Ce ne motivează să învățăm

.

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Cel mai de preţ aspect al învăţării
e acela că nimeni nu poate să ţi-o ia.

B.B.King

Învățarea este unul dintre aspectele definitorii ale ființei umane. Învățarea înseamnă schimbare. Învățarea schimbă stuctura fizică a creierului și determină organizări și reorganizări ale acestuia. Învățarea se întâmplă mereu, conștient și inconștient. O experiență de învățare reală, ne schimbă profund...

Un studiu referitor la eficiența trainingului organizațional, studiu condus de Cross în 2002, arată că doar 10-20% din cunoștințele și abilitățile deprinse în cadrul trainingurilor sunt transferate în practică, la locul de muncă. Organizațiile investesc bugete în învățarea formală, în condițiile în care se pare că învățarea informală (learning by doing) este responsabilă de aproape 80% din ceea ce știu angajații (Aries de Geus), iar aceasta se întâmplă ad-hoc, fără design și fără strategie. Una dintre dificultățile programelor de training este faptul că atunci când facem design de training ne focusăm preponderent pe conținutul ce îl vom livra și uităm să ne gândim la cum anume învață participanții.

Întrebarea care apare este ce anume ne motivează să învățăm real, de profunzime, să preluăm informații, concepte, idei, teorii și să le aplicăm în practică, iar pentru a găsi răspunsuri am schimbat rolul de trainer cu cel de participant la training. După câteva traininguri la sală, câteva online și o serie de prezentări TED, am ajuns la concluzia că, pe termen lung, nu ne motivează nimic din exterior să intrăm în procese reale de învățare! Învățarea înseamnă conținut nou, ambiguitate, anxietate. Învățarea doare. Creierul uman este un mare hedonic. Îi place zona de confort, să trăiască pe pilot automat, preferă lucrurile cunoscute chiar dacă nu îi sunt favorabile, celor necunoscute. Se pare că la nivelul creierului zonele care se activează atunci când contemplăm ceva ce nu vrem să facem sau ne e groază/ teamă să începem, sunt aceleași zone asociate cu durerea fizică. Vestea bună este că, după ce începem să facem acel lucru (de exemplu să învățăm), neuro-disconfortul scade destul de repede. 

Singurul lucru care ne motivează să învățăm este asumarea acestui proces. Învățarea este până la urmă un proces de asumare responsabilă. Motivația pentru învățare este personală, intrinsecă. 

Cu aceste idei în minte, provocarea noastră ca și companie de training este imensă. Tocmai de aceea, pentru a ne face bine munca, unul dintre scopurile noastre este să ajungem la fiecare om din sala de training și să îl atragem spre învățare, să-l incităm, să îl ajutăm să găsească acel „ceva” pentru el în procesul de învățare. Andragogia, știința învățării la adult, dezvoltată de Knowles în 1984 descrie 4 principii care pot fi de folos în stimularea motivației intrinseci la adultul care învață:

  1. Adultul are nevoie să fie implicat în planificarea și evaluarea proceselor lui de învățare – aceasta înseamnă să organizăm analize de nevoi reale, cu accent pe dificultățile pe care le întâmpină adultul în viața personală și/sau profesională, să organizăm follow-up-uri cu focus pe aspectele care au creat dificultăți în aplicarea practică, după training.
  2. Experiențele (inclusiv greșelile) oferă baza pentru activitățile de învățare – vorbim azi despre trainingul experiențial (ce se bazeaza pe descoperire), despre blended learning (un training hibrid între livrarea la sală și instrucțiuni online de realizare direct la locul de muncă), despre on-the job training sau învățare de tip 70-20-10 (unde 70% din aspectele de învățat se realizează în mediul organizațional, 20% - față în față și doar 10% se livrează la sală).
  3. Adulții sunt interesați să învețe ceea ce este imediat relevant pentru viața lor sau pentru locul de munca.
  4. Învățarea la adult e nevoie să fie centrată pe problemă și nu pe conținut (Kearsley, 2010) – pentru adult nu e suficient doar să știe, ci să știe de ce e important să știe, ce poate face cu ceea ce știe.

Și totuși, ceea ce motivează cel mai mult este răspunsul la întrebarea „Învăț, și? Ce câștig eu din asta?" (What's in it for me?)

Ce-ne-motiveaza-sa-invatam

Până în anii '80, oamenii de știință credeau că structura creierului este una flexibilă în copilărie și că, odată dezvoltată, această structură suferă foarte puține modificări. Unele teorii susțineau că numărul de neuroni pe care îi avem în creier la intrarea în tinerețe rămâne același (în cel mai bun caz) pe tot parcursul vieții. Azi se știe faptul că avem un creier cu capacități enorme de schimbare. Capacitatea umană de a procesa informații în general, informații noi, complexe și variate, este surprinzătoare. Capacitatea creierului de a acționa și reacționa în modalități noi, schimbate, la informația pe care o are de procesat, se numește neuroplasticitate.

