Skip to main content
Jurnal »

A da un sens vieții prin dezvoltare personală

7 octombrie 2014
PGIS-II-1

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Dacă ai planificat să fii orice mai puțin decât ceea ce ești capabil să fii,
probabil că vei fi nefericit toate zilele vieții tale.
Abraham Maslow

Studii realizate în ultimii ani în domeniul psihologiei pun în evidență trei tipuri mari de fericire: hedonică – viața plăcută; eudaimonia – viața bună și viața cu semnificație/sens. Prima variantă de fericire pe care o putem trăi este cea în care ne implicăm în cât mai multe activități plăcute, reducând din cele neplăcute. Stilul acesta de a trăi viața este specific culturilor vestice. Aici, fericirea este definită în termenii realizărilor, prin tendința de a diminua stările negative și de a crește afectul pozitiv (Nansook Park, Christopher Peterson, Martin E. P. Seligman, 2004). Marele dezavantaj al hedonismului este acela că s-ar părea că este ereditar, prin urmare poate fi puțin influențat de noi, iar emoția se habituează. La un moment dat, ne dorim tot mai multe și tot mai multe activități sau lucruri care să ne facă plăcere, care să umple nevoia de fericire.

Viața bună sau eudaimonia lui Aristotel presupune să îți cunoști cele mai bune calități și să te lași absorbit de practica acestora (Gallagher, 2014). Să munceți, să iubești și să te joci, manifestându-te pe tine însuți la cel mai înalt nivel la care poți să fii în momentul prezent. Viața bună nu este un continuu extaz, este formată din momente ca cele descrise anterior, presărate printre momentele banale ale vieții. Maslow le numește experiențe de vârf, peak experiences, în timp ce un psiholog contemporan cu noi, Mihaly Csikszentmihalyi vorbește despre starea de flux, flow. Acest gen de experiențe înseamnă absorbție, angajament, împlinire, în care preocupările legate de timp, spațiu și ego se reduc drastic (Csikszentmihalyi,1990). Modul acesta de a trăi este determinat de o motivație intrinsecă, autentică. Fericirea văzută ca menținerea unei congruențe între tine însuți și ceea ce faci în propria viață este des întâlnită în culturile estice. Aici oamenii sunt preocupați să mențină un echilibru între emoțiile pozitive și cele negative (Park et al., 2004).

Ultima formă de fericire pe care studiile o pun în evidență este viața cu semnificație și sens. Semnificația și sensul sunt date atât de cunoașterea punctelor forte și manifestarea lor, cât și de folosirea lor în scopuri care depășesc propria persoană și lumea propriei persoane. Aceasta este viața dedicată unui scop mai mare, mai amplu decât acela de a face carieră sau de a face ceea ce ne place. Aceasta presupune a face ceea ce ne place și a oferi și celorlalți din bucuria noastră.

Dacă ne uităm la aceste descrieri succinte despre una dintre cele mai râvnitre stări umane, fericirea, putem să îl înțelegem pe Maslow și putem să înțelegem abundența cu care se vorbește despre dezvoltare personală în zilele noastre. Dezvoltarea personală înseamnă trecerea de la prima forma de fericire, de la căutarea de a umple viața cu activități plăcute, la cea de-a doua formă, la manifestarea propriei persoane. Iar, în final, la găsirea sensului personal al vieții. Astfel, dezvoltarea personală înseamnă căutare de sine, identificare și integrare a tuturor posibilităților de a fi, manifestare a sinelui și, în final, împlinirea sinelui prin aderarea la un scop dincolo de starea actuală și de sine. Mai concret, dezvoltarea personală presupune să mă cunosc pe mine și să pornesc în crearea unei vieți congruente cu ceea ce sunt.

În vara lui 2014, cum aniversarea celor 10 ani de activitate ATU Consulting a fost dedicată relațiilor (adică Parteneriatelor și Oamenilor), ne-am gândit că și relația cu noi înșine merită o atenție deosebită, deoarece este un tip de relație extrem de importantă din viața fiecăruia. Așa că le-am propus abonaților la newsletter-ul ATU un test de autocunoaștere: Personal Growth Initiative Scale II © Christine Robitschek, Ph.D., 2008.

Inițiativa de creștere/dezvoltare personală reprezintă implicarea activă și intențională a persoanei de a se schimba și de a se dezvolta ca om. Chestionarul pune în evidență patru mari arii ale intenției pentru dezvoltarea personală: disponibilitatea pentru schimbare; orientarea spre planificare; utilizarea resurselor și comportamentul intenționat. De asemenea, există un scor total al scalei care ne arată un indice general al inițiativei de schimbare. Răspunsurile la întrebări au fost cotate pe o scala likert de la 0 (dezacord total) la 5 (acord total), respondenții având posibilitatea și de a nu răspunde.

Odată cu centralizarea răspunsurilor la testul de autocunoaștere, ne-am gândit că ar fi util și interesant să facem și o analiză adatelor și să prezentăm principalele rezultate. Astfel, cei care au răspuns pozitiv invitației noastre și au completat chestionarul sunt persoane cu o medie de vârstă de 34 de ani, majoritar femei (78%), utilizatori ai internetului și vizitatori ai site-ul ATU Consulting.

PGIS-II-1

Punctajele medii pentru fiecare dintre cele patru sub-scale, cât și pentru întreaga scală depășesc nivelul 3 (acord în mică măsură). Prin urmare, respondenții tind să fie interesați de dezvoltarea personală, împlicându-se într-o măsură mai mare în activități care conduc spre auto-realizare.

PGIS-II-2

Deși nu este o preocupare constantă, așa cum reiese din rezultate, dezvoltarea personală pare să fie o preocupare cel puțin la nivel declarativ, în special prin cele două sub-scale: disponibilitatea pentru schimbare și comportamentul intenționat de a ne schimba. Probabil, respondenții la chestionar se află într-o etapă în care motivarea pentru dezvoltatrea personală începe să fie asimilată ca tendință în comportamentul general. Ryan și Deci (2000) arată într-o meta-analiză asupra motivației că persoanele care încă văd un comportament (i.e. dezvoltarea personală) ca fiind dezirabil, dar controlat încă din exterior (neidentificându-se cu acesta) vor avea tendința de a se implica parțial în a-l manifesta. Cercetătorii numesc acest comportament ca fiind introiectat. Acest lucru era oarecum de așteptat având în vedere faptul că ne aflăm la începuturi în ceea ce privește preocuparea populației generale pentru dezvoltarea personală. Există o presiune percepută pentru dezvoltare și o lipsă de înțelegere a procesului în sine.

Cummings spune că „este nevoie de curaj pentru a crește și a deveni ceea ce ești cu adevărat”, prin urmare dezvoltarea personală, indiferent de nivelul la care ne aflăm pe acest traseu, merită apreciată și încurajată, deoarece este doar o etapă care ne apropie de ceea ce ne dorim cu adevărat și, de ce nu, de ceea ce ne poate da sens și semnificație în viață.

Bibliografie:

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The Psychology of Optimal Experience. New York: Harper and Row;
Park, N., Peterson, Ch., Seligman, M.E.P. (2004). Strengths of Character and Well-Being. Journal of Social and Clinical Psychology: Vol. 23, No. 5, pp. 603-619;
Gallagher (2014). Change and contradiction in Aristotle’s Metaphysics and Physics. Presented at the 88th Joint Session of the Aristotelian Society and the Mind Association, 11-13 July 2014;
Ryan R.M., Deci E.L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development and well-being. American Psychologist, 55, 1, 66-78.

Recomandă și altora