Skip to main content
Jurnal »

A pierde, a câștiga, a continua – trei elemente esențiale ale vietii

9 octombrie 2015
One-way Ryan McGuire

de Răzvan PRODESCU [guest post]

Sometimes you win, sometimes you learn.
John Maxwell

La începutul anului, când Gabi Hum mi-a propus să scriu un articol și mi-am ales luna octombrie și tema aferentă acesteia, nici nu bănuiam cum avea să arate acest an pentru mine. Fără a intra în detalii, pot să spun că este/a fost, de departe, cel mai prost din viața mea. Atunci nu știam ce va urma, am ales tema pentru că îmi părea foarte ofertantă triada „a pierde – a câștiga – a continua”. Mă regăseam în această triadă pentru că am fost de părere toată viața că nu poți câștiga dacă nu pierzi ceva – că nu există câștig fără pierdere și pierdere fără câștig.

Anul trecut am făcut cu ATU, împreună cu 14 oameni din echipa mea, cursul de Consilier pentru Dezoltare Personală și nici nu știam cât de mult mă va ajuta pentru a trece cu bine peste încercările foarte mari din acest an. Acolo, am învățat Positum, am râs la început de temele de genul „găsește positum în frigiditate”.

Râzând înveți cel mai bine. Ne-a prins extraordinar de bine. Râzând, am învățat că în orice situație rea trebuie să căutăm și partea pozitivă, să ne ridicăm pe cârjele care reprezintă acele părți bune, să ieșim la lumină din nou. Atunci nu știam cât de dramatic se va „ecraniza” pentru mine/noi această triadă a pierde – a câștiga – a continua și cât de bine ne vor prinde cunoștințele acumulate la cursul de Consilier pentru Dezoltare Personală.

***

Sunt dintre norocoșii care au făcut sport de perfomanță, volei.

Sportul te învață foarte multe despre această triadă a vieții pierzi – căștigi – continui. Îmi amintesc de o replică a lui Ion Țiriac la o emisiune. A fost întrebat: „Ce ați învățat cel mai mult pentru viață, de la sport?” – cu așteptările reporterului, probabil, în direcția „efort, muncă etc”. Iar Țiriac a răspuns simplu: „De la sport am învățat să pierd!”. Și i-a lăsat așa, fără explicații, „obținând” doi moderatori complet descumpăniți. Și tot el a continuat, după această pauză, „sportul m-a învățat să pierd. În viața normală, când pierzi ceva/pe cineva, ai tot timpul din lume să rămâi jos, să rămâi demoralizat, să te întrebi de ce astea ți se întâmplă numai ție, cine are ceva cu tine etc. În sport, nu beneficiezi de acest lux. După un meci pierdut, într-o săptămână, vine alt meci. Pe care vrei să îl căștigi, trebuie să îl câștigi.”

Asta am învățat și eu din sport. Să simți înfrângerea sever, să suferi din cauza ei, dar să te aduni de pe jos cât de repede și cu cât de multe învățăminte trase într-un timp cât mai scurt. Ca să câștigi următorul meci. Și, pentru că voleiul este un sport de echipă, am învățat că și înfrângerea și victoria se întâmplă în echipă. Și recuperarea, și încurajările, și planurile de revenire se fac în echipă. Cu asta am rămas după 11 ani de volei și sunt recunoscător acestui lucru.

Am avut șansa, de 10 ani, să conduc o echipă minunată și să ne formăm în jurul acestei triade. Să ne bucurăm la victorii (dar să și analizăm cauzele succesului), să ne întristăm împreună la înfrângeri sau la tragedii (dar să analizăm cauzele înfrangerii și învățămintele tragediilor) și, mai mult decât orice, să continuăm împreună fiind tot mai buni.

***

A pierde

Așa cum am spus, cred că pierzi net doar atunci când nu ești capabil să recunoști că parte din înfrângere ți se datorează, că ghinionul și-l mai face și omul cu mâna lui… Atunci când nu ești capabil să extragi învățămintele din înfrângere și rămâi blocat în modulul „n-am avut noroc în viață”. În rest, nu există înfrângere netă. Există bătălii pierdute, dar, cum spun aviatorii „întotdeauna e soare dincolo de nori”. Iar asta face parte din frumusețea vieții. Positum ajută foarte mult, pe mine m-a ajutat să văd viața și bătăliile pierdute printr-o altă perspectivă.

A câștiga

Oricine își dorește să aibă viața ca un lung șir de victorii, iar viața, câteodată, ne dă senzația că acest lucru este chiar și realizabil. Ei bine, nu este! În primul rând, viața nu e o luptă. Nu există învinși definitiv sau câștigători total. E o alternanță de bucurii cu tristeți, mai mari sau mai mici, dar e o clară împletitură între ele.

Gustul victoriei e dulce. E atât de dulce încât mulți uită să se mai întoarcă cu picioarele pe pământ, încep să piardă contactul cu lumea reală, cea care i-a ajutat să obțină acea victorie. Mulți uită să analizeze motivele pentru care au obținut această bucurie, acțiunile care au dus la succes, cât de important e să rămâi așa cum erai când ai trăit acea victorie/bucurie.

Victoria e dulce, trebuie savurată intens și deplin, iar după „savurare”, trebuie clădit pe aceste victorii și nu plutit pe aceste victorii.

De ce să continui?

One-way Ryan McGuire

Baronul Pierre de Coubertin a enunțat principiul olimpismului: Ai câștigat? – continuă! Ai pierdut? – continuă!. Cred că multe nu mai sunt de spus aici. A continua după fiecare victorie/înfrângere înseamnă a învăța ceva din ele, a te plasa pe un nivel superior în dezvoltarea individuală: am învățat din înfrângeri, am consolidat rezultatele victoriei și am învățat și din „rețeta” succesului. Viața are un sfârșit, nu știm când. Dar continuând, mai tari și mai cu poftă de viață după fiecare dintre aceste extreme ale vieții, vom da valoare minutelor pe care le petrecem pe acest pământ, vom fi „emițători” de fericire, calm și căldură în viețile noastre și ale celor din jurul nostru.

a pierde + a câștiga = viața fiecaruia
a pierde + a câștiga + a continua învățând din astea = viața frumoasă și împlinită 


Razvan-PRODESCURăzvan PRODESCU este şeful Departamentului de Training al grupului OMV, divizia de retail şi liderul echipei de traineri OMV-Petrom, o echipă excepţională. Este creatorul, în 2004, al sistemului de training al grupului OMV. Lucrează de 15 ani în OMV, de 10 ani în training. Este blăjean şi se mândreşte cu micul dar frumosul lui oraş şi este stabilit de 20 de ani în Cluj. Obişnuieşte să spună: „Sunt dintre puținii norocoși care fac chiar ceea ce le place și mai primesc și bani pentru asta. Ce fac, fac cu pasiune și cu zâmbetul pe buze!”. Răzvan își face meseria cu dedicare, fără a se plictisi vreodată. A creat zeci de training-uri și instrumente de training și „luptă” în fiecare training pentru a da valoare fiecărui minut petrecut în sală atât de el, cât și de cursant. Pe lângă munca pe care o face, Răzvan mai are ca pasiuni cititul, raliurile, călătoriile, zborul și orice vehicul ce se poate comanda cu o telecomandă. Are un băiețel de doi ani și 5 luni și un cățel Samoyede de patru ani.

foto Ryan McGuire via gratisography

Recomandă și altora