Există multe motive pentru care merită să învățăm, însă mai jos am ales două - unul legat de prezent, altul legat de viitor:

  • Un creier antrenat să învețe real și conștient, un creier plastic, va fi mult mai flexibil în abordarea situațiilor dificile, noi, ambigue, va lua decizii mult mai adaptate, va tinde să se adapteze și să învețe din lucrurile care i se întâmplă, indiferent care sunt acestea, și mai puțin să controleze lucrurile pentru a i se întâmpla ce vrea el. Iar asta ne va schimba starea de bine - vom fi mai puțin anxioși și vom trăi mai cu plăcere lucrurile noi/ schimbările care apar în viață, le vom putea lua ca experiențe de viață.
  • Atunci când învățăm real, în creier au loc procese de neurogeneză (se produc neuroni noi) și sinapsogeneză (se organizează rețele neuronale noi). Asta ne poate proteja de bolile vârstei a treia. Un creier cu un număr mare de neuroni, obișnuiți să învețe, să culeagă și să prelucreze informație va îmbătrâni mai încet. Și până la urmă, când articulațiile ne lasă, coloana vertebrală îmbătrânește, partea din noi care poate rămâne activă este creierul.

Câteva recomandări care ne pot ajuta în procesele de învățare reală:

  • Focusați-vă pe informația de învățat, fiți „aici și acum”, în contact real cu informația. Amintiți-vă că cele mai multe dificultăți de învățare nu sunt datorate faptului că nu ne putem aminti ceva, ci faptului că nu am colectat informația prin mai multe canale, nu am reflectat asupra ei, nu o avem.
  • Implicați-vă în procesarea cât mai personală a informației. Asta înseamnă să căutăm semnificația, înțelesul, relevanța pentru noi a informației respective. Simpla citire a unui paragraf sau ascultarea unei prezentări nu ne garantează colectarea de informație. Reflectarea asupra acelei informații este ceea ce contează -  „Noi nu învățăm din experiență, ci din reflectarea asupra experienței” (John Dewey).
  • Căutați exemple proprii, din experiența personală, puncte de vedere proprii. Un studiu realizat în 1986 de Mantyla a arătat că participanții care au generat puncte de vedere proprii pe baza informației de învățat au reținut-o în procent de 36% mai mulți decât cei care au folosit exemplele generate de alții.
  • Căutați imaginea de ansamblu și firul roșu al unui material de învățat. Până în anii '90, cuprinsul cărților era poziționat la final. Probabil mulți din cei care își trăiau adolescența și tinerețea în acei ani au auzit că o carte se începe cu finalul – nu ca să o citești invers, cum înțelegeau unii, ci pentru că finalul îți poate putea oferi șansa să îți faci o imagine de ansamblu și un fir roșu al conținutului cărții. Azi cuprinsul e mutat la început (stilul american), așa încât putem începe o carte... cu începutul.
  • Testați-vă cât de frecvent puteți. Contraintuitiv, în 2006, Roediger și Karpicke arătau că a citi un pasaj și apoi a te forța să reproduci ceea ce ai citit acolo (în special dacă o faci cu voce tare) ajută mai mult în procesul de memorare și învățare decât să citești de mai multe ori același pasaj. Asta înseamnă că întrebarea „De câte ori ai citit lecția?” poate fi înlocuită cu o întrebare mult mai orientată spre învățare: „Spune-mi cu cuvintele tale - ce ai înțeles din ceea ce ai citit?”.

Și câteva recomandări legate de context:

  • Dormiți suficient. În timpul învățării, consumăm multe resurse și eliberăm toxine care inundă creierul. Somnul este procesul ce „curăță” toxinele eliberate de creier peste zi și organizează materialul învățat. Un somn de 6 ore ne poate oferi șansa nu doar de a reorganiza materialul învățat (o reorganizare inconștientă care se întâmplă în timpul somnului), ci și de a „face curat” în creier, prin îndepărtarea acestor neuro-toxine.
  • Faceți mișcare fizică. În timpul învățării unul dintre procesele care au loc la nivel cerebral este sinapsogeneza. Mișcarea fizică menține și fixează dendritele noi și sinapsele nou formate în timpul învățării.

În loc de încheiere, vă invit să vă acordați timp după orice proces de învățare (prezentare, training, sedință, citit etc.) și să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt maxim 4 aspecte noi pe care le-am reținut?
2. Ce legătură au ele cu ceea ce știam înainte? Ce perspectivă nouă aduc? Ce întăresc din perspectivele mele vechi?
3. Ce îmi propun să fac altfel/nou de acum înainte? (poate fi un singur lucru)
4. Cu ce stare de spirit merg mai departe? Ce impact a avut ce am învățat asupra valorilor și convingerilor mele? 


Bibliografie
Erika Andersen (2016). Learning how to learn, Harvard Business Review;
Debora S. Herold (2016). Remembering to Learn: Five Factors for Improving Recall;
Britt Andreatta - The Neuroscience of Learning;
Henry L. Roediger & Jeffrey D. Karpicke (2006). Test-Enhanced Learning - Taking Memory Tests Improves Long-Term Retention, Psychological Science;
Timo Mantyla (1986). How do you cues, dissertation examination;
Malcolm Knowles (1984). The Adult Learning Theory – Andragogy, eLearning Industry.com
foto via negativespace


Acest articol s-a născut ca urmare a atelierului Despre învățare și efectele ei - din cadrul evenimentului Luni de poveste... la Cărturești.

Dacă nu ați ajuns la întâlnire și/sau doriți să (re)vedeți și să ascultați intervenția Gabrielei HUM, găsiți filmarea mai jos (1 h și 34 de minute):

ATU Consulting
J.J. Rousseau nr. 8
400327, Cluj Napoca
România

M: 0744 623 236
E: