Stare de spirit, rațiune și decizii

.

de Radu MĂRINCEAN, director economic ATU Consulting

Economie sau Socionomie?

Natura duală a modului nostru de operare, această luptă permanentă dintre emoție și rațiune, guvernează deciziile și comportamentele noastre. Se naște o competiție între sisteme – pilotul automat, care acționează din impuls, cu rapiditate și eficiență, cu rol esențial în supraviețuire, dar ascuns rațiunii și sistemul rațional, analitic, mult mai puțin supus erorii, dar lent și greoi.

Intuiția îmi spune că, în luarea deciziilor, cele două sisteme iau startul simultan și încearcă să găsească soluția optimă, fiecare în felul său unic. Decisive pentru rezultatul final sunt condițiile în care se desfășoară procesul. Timpul, emoțiile generate de creier pe măsura prelucrării informațiilor primite și gradul în care rezultatul deciziei poate fi măsurat imediat, sunt cu importanță deosebită. Dacă decizia este cerută sub presiunea timpului și sub imperiul emoțiilor puternice, creierul răspunde din impuls, iar sistemul rațional ajunge abia ulterior, post decizie și încearcă să creeze un raționament asupra celor întâmplate. În situația unui rezultat măsurabil al deciziei adoptate, se declanșează procesul mecanic al învățării, pe relația cauză – efect, al cărui rezultat final va fi tot crearea unui automatism.

Cu alte cuvinte, chiar în situații de incertitudine, când ne bazăm aproape exclusiv pe aproximație și pe impulsurile sistemului 1 (automat), sistemul 2 (analitic) își face prezența și își caută explicațiile menite să conducă la învățare. Omniprezența rațiunii, pe de o parte, și caracterul abscons, în afara percepției, al sistemului rapid, pe de alta, sunt principalele ingrediente ale atitudinii de negare a implicării subconștientului în luarea deciziilor. Suntem ferm convinși că avem controlul asupra deciziilor noastre, chiar dacă evidențele arată că marea majoritate a acestora se iau fără noi, cu mult mai devreme decât orice posibilitate de intervenție a rațiunii. Suntem inexorabil prizonierii automatismelor noastre? Sigur că nu, pentru că datorită proprietății de plasticitate a creierului și prin procesul de învățare putem rescrie propriile impulsuri.

Imaginea plastică a celor două căi posibile pe traseul deciziei este: informație și reacție emoțională, urmate de sistemul 1 (impuls automat), urmat de decizie, urmată de raționament (sistemul 2), urmat de învățare mecanică pe relația cauză-efect sau, în situații mai certe și mai puțin urgente: informație și reacție emoțională, urmate de sistemul 1 (automat), urmat de sistemul 2 (rațional) care vine și anulează sau suprascrie impulsul, urmat de decizie, urmată de învățare. Percepția noastră asupra fenomenului reține, în mod eronat, doar traseul: informație și reacție emoțională, urmate de sistemul 2, urmat de decizie și în final de învățare.

Traseul-deciziei-Radu-Marincean

Aceeași atitudine de ignorare a unei părți consistente a realității înconjurătoare ne caracterizează și în percepția sistemelor pe care le generăm prin interacțiunile noastre sociale. Economia și, practic, toate științele sociale vorbesc cu titlu de exclusivitate despre homo economicus – ființă rațională, capabilă să își domine emoțiile și impulsurile și care ia întotdeauna decizii informate, menite să îi maximizeze satisfacerea nevoilor. Consecința unui asemenea comportament este aceea că, pe piețele economice, participanții își cunosc foarte clar obiectivele – vânzătorii de a vinde cât mai scump, cumpărătorii de a cumpăra cât mai ieftin – și astfel se află de părți diferite ale baricadei, ceea ce conduce inevitabil la un preț de echilibru. Bunurile economice sunt acele produse sau servicii care pot fi deținute pentru producție sau pentru consumul propriu și a căror utilitate poate fi determinată cert și imediat prin consumul lor. Economia consideră că acest mecanism de piață se aplică în toate situațiile.

Ce se întâmplă însă în condiții de incertitudine? În cazul investițiilor financiare, când rezultatul sau utilitatea efectivă a bunului se pot constata abia în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, acționăm în condiții de incertitudine. Nu putem cunoaște cu adevărat, în momentul plasării investiției, prețul din momentul viitor al concretizării acesteia. Ca atare, pe piețele financiare, participanții se află, la momentul inițial al investiției, de aceeași parte a baricadei – cu toții urmărind scopul comun al profitului viitor.

Pornind de la dihotomia certitudine – incertitudine în procesul de luare a deciziilor, socionomia oferă o percepție mai complexă asupra realității sociale, pentru că intuiește existența omului „financiar”, pe lângă „omul economic”.

Sheep-starea-de-spirit-decizii

Atunci când acționează în situații incerte din punctul de vedere al rezultatului, oamenii o fac cu ajutorul impulsurilor și automatismelor, între care impulsul de „turmă” sau "herding-ul" ocupă un loc central și datorită faptului că suntem ființe extrem de sociale. Agregarea acestui comportament la nivelul întregii populații, prin interacțiune socială, îmbracă forma stării de spirit (mood) - obiectul esențial de studiu al socionomiei.

Socionomia identifică ambele moduri de operare – rațional și automat sau economic și financiar – în cadrul sistemelor sociale. Economia și științele sociale se încăpățânează să ignore vaste teritorii ale realității sociale și să rămână încremenite în proiectul „omul – rațiune pură”.

foto by Bedneyimages - Freepik.com


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Emoția în relația cu banii - din cadrul evenimentului Luni de poveste... la Cărturești.

Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția lui Radu MĂRINCEAN, găsiți filmarea mai jos (1 h și 41 de minute):

ATU Consulting
J.J. Rousseau nr. 8
400327, Cluj Napoca
România

M: 0744 623 236
E: