud Breuker a decis să rămână. Este olandez la origine și de 9 ani s-a mutat în România, țară în care a decis să trăiască, să muncească, să își întemeieze o familie și să își construiască o ”casa cabana” – cum îi spune el casei de vacanță construită cu mâna lui. Vorbește românește cu accent olandez și a învățat limba română din necesitate – acum 9 ani a venit în țară pentru a conduce o companie din Brad (Hunedoara), unde singura limbă vorbită era româna. Azi locuiește la Cluj și conduce o companie olandeză de producție. L-am rugat să ne povestească ce a însemnat pentru el adaptarea, cum a trăit-o, care au fost dificultățile prin care a trecut și ce lecții a învățat din această experiență. Mai jos sunt câteva dintre experiențele lui Ruud în România, povestite direct și autentic, așa cum spune el că este stilul olandez.

1. What major adaptation experience have you had so far? I know that you moved to Romania several years ago and started to work in a place where people didn’t talk English and you were not a Romanian speaker. (Ce experiență majoră de adaptare ai trăit până acum?)

Ruud BREUKERS: My major adaption experience was to accept and live with the idea that you cannot control everything. Being a perfectionist and also Dutch (meaning I already plan one year ahead), it was a big culture clash with the overall way of doing things when I started to work in rural Romania. If you cannot live with the fact that sometimes (actually quite often) things go differently than planned here, and you are the only one planning things weeks ahead, you will find yourself isolated and frustrated at many times. On the other hand, I often go against my own knowledge and still try to do it. Try to plan ahead and put lots of effort to make all involved go along. For sure, I have to say that Cluj and Brad where I lived until two years ago is a day and night difference. I always say that the difference between Cluj and the Netherlands is smaller than the difference between Brad and Cluj. Another adaption, which was often recommended to me, but I never did it, was to accept the system (politics) and take things the way they are (for example, public health care). Here, I did not adapt since I arrived, I have seen things and also told others that it is too obvious that there is corruption and you cannot turn a blind eye on this… However, without much effect. I did not change things, even if I wanted to….

RO: O experiență majoră de adaptare a fost când am fost nevoit să accept și să trăiesc cu ideea că nu poți controla totul. Fiind un perfecționist și olandez în același timp (ceea ce înseamnă că plănuiesc totul cu un an înainte) am avut parte de un mare șoc cultural când am început să lucrez în zona rurală din România. Dacă nu poți trăi cu faptul că uneori (destul de des, de fapt) lucrurile nu merg cum le-ai planificat și ești singura persoană care plănuiește anumite lucruri cu săptămâni înainte, vei fi izolat și frustrat de cele mai multe ori. De cealaltă parte, deși cunosc aceste lucruri, tot încerc să le fac. Încerc să fac planul de dinainte și cu mult efort îi fac și pe ceilalți să se implice. Bineînțeles, trebuie să spun că diferența între Cluj și Brad este ca diferența dintre noapte și zi. Și mereu spun că diferența dintre Cluj și Olanda e mai mică decât cea dintre Brad și Cluj. O altă adaptare care mi-a fost recomandată să o accept, dar niciodată nu am făcut-o, este adaptarea la sistem (cel politic) și că ar fi bine să iau lucrurile așa cum sunt (de exemplu, sistemul public de sănătate). De când sunt aici, nu am reușit să mă adaptez cu aceste lucruri; am văzut și am povestit și altora că este evidentă corupția și nu se poate să ne facem că nu vedem. Însă fără prea mari rezultate, nu pot schimba lucrurile oricât de mult aș vrea.

„Fiind un perfecționist și olandez în același timp, am avut parte de un mare șoc cultural când am început să lucrez în zona rurală din România.”

2. What do we have to do to adapt in such a situation? What did you do? (Ce avem de făcut ca să ne adaptăm într-o astfel de experiență? Tu ce ai făcut?)

Ruud BREUKERS: I just went along, basically it is more the trial and error version. Not recommended while it can be tough in some ways. On the other hand, I think what you do not know, you do not have to fear. So, if I would have started with learning the language prior to coming to Romania (and find out it would be hard) and even more, I was also explained about all the cultural differences, poor health care system and all other challenges that might come along with moving to Romania, I might not have taken the decision to move. Something that, with the wisdom now after living here for almost 9 years, would have been a big missing out of an amazing experience, because Romania has so much other positive things in return. Honestly, I think I will simply continue complaining and fighting, even if I often say it is a lost cause… accepting this anyhow is not an option. I think the easiest way would have been to loose some core Dutch values, like stop planning, stop being pragmatic (meaning for me to think that for every problem there is a solutions) and stop being direct (the sometimes typical Dutch habit to speak your opinion before you think). On the other hand, I often hear that people appreciate this in Dutch mentality so, for me, I do not consider stopping this. I think here it is about finding a balance between staying true to yourself, but also adapt to your new environment.

RO: Am luat lucrurile așa cum au venit, în varianta „încercare și eroare”. Ceea ce nu este neapărat recomandat pentru că poate fi dur în unele cazuri. Pe de altă parte, ceea ce nu știi, nu te poate răni. Deci, dacă aș fi început să învăț limba română înainte de a veni în țară (și să descopăr cât este de greu) și să îmi fie explicate diferențele culturale, sistemul de sănătate deficitar și multe alte provocări care vin odată cu mutarea în România, poate că nu aș fi luat niciodată decizia de a veni aici. Cu înțelepciunea pe care o am acum după nouă ani trăiți în această țară, pot spune că ar fi fost o mare pierdere de experiențe incredibile pentru că România are atât de multe lucruri pozitive de oferit în schimb. Sincer, cred că voi continua să mă plâng și să lupt, deși mi se spune de multe ori că e o cauză pierdută, dar să acceptăm aceste lucruri nu e o opțiune. Cred că cea mai ușoară cale ar fi fost să las deoparte câteva valori olandeze, de exemplu, să încetez a planifica atât de mult, să încetez a fi pragmatic (ceea ce, pentru mine, înseamnă să gândesc că pentru fiecare problemă există o soluție) și să nu mai fiu atât de direct în vorbire (obiceiul tipic olandez de a-ți exprima opinia înainte să o gândești bine). Și totuși, aud des că oamenii apreciază lucrurile astea la mentalitatea olandeză așa că, mă gândesc să nu renunț la ele. Cred că aici este vorba de a găsi un echilibru între a rămâne aceeași persoană și a te adapta noului mediu în același timp.

„Cu înțelepciunea pe care o am acum după nouă ani trăiți în această țară, pot spune că ar fi fost o mare pierdere de experiențe incredibile pentru că România are atât de multe lucruri pozitive de oferit în schimb.”

Ruud Breukers 4

3. What were the greatest difficulties you had to face during the adaptation process? (Care au fost cele mai mari dificultăți pe care le-ai întâlnit pe parcursul procesului de adaptare?)

Ruud BREUKERS: For me, it was to be so often confronted with injustice and knowing you can complain or fight, but nobody is going to give a damn about it. This is sometimes extremely frustrating and hard to swallow. When going on the streets to protest, you can almost hear part of the government laughing simply because a large part of them really do not give a damn. Having the experience in a hospital, seeing the conditions inside, speaking to the nurses, hearing about their salaries and then seeing the exclusive cars of some other hospital employees…. All signs are on red that something is fundamentally wrong, but nobody seems to be able to change this. Again, hard to swallow when you have a strong dislike on injustice.

RO: Pentru mine, cea mai mare dificultate a fost să fiu atât de des față-în-față cu nedreptatea și să știu că pot lupta sau să fac plângeri, dar nimănui nu îi pasă de asta. Câteodată e foarte frustrant și greu de digerat. Când se iese la proteste, aproape că auzi cum o parte din guvern râde pentru că majoritatea de acolo nu sunt interesați de ce se întâmplă. Am experiență din spitale, am văzut condițiile din interior, am vorbit cu asistentele medicale despre salariile lor și apoi am văzut mașinile exclusiviste ale altor angajați ai spitalului... Toate semnalele arată că ceva este greșit fundamental, dar pare că nimeni nu poate schimba asta. Din nou, este greu de digerat acest lucru când ai o nemulțumire profundă cu privire la nedreptate.

4. What are three lessons you learned from this experience? (Povestește-ne trei lecții pe care le-ai extras din această experiență?)

Ruud BREUKERS: 1. Accept that you cannot control everything, and if there is a problem that you cannot fix then leave it for the time.
2. Adapt to a country and its culture and absolutely stay also true to yourself and your values.
3. Surround yourself with good people, the more exposed you are(like entering in a new country), the more important is to be surrounded with honest and good people, something I definitely had the luck to find first in Brad and now also in Cluj.

RO: 1. Să accepți că nu poți controla totul și, că dacă există o problemă pe care nu o poți rezolva, atunci las-o deoparte pentru moment.
2. Adaptează-te unei țări și culturii acesteia și în mod absolut rămâi fidel ție însuți/însăți și valorilor tale.
3. Înconjoară-te de oameni buni, cu cât ești mai vulnerabil (când intri într-o țară nouă), cu atât devine mai important să fii înconjurat de oameni onești și buni. Cu siguranță am avut noroc la capitolul acesta să găsesc oameni buni și onești întâi la Brad și acum și la Cluj.


180212 Imagine mini-interviu 640x373

În ATU am declarat anul 2018 un an al Adaptării. Ne-am gândit că ar fi interesant să aflăm experiențele de adaptare ale unor oameni care, în anumite contexte, au trăit adaptarea ca un ”must-do”, oameni care trăiesc adaptarea ca parte a vieții lor sau ca parte a muncii lor. Te invităm să citești câteva rânduri scrise de acești oameni, din experiența personală. Sperăm să îți fie de ajutor în propria adaptare!
Dacă dorești să împărtășești o experiență proprie de adaptare, răspunde celor patru întrebări ale mini-interviului și trimite-ne povestea ta la adresa . Poveștile inedite vor fi publicate pe site-ul și pagina de Facebook ATU Consulting, iar povestea cea mai apreciată de cititorii noștri va fi premiată în decembrie.

foto: arhiva personală Ruud BREUKERS

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait