Despre cum să ne trăim timpul cu sens

.

de Ioana MUREȘAN și Gabriela HUM

De câte ori nu auzim expresii de genul „nu am timp”, „nu știu când o să le fac pe toate” sau „nu mă încadrez până la termenul limită”? Le auzim la cei din jurul nostru sau conștientizăm că fiecare din noi ne-am confruntat cu situații în care am fost autorii acestui gen de expresii. Ne întâlnim cu situații în care este necesar să ne gestionăm și prioritizăm timpul atât la locul de muncă, cât și în rolurile din viața de zi cu zi – de părinte, partener, fiu/fiică, prieten și așa mai departe. Aceste roluri multiple își dispută în permanență ierarhia în viața noastră necesitând a fi prioritizate. Steven Covey în cartea „Managementul Timpului sau Cum Ne Stabilim Prioritățile” recomandă, pentru un management al timpului eficient, stabilirea unei viziuni asupra propriei vieți și prioritizarea lucrurilor importante, care ne dau sens.

Care sunt cele mai importante 3

Din dorința de a cunoaște nevoile de dezvoltare ale participanților la trainingurile de management al timpului și pentru a modela conținutul trainingului la nevoile specifice de dezvoltare ale participanților, am aplicat un chestionar de analiză de nevoi. Una dintre întrebările acestui chestionar îi pune pe participanți în postura de a detalia ”Care sunt cele mai importante 3 priorități din viața dumneavoastră?”. Din analiza statistică a reieșit faptul că:

toți participanți respondenți (N=55) au ales cariera sau dezvoltarea profesională/ personală ca una dintre primele 3 priorități în viață,
familia și prietenii au fost alese printre primele 3 priorități în viață de către 98% dintre respondenți,
un procent de 38% susțin că timpul liber, spiritualitatea sau hobby-urile sunt priorități în viața lor (pe primele 3 locuri),
29% au ales sănătatea și propria persoană ca făcând parte din top 3 priorități.

Putem concluziona că dezvoltarea personală și profesională (cariera) respectiv relațiile cu ceilalți (familia, prietenii) sunt elemente ce dau sens vieții noastre (cel puțin la vârsta de 25 – 45 de ani). Timpul liber, hobby-urile, respectiv propria sănătate sunt alese mai puțin frecvent ca fiind prioritare.

Studierea managementului timpului a început prin anii ’50, în stadiile sale incipiente fiind dedicat managerilor, iar cu trecerea timpului grupul țintă a fost extins și la alte niveluri ierarhice. Unii cercetători afirmă că managementul timpului în sensul propriu nu există pentru că timpul e un factor în afara controlului nostru și că, de fapt, timpul nu poate fi gestionat, ne putem gestiona pe noi în timp (self-management). În literatura de specialitate Lakein descrie ca modalități de management al timpului:

• identificarea nevoilor personale;
• setarea de obiective pentru îndeplinirea nevoilor;
• prioritizarea activităților;
• planificarea și organizarea timpului pentru a aloca mai mult spațiu activităților care satisfac nevoile noastre.

De asemenea, se pare că persoanele care își setează obiective și priorități și au o preferință pentru organizare percep că au un control mai mare asupra propriului timp decât cei care nu își setează obiective și au o preferință pentru organizare. Percepția controlului asupra timpului este relaționată cu rezultate pozitive, angajații care percep ca au un control al timpului mai ridicat raportează mai puține stări de tensiune și stres, precum și o mai mare satisfacție față de locul de muncă. Grahammer a observat în ultimii ani, în stilul de viață al oamenilor:

  • o accelerare a activităților – facem anumite activități mai grăbit/ mai repede;
  • o comprimare a timpului – scurtăm timpului dedicat anumitor activități (dormim mai puțin);
  • o comprimare a activităților – facem mai multe activități în același timp (măncăm și răspundem la mail-uri în același timp).

Modul în care ne gestionăm timpul (prioritizăm activități, setăm deadline-uri, ne focusăm strict pe ceea ce avem de făcut la un moment dat, ne începem ziua cu ce e dificil și ne încheiem ziua cu lucruri mai ușoare) ține strict de noi. Timpul în care facem tot ce avem de făcut este același, zilnic avem 1.440 min. Și totuși modul în care trăim aceste minute este diferit. Profesorul Zimbardo spune că aici ne întâlnim cu paradoxurile percepției timpului.

Dacă dezvoltarea profesională (cariera) și personală este unul dintre elementele prioritare în viața noastră, haideți să vedem cum putem folosi aceste paradoxuri în favoarea noastră:

a. Paradoxul vacanțelor – timpul pare mai lung când trăim ceva dinamic, iar percepția timpului este influențată de numărul de amintiri pe care le avem. Viața noastră este uneori atât de constantă încât reținem 6 - 9 evenimente noi la două săptămâni. Doar acestea merită să devină amintiri, din ceea ce trăim. În timpul vacanțelor, din cauza dinamismului și noutății, un număr de 6 - 9 evenimente pe zi tind să devină amintiri. Când facem ceva nou, orele trec foarte repede. Când ne uităm înapoi la perioada în care am facut ceva nou, avem senzația că timpul a fost foarte lung (este încărcat cu evenimente).
De aceea, în joburile cu multe rutine, angajații au senzația că stau la serviciu mult mai mult decât în joburile cu multe schimbări, iar când ajung acasă și se gândesc la ce au făcut peste zi, au senzația că nu au făcut aproape nimic și că timpul a trecut foarte repede. Se recomandă în astfel de locuri de muncă inversarea din când în când a ordinii activităților, sau introducerea de activități noi între rutinele existente. În joburile cu multă schimbare, în care creierul poate obosi la un moment dat, se recomandă introducerea unor rutine, automatizarea unor sarcini, care să dea sentimentul de certitudine și siguranță creierului și să îl lase din când în când să se odihnească.

b. Timpul trece mai repede odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai multe amintiri le avem între 15-25 ani când trăim multe evenimente de tipul primei iubiri, prima dirigintă, prima mașină, primul an de facultate, primul job etc. Sunt momente pe care le reținem pentru că sunt impregnate emoțional. Pe măsură ce înaintăm în vârstă tindem să ne facem rutine și pattern-uri, căutăm siguranța/ certitudinea și experiențiem din ce în ce mai puține lucruri noi.

Gândiți-vă la o cameră video: filmează cu 24 de cadre/secundă. Dacă am filma cu 40 de cadre/secundă și am proiecta imaginile cu o viteza de 24 de cadre, am vedea filmul dat cu încetinitorul. Dacă am filma cu mai puține cadre (de exemplu cu 15 cadre/secundă) și am viziona ce am filmat la 24 cadre/secundă, filmul ar fi foarte rapid. Pe masură ce înaintăm în vârstă creierul nostru înregistrează din ce în ce mai puține „cadre/secundă” și asta nu din cauza vârstei, ci din cauza faptului că mediul înconjurător este redundant, cunoscut, explorat, deci nu mai avem ”nevoie să îi acordăm atenție”, îl cunoaștem și facem predicții asupra lui, nu îl mai experiențiem efectiv. Pe măsură ce înaintăm în vârstă camera noastră video internă preia mai puține cadre, iar filmul pare dat pe ”repede înainte”.

Unii dintre noi, pentru a încetini curgerea timpului (și implicit a vieții), avem tendița de a face din ce în ce mai multe activități noi (pentru a lua mai multe cadre pe secundă). Acest mod de abordare a timpului și a vieții poate duce la supra-încărcare și stres. Soluția pentru a ne trăi timpul și viața cursiv, plăcut, este de a descoperi noul, aspectele de explorat, în ceea ce facem deja, în ceea ce este deja cunoscut.

Putem să ne ajutăm de aceste paradoxuri ale percepției timpului și să găsim strategii de gestionare eficientă a timpului prin a trăi timpul cu sens:

  • să ne facem și un „to do list” precum și un „to be list” și să ne propunem obiective de dezvoltare personală și profesională cu o frecvență care ni se potrivește (azi să fiu mai răbdător, azi să mânânc fară să vorbesc, azi să folosesc alte formule de calcul în Excel, azi să vorbesc cu zâmbetul pe buze când răspund la telefon, etc.);
  • să ne propunem să facem lucrurile în alt fel, chiar dacă sunt lucruri mici – de exemplu, să schimbăm în fiecare săptămână drumul spre serviciu, să mâncăm în fiecare săptămână în alt loc sau cu altcineva;
  • să reflectăm asupra a ceea ce trăim, propunându-ne astfel să trăim un prezent care să devină un trecut din care învățăm (să găsim sens și semnificație în ceea ce trăim, nu doar să trăim și să lăsăm lucrurile să treacă prin noi sau pe lângă noi);
  • să ne prioritizăm dar și să ne echilibrăm obiectivele proprii, pe cele 4 arii: priorități legate de corp și sănătate, priorități legate de muncă și dezvoltare profesională/ personală/ carieră, priorități de relaționare și priorități de relaxare.

Bibliografie:

Steven Covey (2007) – Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile, Editura Allfa

Alain Lakein (1989) – How to get control of your time and your life, Penguin Group Inc.

Octavian Pantiș (2012) – Musai List, Editura Publica

Philip Zimbardo (2008) – The Time Paradox: The New Psychology of Time that Will Change Your Life, Simon and Schuster Publisher

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting