[Mini-interviuri despre Adaptare] 

Eduard este un tânăr pasionat de tehnologie. Vorbește rar și te urmărește cu o privire scânteietoare, ce contrastează cu calmul din gesturi și ton. Deși a terminat Facultatea de Business, a intrat în zona tehnică imediat după facultate. Azi conduce, alături de partenera sa, OMNIvision, unde digitalizează spații interioare. Ne-am gândit că o discuție cu el poate să ne aducă informații despre ce înseamnă adaptarea în lumea tehnologiei, o lume agilă, în care lucrurile se întâmplă foarte rapid.

de Diana BERINDEI, trainer

„Destinul este modelat pe jumătate de așteptări, pe jumătate de lipsa de atenție.”
― Amy Tan, The Joy Luck Club

A scrie despre atenție și adaptare însemnă a scrie despre viață și transformările ei. Prima dată când am auzit cele două cuvinte puse împreună m-am gândit la mindfulness și concentrare și la efectele acestora în viața noastră. Așa îmi părea evident. Pe măsură ce am început să citesc și să îmi amintesc câte ceva din psihologia cognitivă, am înțeles că o temă atât de largă și de interesantă, cu greu aș fi putut să găsesc. Când vorbim despre atenție vorbim despre adaptare, când vorbim despre adaptare, vorbim despre atenție. Cele două nu sunt identice, dar sunt interconectate.

[Mini-interviuri despre Adaptare] 

În drumețiile noastre pe coclauri, la capătul Cheilor Râmețului, am dat, în urmă cu ceva vreme, de Cristina, Gabi, David și Alice - doi adulți cu doi copii. S-au mutat în urmă cu cinci ani într-o casă tradițională, refăcută, în satul Cheia. Au trecut de la viața de oraș cu toate ale ei, la viața în natură. Ne-am gândit să îi întrebăm cum a fost adaptarea pentru ei. Ascultând-o pe Cristina și povestea lor, am realizat câteva lucruri:

de Sabina POP, trainer senior & consultant

Viața trăită de omul modern este adesea descrisă ca fiind o viață trăită pe pilot automat, ca răspuns la circumstanțe și evenimente exterioare, la viziunile și dorințele celorlalți. Potrivit asistentei medicale Bronnie Ware, implicată în îngrijirea persoanelor aflate în ultima perioadă a vieții, oamenii aflați în acest punct al existenței împărtășesc câteva regrete:

de Mihaela BOUTIERE, Consultant senior

„Orice plantăm în subconștientul nostru și hrănim prin repetiție și emoții, va deveni într-o zi realitate”
Earl  Nightingale

Trăim în secolul vitezei și al informației, trăim într-un ritm alert, astfel încât uităm să mai privim spre noi înșine sau să fim atenți la ceilalți, să ne bucurăm de lucrurile simple din viața noastră. Ca să facem față acestui ritm alert e nevoie de multă flexibilitate și adaptabilitate, atât la nivel personal/relațional, cât și la nivel organizațional. Într-o oarecare măsură, cred că noi alegem CE facem și CUM facem lucrurile în viața noastră, CARE este calitatea timpului pe care îl petrecem cu noi sau cu ceilalți, care este calitatea relațiilor pe care le avem. Și trăim consecințele acestor alegeri.

[Mini-interviuri despre Adaptare] 

Simona BRATU este Directorul Filialei Cluj a Crucii Roșii. Simona este cea care a inițiat și a ajutat la implementarea unui proiect complex și anume, construirea primei Baze Naționale de Pregătire a Voluntarilor Crucii Roșii din România. În prezent, baza este frecventată de câteva sute de persoane pe an pentru a participa la cursurile de prim ajutor ținute de Simona, împreună cu un coleg și câțiva voluntari.

de Carmen DIȚIU, consultant ANC

Cu multă bucurie scriu despre rezilienţă, un subiect frumos și complex care, ȋntr-o rezonanţă perfectă m-a găsit cumva el pe mine, pentru că au existat momente ȋn trecut și pentru că uneori există situaţii ȋn care viaţa ne pune la ȋncercare, trimiţându-ne provocări ȋn faţa cărora ne simțim complet descoperiți. Spun cu bucurie pentru că, citind despre rezilienţă, ȋnvăţ despre rezilienţă, iar creierul meu formează chiar ȋn acest moment noi circuite neuronale în acest sens. Pentru că rezilienţa este necesară ȋn fiecare aspect al vieţii, de la ȋnţelegerea propriei persoane și a scopurilor noastre până la construirea relaţiilor de iubire cu prietenii ori familia sau găsirea unui teren comun cu cei cu care nu suntem neapărat ȋn acord.

de Gabriela HUM, consultant senior

Ca elev sau ca student adesea am fost ”bombardați” cu informație (uneori multă, alteori nouă, alteori și multă și nouă) ce necesită a fi învățată repede. Ne setăm ca termen pentru finalizarea învățării un test sau o teză sau un examen. Și de câte ori ne-am trezit că am dat testul, teza, examenul și nu ne mai aminteam nimic sau aproape nimic din ce am învățat? Uitarea este un proces natural. Creierul ne crede: dacă îi spunem că învățăm pentru examen, el reține până la examen. Apoi ”face curat”.