Viața – context pentru manifestarea libertății

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Există lucruri pe care nu le mai putem schimba, cum ar fi experiențele deja avute, oamenii importanți sau orașul și țara în care ne-am născut. Cu toate acestea, în fața noastră, în fiecare zi avem un peisaj plin cu posibilități, cu lucruri care pot fi schimbate, modificate, create.

„Soarta este o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea” (L. Blaga). Aș vrea să îți imaginezi următoarele – te afli undeva sus pe o stâncă, de jur împrejurul tău se află o vale cu margini nedefinite, plină cu posibilități de a fi, care te-ar putea duce oriunde. Ești pe punctul de a te arunca. Ce faci, te arunci sau rămâi?

Dacă ai trăit o astfel de experiență sau una similară, a fost pentru că ai gustat pentru prima oară din cupa mare a libertății noastre ca oameni în această lume. Libertatea, la fel ca familia sau caracteristicile fizice, este unul dintre darurile pe care le primim la naștere. Suntem puși deasupra posibilităților și a potențialităților noastre și suntem lăsați să alegem. Tocmai de aceea, Sartre spune că libertatea ar fi o condamnare, mai mult decât un dar.

Libertatea înseamnă capacitatea de a alege: de a alege convingerile pe care le am, de a alege valorile în care cred, de a alege modul în care mă comport, de a alege oamenii pe care îi am în jurul meu. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că uneori alegem să nu alegem. Există ceva extrem de dureros în deciziile pe care nu le-am luat, încă (după Yalom, 1980). Faptul de a te afla în fața tuturor posibilităților de a face și de a deveni este în sine un fapt, adesea înfricoșător. A alege o anumită posibilitate înseamnă a pierde celelalte posibilități. De asemenea, există incertitudinea alegerii corecte. Am putea ști care este alegerea corectă dacă le-am trăi pe toate.

Intrând în acest miraj al libertății proprii, s-ar putea să rămânem permanent suspendați în indecizie de frica necunoscutului și frica de a greși. Aceasta pentru că a fi liber înseamnă a fi responsabil de alegerile pe care le facem.

Un mod prin care am putea să ne aruncăm în marea de posibilități, să alegem una dintre ele, renunțând la celelalte ar fi prin dezvoltarea propriei autonomii. Autonomia descrie conștientizarea propriilor valori, scopuri, posibilități și implicarea în acțiuni care sunt susținute de acestea și/sau sunt orientate spre acestea (Deci et al., 2011; Berne, 1964). Altfel spus, autonomia înseamnă „libertatea de acțiune” și „libertatea de voință” (Frankfurt, 1989). De asemenea, autonomia se manifestă în deciziile importante din viața noastră – stilul de viață, familia. Când aceste decizii sunt în acord cu sinele nostru, cu ceea ce suntem în acel moment, faptele noastre sunt autentice (Ekstrom, 1993).

A fi autonom nu înseamnă a fi independent. Dependența este alegerea de a depinde de alții pentru îndrumare, suport sau acces la resurse (Deci și Ryan, 2011). Angajamentele pe care le luăm față de ceilalți sunt dovadă de autonomie, nu dependență.

Triunghiul libertate – autonomie – independență ne interesează în mod deosebit în dezvoltarea personală. Dacă dezvoltarea personală înseamnă îmbunătățirea calității vieții în arii precum relația cu sine (conceptul de sine, valorile personale, nevoia de a deveni), relația cu ceilalți, relația de cuplu (Castillo, 2009), atunci triunghiul acesta devine central. Între cele trei, autonomia este cea care susține dezvoltarea personală. Mai întâi, dezvotarea umană promovează autonomia prin creșterea participării în viața socială. Apoi, autonomia susține dezvoltatrea personală prin creșterea încrederii și a curajului de a lua decizii care ne extind potențialitățile spre ceea ce valorizăm cel mai mult.

Berne (1964) ne propune un model pentru dezvoltarea autonomiei:

1. Conștientizarea – „Fii acolo unde ești” (Hayes, 2013) presupune să te implici adânc în prezent, în aici și acum. Este una dintre cele mai dificile sarcini, tindem să ne lăsăm purtați de minte în diverse momente alte timpului, real sau imaginat. Doar că de fiecare dată când suntem oriunde, dar nu aici și acum, ne aflăm suspendați deasupra văii, lăsând oportunitățile să treacă pe lângă noi.

Plimbarea în tăcere: Acest exercițiu reprezintă un început pentru ca tu să reușești din ce în ce mai des să alegi momentul prezent în defavoarea oricăror altor momente pe care ți le propune mintea ta. Este o formă de meditație activă. Timp de zece minute (sau mai mult) plimbă-te în tăcere. Poți să faci asta în locuința ta, în jurul blocului, în parc, pe stradă, în drum spre serviciu. Lasă radioul sau muzica de la căști deoparte. Încearcă să rămai tăcut pe parcursul întregii plimbări pentru a te asculta pe tine, pentru a-ți asculta conținuturile minții tale. De fiecare dată când observi că îți atage atenția un anumit obiect sau gând în mod special, observă acest lucru și spune-i numele. De exemplu, dacă trece pe lângă tine o mașină spune „Mașină, mașină, mașină”. Observă ce se întâmplă dacă procedezi astfel. Scopul exercițiului este acela de a ne scoate la suprafață lucrurile la care este atentă mintea noastră și la a ne detașa de ele. (adaptat după Hayes, 2013)

2. Spontaneitatea – „Acțiunea este un salt cuantic din imaginație” (Anonim). A avea o reacție promptă, în acord cu ceea ce sunt și ceea ce cred în momentul prezent. Spontaneitatea este, poate, cea mai vizibilă dovadă a libertății. Să fiu ceea ce sunt aici și acum, eliberat de compulsia de a intra în jocuri sociale (Berne, 1964).

Când te-ai jucat ultima dată? Când ai făcut ultima dată ceva pentru întâia oară? Spontaneitatea este întreținută de explorarea constantă a mediului în care ne aflăm și de conștientizarea intereselor personale. Implică-te în viața ta, du-te la acel curs de dans pe care îl amâni, scrie, pictează, zâmbește și exprimă-te!

3. Intimitatea – „Dacă vrei să termini cu suferințele, manifestă-ți durerea” (Robert Augustus Masters). Nevoia de a relaționa este una dintre cele mai importante nevoi umane. Avem nevoie de ceilalți pentru a putea să ne împlinim pe noi. Ne confruntăm singuri cu cele mai profunde probleme ale vieții, însă construim împreună cele mai frumoase realizări. De la marile opere de artă, până la companiile de succes, toate au presupus un sacrificiu comun. Intimitatea este modul nostru de a alege să depindem de anumite persoane, de a ne deschide, de a ne lăsa văzuți și vulnerabili. Intimitatea este o manifestare a capacității noastre de a fi reali, nu perfecți. Acesta este și motivul pentru care fugim de ea, câteodată.

Nu există o anumită tehnică de a experenția intimitatea. Există doar opțiunea de a-mi manifesta sentimentele, emoțiile aici și acum. Așa că aș vrea să te întreb când ai spus ultima dată cuiva drag ce simți pentru el?

Prin urmare, suntem liberi, „aruncați în această viață”, cum ar spune existențialiștii. Avem capacitatea de a alege oricând, chiar dacă diversele circumstanțe ne sunt date. Avem responsabilitatea de a face „ceva” cu ceea ce ne-a fost oferit.

Autonomia este acea coloană vetebrală pe care o creștem în noi organic, reprezentând valorile, scopurile și obiectivele noastre, diferite sau nu de cele învățate. Având această bază, dobândim curajul de a ne arunca de pe stânca momentului inițial și de a trăi viața, de a o crea după propria voință. Pentru că „destinul omului este creaţia” (L. Blaga).

Bibliografie:

Recomandări de discursuri și filme