Având aripi, îţi poţi depăşi limitele

.

de Meda GHERMAN, trainer ATU Consulting

Odată ce ai încercat zborul, vei păși întotdeauna pe pământ
cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost, și vei dori mereu să te întorci.

Leonardo da Vinci

Uneori viața are grijă de noi mai mult decât ne imaginăm. Chiar dacă ni se pare că suntem pe „linia de plutire", într-un aşa zis echilibru, la un moment dat ceva se întâmplă şi ne izbim cu putere de pământ. Acest lucru ne face să fim atenţi la noi, ne dă de înțeles că ceva nu este în acord cu ființa noastră. Cred că atunci este un moment bun să învățăm să fim sinceri cu noi înşine, să exprimăm ceea ce este adevărat în noi, să înţelegem că și nevoile proprii contează. Atunci cred că ne putem asculta ca să ne luăm în serios propriile dorinţe și să ne reluăm zborul apoi, din nou, poate spre alte zări.

Ca să zburăm este nevoie de curaj pentru că implică o desprindere din lumea materială, de ceea ce este obișnuit, cunoscut. Zborul înseamnă aspiraţie către altceva. Arată deschiderea spre nou, curiozitate, dorința de a influența în mod pozitiv evenimentele exterioare. Ne aduce spectaculozitate, bogăţie de senzaţii inedite, timpul parcă stă în loc...

Putem să zburăm, să plutim, să ajungem acolo unde visul poate să devină realitate. Putem să ne regăsim pe noi, acolo sus, rupţi de ceea ce înseamnă „siguranţa" materială. Putem apoi să plonjăm, să ajungem cu „picioarele pe pământ". E o dinamică şi o stare care alternează.

Dacă ne gândim în sensul fizic al acestui act, zborul este, de altfel, o sfidare a condiţiei fundamental terestre a fiinţei umane. Aspirația oamenilor către inedit și depășirea propriilor limite se află în complementaritate cu frica de necunoscut.

În imaginar, putem zbura fără teamă și putem să ne trăim visul oricare ar fi el. Uneori amintirile ne fac să visăm și să proiectăm în viitor nevoile, dorințele noastre. Astfel trăim trecutul, prezentul și viitorul în același timp. Putem modifica aspecte care ne plac mai puțin astfel încât să experimentăm trăiri pozitive care să ne încarce cu energie. Totodată ele ne motivează să ne găsim resursele de a face cu adevărat ceea ce ne dorim. Sau pur şi simplu putem pluti doar cu noi înșine.

Zbor-porumbel

Când suntem sus și plutim, evadăm din cotidian. Putem astfel să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, putem să construim imagini pozitive care să ne transpună într-o stare de bine. În starea de plutire putem să găsim relaxare prin faptul că – imaginativ - ne protejăm de stimuli exteriori. Acest lucru ne ajută să călătorim spre noi, să aruncăm o privire în interiorul ființei noastre, să avem parte de insight-uri care să ne aducă îmbogățire, așezarea/reașezarea unor aspecte, schimbare. Putem ajunge la o stare de liniște interioară în care să realizăm că suntem mai mult decât ceea ce gândim și credem despre noi la un moment dat.

Atunci cînd zburăm avem aripile întinse spre cer, suntem deschiși spre a ne depăși condiția obișnuită și limitele. Zborul înseamnă mai mult decât bătaia aripilor. El înseamnă să ne înălțăm, să ne urmărim idealurile, să ne împlinim visuri, pentru desăvârșire, autodepășire, spiritualizare.

Uneori aripile se pot frânge. Însă ele se pot vindeca, ne pot apoi înălța mai sus decât înainte, deoarece limitele pe care le avem sunt cele pe care le acceptăm noi înșine. Să ne amintim așadar că putem zbura căci „cine crede-n zbor e stăpân peste zare" - Lucian Blaga.

Bibliografie:

Ceauşu, V., Pitariu, H., Toma, M. (1992). Cabinet de psihologie. Bucureşti: Ed. Academia Română;
Eysenck, H., Eysenck, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman. Bucureşti: Ed. Teora;

Peseschkian, N. (2009). Psihoterapia vieţii cotidiene. Bucuresti: Ed. Trei.
 
foto Ryan McGuire via gratisography
Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Localizare ATU-2018