Succesul ca o apă curgătoare

.

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Cum îți imaginezi succesul în carieră? În numărul de ore lucrate? În efortul depus? În numărul de proiecte finalizate? Este succesul un număr? Noi, cei care ne-am întâlnit la Cărturești, în cadrul celei de-a șaptea întâlniri Luni de poveste, ne-am gândit la următoarele: succesul înseamnă muncă, împlinire, fericire, responsabilitate, pasiune, perseverență...

În sintagma carieră de succes există doi termeni importanți. Primul, carieră, conform dicționarului explicativ al limbii române, reprezintă o profesie, o treaptă socială sau timpul de activitate într-un anumit domeniu. Tot DEX-ul este și cel care ne spune că succes își are originea în forma latină a cuvântului successus, care este forma participiului trecut a verbului succedere (adică, a succeda, a urma). Astfel succes însemnă un rezultat bun. Puse împreună ar însemna – o profesie cu rezultate bune.

Trăim o epocă în care a avea succes și a fi fericit au devenit un must. Mulți dintre noi ne așteptăm ca la terminarea facultății să găsim acel job care ne va propulsa rapid pe culmile succesului. Vrem rezultate rapide, cu efort puțin. Este nevoie de timp și înțelepciune ca să realizăm că succesul este calea, nu rezultatul.

Tocmai de aceea, inspirându-mă din filosofia orientală, am considerat succesul ca fiind similar unei ape curgătoare. Dacă ne gândim la o apă curgătoare, știm că își are izvorul de undeva din adâncuri. În același fel ne găsim și noi sursele și resursele care ne mobilizează spre succes undeva în adâncul ființei noastre. Este vorba de identificarea chemării spre a realiza ceva în viața noastră, identificarea abilităților și a capacităților noastre. Toate acestea fac parte din cine suntem și putem ajunge la ele prin cunoaștere de sine și auto-dezvoltare. Iar succesul ca drum sau cale începe cu această cunoaștere profundă a sinelui.

Succesul-apa-curgatoare

Mai departe, apa curgătoare traversează văi, uneori cade în cascadă, alteori se acumulează în lacuri sezoniere în funcție de ce anume întâmpină în drumul ei, alteori este secătuită de puterea soarelui, alteori îngheață. De asemenea, există zone în care șlefuiește pietrele, modelează peisajul (gândiți-vă la Marele Canion). Cert este că apa are calitatea extraordinară de a se adapta, acolo unde este nevoie să se adapteze, dar și de a adapta peisajul la cursul ei. Similar cu acest comportament este și comportamentul celor care ating succesul. Uneori se adaptează la mediul în care se află, găsesc în ei resursele de a-și manifesta calitățile, chiar și acolo unde pare mai dificil de făcut acest lucru. Alteori, reușesc să schimbe mediul prin modul în care abordează sarcinile de la locul de muncă. Trăsătura principală a apei este aceea că rămâne ea însăși, indiferent de situație, își continuă cursul cu perseverență oferind privitorului peisaje de o frumusețe aparte. Mai mult decât atât, pare să aibă un scop final, o viziune – aceea de a se vărsa în mare sau ocean, lucru pe care îl înfăptuiește.

Prin urmare, deși la o primă vedere succesul pare a fi reprezentat de rezultate, de ceea ce poate fi vizibil și măsurat, succesul este dat de existența unei viziuni, unui obiectiv final, de perseverența de a-l urma, de anduranță, de adaptabilitate, de conștiinciozitate, de implicare, de autenticitate și, nu în ultimul rând, de aprecierea momentului prezent – a locului în care te afli aici și acum. Dacă ne întoarcem la paralela cu apa curgătoare, gândiți-vă la frumoasele peisaje pe care apa le oferă – când este în cascadă, când este înghețată – toate acestea sunt instantanee ale unui drum dinspre sursă spre revărsare, fiecare având locul său în natură.

Întrebarea este cum reușim să identificăm și să dezvoltăm aceste calități?

Studiile de psihologie cognitivă ne spun că succesul într-o sarcină ține de așa-zisele funcții executive, care reprezintă o formă matură de gândire și sunt „localizate” în cortexul prefrontal. Funcțiile executive presupun planificare; managementul timpului – abilitatea de a acționa atunci când este necesar ; capacitatea de a inhiba răspunsurile neadecvate (emoțional, cognitiv sau comportamental). Ce presupune acest lucru? Presupune să putem să ne comportăm ca și cum am fi propriul nostru șef. Să știm ce anume vrem, cum vrem să atingem scopul final și la ce anume renunțăm. Dacă am tăi într-o lume pur rațională lucrurile ar sta cât se poate de simplu. Însă, complexitatea ființei noastre complică lucrurile.

Una dintre cele mai mari piedici de care ne lovim este modul de a gândi în alb și negru sau ceea ce unii au numit cultul succesului. Această filosofie de viață ne spune că oamenii se împart în două mari categorii: oameni de succes și ratați. Conform acesteia, dacă ai parte de un eșec, înseamnă că ești un ratat. Adesea, emoția asociată eșecului este cea de rușine, care ne determină să ascundem momentele în care am greșit. Este un pas mic până la a considera eșecul și greșeala ca fiind ceva inacceptabil. Din păcate, atât la nivel individual, cât și organizațional pierderile datorate unei astfel de abordări sunt nenumărate. Pe de o parte, angajații încearcă să-și dovedească valoarea prin exces de muncă, ceea ce îi duce ușor înspre burnout sau învoiri pe bază medicală datorate surmenajului. Pe de altă parte, există persoane care renunță în fața acestei presiuni, înainte de a avea orice contact cu munca propriu-zisă. Organizațiile orientate spre rezultate tind să piardă angajați și au o dificultate în a învăța, în a crește.

Se pare că rezolvarea acestei dihotomii vine de la acceptarea valorii sub-estimate a eșecului. Nicio altă experiență nu ne poate învăța mai mult decât eșecul. Succesul pare a fi, așa cum mulți au susținut, o înșiruire de eșecuri din care s-a învățat.

În continuare, vă propunem un mod de a aborda eșecul ca pe o experiență cu potențial de creștere și învățare. Modelul este EIAG - și este unul de debriefing.

  • E - Experiență – alege o experiență din viața ta în care ai considerat că ai greșit sau ai eșuat într-un fel.
  • I - Identificare – denumește factorii importanți. Care dintre aceștia crezi că ar putea fi relevanți pentru rezultatul obținut?
  • A - Analiză – care crezi că sunt elementele care au funcționat? Care sunt cele care nu au funcționat?
  • G - Generalizare – care este concluzia experienței? Cum crezi că ai putea să schimbi modul în care vei interveni într-o situație similară? Ce iei cu tine din experiență și ce lași?

Cu un astfel de model în minte, nu doar că punem în valoare greșeala, dar transformăm timpul petrecut în greșeală într-un timp valoros. Mai mult decât atât, în felul acesta ne dezvoltăm încrederea că putem să ajungem mai aproape de ceea ce ne dorim, chiar prin greșeală.

Astfel, succesul este o experiență personală, își are originile în propriile noastre calități și propensiuni, are un mod particular de a se manifesta în viața fiecărui individ, nu putem măsura succesele între ele. Putem doar să apreciem „locul” în care se află fiecare în momentul prezent și putem să îl încurajăm spre ceea ce și-a propus.

foto by Ryan McGuire via gratiosgraphy


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Definirea succesului în carieră - din cadrul evenimentului Luni de poveste... la Cărturești.

Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Dianei BERINDEI, găsiți filmarea mai jos (1 h și 18 de minute):

ATU Consulting
J.J. Rousseau nr. 8
400327, Cluj Napoca
România

M: 0744 623 236
E: