de Gabriela HUM

Cartea pornește „la drum” cu povestea HMS Defiant, o navă de luptă de 35.000 de tone, care cerea repetat unui punct luminos de la orizont, să își schimbe cursul pentru că altfel se vor ciocni! După repetate cereri, capitanul Defiant a aflat că lumina din față provenea de la un far și că cel care trebuia să își modifice cursul era vasul pe care îl comanda! De câte ori în viață nu ni se întâmplă să dăm vina pe alții, să căutăm scuze sau justificări pentru propriile comportamente, să cerem altora să se schimbe, când, de fapt, poate este tocmai un moment propice să devenim mai conștienți de noi și să ne îmbunătățim propriile abilități.

Susan David, psiholog la Facultatea de Medicină Harvard, pornește de la un citat a lui Viktor Frankl care spune că:

„...Între stimul și răspuns există un spațiu. În acest spațiu se află puterea noastră de a ne alege răspunsul. În răspunsul nostru se află creșterea și libertatea noastră.”

Din perspectiva autoarei, acest spațiu poate fi foarte mic, situație în care stimulul este cel care ne determină reacția imediat, sau foarte larg, ceea ce înseamnă că stimulul își poate pierde energia și răspunsul să nu mai apară sau să apară prea târziu. Sunt discutați termenii de rigiditate emoțională, sau atașamentul nostru față de gânduri, emoții, comportamente care nu ne mai sunt de ajutor, respectiv termenul de agilitate emoțională – care înseamnă să ne relaxăm, să ne calmăm și să trăim cu mai multă intenție, să alegem cum răspundem unui stimul.

Este o carte care ne poate ajuta mult în situația de pandemie, în situația în care singurul lucru cert este incertitudinea și singurul lucru constant este schimbarea (de la o zi la alta, de la o oră la alta uneori, fără să mai amintim schimbările care vor urma și pe care probabil nici măcar nu le putem cuprinde cu mintea acum). Susan David ne propune să umplem spațiul dintre stimul și răspuns cu mai multă agilitate emoțională și detaliază câțiva pași pe care este important să îi parcurgem pentru a deveni mai agili (sau mai adaptabili) emoțional:

de Vasile BORIS

„Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple”. Am auzit-o de la prieteni, am spus-o și eu în glumă dar nu cred că am înțeles-o cu adevărat până acum. Ei bine, mi-am dorit să lucrez de acasă. O să am ocazia să o fac, de fapt, să o facem, o bună perioadă de timp. Ce legătură are munca de acasă cu cartea scrisă de Daniel Pink? Lucrând de acasă ne ajută să ne gestionăm mai atent sarcinile zilnice și avem ocazia să alegem cum ne planificăm timpul astfel încât să lucrăm cu el și nu împotriva lui.

Mi-am propus să scriu această recenzie prin perspectiva momentului actual. Viața ne-a fost dată peste cap de pandemia generată de COVID-19 și suntem nevoiți să ne schimbăm modul în care trăim, muncim și colaborăm. Cu atât mai mult, cred că ajută să fim atenți la cum ne petrecem timpul și să îl folosim cât mai bine.

Am filtrat și organizat informația care ne ajută la nivel individual și cea care ne ajută la nivel de echipă. La nivel individual, pornim de la ritmul circadian, ceasul biologic în alte cuvinte, și învățăm când să ne programăm sarcinile analitice și când cele creative. Înțelegem valoarea pauzelor și cât de des să le facem și cum putem combina o cafea cu un somn de prânz de 20 de minute să ne încărcăm bateriile. Da, ai citit bine, cafea și somn în același timp, pare contraintuitiv dar e argumentat. Mai aflăm de ce are sens să lăsăm o sarcină neterminată și să o continuăm a doua zi și cum să ne folosim de mijlocul unei perioade de lucru astfel încât să ne terminăm munca la timp.

de Alexandra MIF, Specialist HR

Există în fiecare dintre noi o dorință puternică de a fi originali în aproape tot ceea ce realizăm. Însă de câte ori ceea ce facem nu este decât o repetiție a ceea ce există deja? Și de ce, uneori, creativitatea nu apare atunci când avem mai multă nevoie? Unul dintre răspunsuri este că nu ne oferim posibilitatea creării unui spațiu de explorare (playfulness).

Desigur că este destul de dificil pentru creierul nostru să creeze de fiecare dată ceva absolut nou – acest lucru necesită timp și consumă multă energie. John Cleese, scenarist, actor și producător, recunoscut în special pentru rolul său din cunoscutul film Monty Python, afirmă că pentru a veni cu idei originale, avem nevoie de spațiu, timp, și mai ales, de mult umor. Tocmai aceste permisivitate pe care o regăsim în explorarea ludică poate să ne ajute în a ne dezvolta creativitatea, și implicit, în a genera noi idei originale. Prin contextualizarea factorilor menționați, se creează ideea unui spațiu mental deschis, în care gândurile noastre devin fluide, instalându-se starea de go with the flow.

Putem observa în comportamentul copiilor cum aceștia își creează spațiul de explorare: sunt mai deschiși și mai interesați de posibilitățile infinite și dincolo de întrebarea ce este acest lucru?, ei se întreabă și ce pot face cu acest lucru. Tocmai acestă deschidere spre nou este începutul explorării, și implicit, al actului creativ. Prin această explorare distractivă putem găsi mai rapid soluții inedite, ne îndeplinim eficient responsabilitățile de la locul de muncă și, mai ales, ne aduce satisfacția și bucuria descoperirii.

de Dragoș Cîrneci (preluat parțial de pe blogul personal, cu acordul autorului)

Toată lumea știe că emisfera stângă a creierului este realistă, analitică, organizată și logică, iar emisfera dreaptă este creativă, emoțională și intuitivă. Dar în realitate nu există așa ceva, acestea sunt doar mituri. La începuturile neuroștiințelor, unii cercetători susțineau că există centre specifice pentru creativitate în creier - precum lobul temporal - în timp ce alte voci spuneau că este critică interconectarea dintre cele două emisfere, realizată de corpus callosum. Dar există mai multe speculații decât date științifice. Deci, există un loc în creier pentru creativitate?

Creativitatea nu implică o singură regiune sau o singură parte a creierului. Întregul proces creativ de la pregătire, la incubare, până la iluminare și verificare constă în multe procese cognitive și emoții care interacționează. Creația este un proces în mai multe etape, nu „un insight”. Durează timp, uneori săptămâni sau chiar luni și depinde de mulți factori, începând cu experiențele personale și sfârșind cu mediul în care creăm. În funcție de stadiul procesului creativ și de ceea ce încercăm de fapt să creăm, diferite rețele din creier sunt recrutate pentru a face față sarcinii. În plus, multe dintre aceste rețele din creier lucrează ca o echipă pentru a finaliza sarcina și recrutează structuri ale creierului atât din emisfera stângă cât și din cea dreaptă.

Cercetări convergente sugerează că creativitatea recrutează regiuni ale creierului care sunt implicate în multe procese, cum ar fi visul cu ochii deschiși, imaginarea viitorului, accesarea amintirilor personale, crearea de sens și cogniția socială. Se știe că toate aceste procese sunt implementate de o rețea neuronală specifică numită Default Mode Network (DMN) distribuită pe zone vaste din lobii prefrontal, parietal și temporal.

[Mini-interviu despre Creativitate]

Mălina NEGREA lucrează în domeniul IT ca UX designer. Îi place să călătorească, să vadă locuri noi, să admire arhitectura și interioarele diverse, de la clădiri grandioase până la minimalismul japonez. Consideră că fiecare spațiu are o vibrație proprie și este interesant să descopere ce emoții și senzații trezesc acestea. Pentru că pasiunea Mălinei se împletește armonios cu munca, ne-am propus să aflăm cum decurge procesul creativ pentru ea.

1.Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru designul interior?

Mălina NEGREA: De când îmi aduc aminte am fost mereu atrasă de revistele de amenajări pe care le răsfoiam mereu. Crescând într-o familie de matematicieni, credeam că științele exacte o să fie viitorul meu, așa că pasiunea pentru design a rămas în fundal.

2. Cum ai readus-o în viața ta? 

M.N.: Conștientă cu adevărat de această pasiune am devenit când am dat peste un curs specializat de design interior. Am investit mult timp și energie în proiectele pentru curs. Surpriza a fost entuziasmul și nerăbdarea cu care lucram la ele. Atunci am conștientizat cu adevărat ce înseamnă designul pentru mine.

3. Dacă ar fi să explici cuiva pasiunea ta, cum ai descrie-o?

M.N.: E ceea ce îmi dă putere și curaj. Îmi deschide parcă o altă lume plină de vitalitate și culoare, în care tot altceva se pierde, sunt doar eu și bucuria de a mă juca.

de Gabriela HUM

Creativitatea poate fi întâlnită oriunde și în orice domeniu. Deși aviația este un domeniu cu rigori ce ne ajută să ajungem în siguranță în diferite locuri din lume, ideea de a face o paralelă între regulile de zbor, importanța lor și leadershipul „la sol”, scoate în evidență un nivel înalt de creativitate al autorului.

Dark Cockpit este o carte ce merită citită și numai pentru a simți plăcerea cu care autorul scrie despre profesia lui și despre experiențele lui ca pilot! O carte ce merită citită de către cei care conduc echipe, pentru paralelele pe care Cdt. Emil Dobrovolschi le face între a pilota un avion și a face leadership într-o companie. O carte ce te prinde și îți pune zâmbetul pe buze, îți dă de gândit, te face să reflectezi la ce înseamnă responsabilitate, reguli, atitudine, comunicare și leadership.

Am avut onoarea de a zbura cu Cdt. Emil Dobrovolschi în 2015, de la Istanbul la București. Scriam atunci pe facebook, fără să știu că îl voi și citi într-o bună zi, că apreciez la el modul în care își conduce aeronava și echipa. Ne-a întâmpinat la intrarea în avion alături de colegii din crew, iar după decolarea avionului ne-a prezentat echipajul, pe fiecare în parte (de obicei se spune doar: „dl comandant X și întregul echipaj...”).  În timpul cursei, a avut grijă să ne îndrume pe ce parte să ne uităm pentru a admira Marea Neagră și Dunărea. Scriam pe atunci că „mă simt ca într-o excursie cu autobuzul, una din excursiile acelea în care înveți din ceea ce trăiești”.

de Alexandra MIF, Specialist HR

Uneori, lucrurile, ca și acțiunile aparent simple, pot ascunde mecanisme complexe de setare și funcționare. În anul creativității la ATU, ne gândim cum putem dezvolta competențe pornind de la activități experiențiale și de auto-reflecție.

În acest demers, creativitatea este cea care ne este pusă la încercare. Un exercițiu simplu de pornire în training este crearea unui avion de hârtie. Deși poate fi privit ca fiind o activitate  ușoară, crearea unui avion de hârtie nu este neapărat un proces simplu: acesta ar trebui ca odată lansat să poată zbura, să păstreze o anumită altitudine și să-și mențină direcția. Dincolo de realizarea propriu-zisă, avionul poate reprezenta o bună resursă de circulație și generare de informații. Acest exercițiu a fost dovedit că reprezintă o excelentă abordare pentru începerea unui curs sau pentru setarea unui context care să favorizeze gândirea creativă. Este un exercițiu care facilitează implicarea în activitate pentru că include factorul distracției.

[Mini-interviu despre Creativitate]

Alexandrina ILCO activează în prezent ca HR într-o companie multinațională și reușește să combine cu succes job-ul și pasiunea ei pentru pictură. Alexandrina iubește să călătorească și să descopere locuri noi. Este din Bacău și s-a stabilit în Cluj odată cu începerea Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor.

Într-un an dedicat creativității ne-am propus să aflăm povestea unei tinere talentate, cum se manifestă pasiunea ei pentru pictură și ce simte atunci când se conectează cu inspirația.