[Interviuri cu oameni pasionați]
Cel mai răspândit animal de companie din lume și cel mai popular este pisica și se crede că azi există aproape o jumătate de miliard de pisici domestice în lumea. Istoria domesticirii pisicilor ne duce la vechii egipteni, acum 4.000 de ani, când erau considerate creaturi sacre. Între anii 4.000 î.e.n. și anul 100, pisicile au fost asociate statutului social suprem: în Egipt erau îngropate alături de faraoni, au ajuns mai apoi în China unde au fost prețuite și protejate de dinastia Song, mai apoi au ajuns și în Europa fiind declarate animale protejate prin lege de King of Wales. În mai toate perioadele, uciderea unei pisici era pedepsită cu moartea. Ca și în cazul oamenilor, Evul Mediu a adus și pentru pisici o perioadă de restriște, ele ajungând să fie considerate animale ale păcatului și să fie asociate cu Satana. Pisica și-a recăpătat poziția în înalta societate în secolul al XII-lea, când a fost numită animalul de companie al Casei Regale de către Regina Victoria a Angliei.
În Polonia, am întâlnit o mare iubitoare de pisici și pasionată de a colecționa statuete cu aceste animale domestice. Am ajuns acum doi ani în vizită acasă la Żanna CIESIELSKA, organizatoarea Centrului de Training în Psihoterapie Pozitivă din Polonia, Wroclaw, unde am găsit o cameră dedicată pisicilor: de lut, de porțelan, de lemn, de metal. În timp ce inspectam statuetele de diferite mărimi, culori și forme, am simțit o prezență caldă pe lângă tălpi. Așa am întâlnit-o pe Pussy, pisica persană a Zannei, un boț de blană de vreo 11 ani la vremea aceea. Între training și zborul spre țară, am vorbit un pic cu Zanna despre pasiunea ei pentru pisici.
Gabriela HUM: Știu despre pasiunea ta pentru pisici. Cum ai descoperit-o, Zanna?
Żanna CIESIELSKA: Îmi plac pisicile de când mă știu. Încă din copilărie am avut cel puțin o pisică acasă. Apoi am început să și colecționez statuete cu pisici. Prima mi-am cumparat-o din Egipt. Egiptul e recunoscut pentru pisici, așa că prima am luat-o de acolo. Și știi cum e lumea, când merge în vacanță vrea să ia un suvenir din locurile vizitate. Eu mi-am luat mereu câte o pisică (n.n. statuetă). Fiecare pisică luată suvenir are o poveste în spatele ei. Uneori stau și mă uit la câte una din pisicile din colecție și îmi amintesc de unde o am, cum am găsit-o, cum am ajuns să o iau acasă.
Fiecare pisică are câte o poveste și îmi amintește câte ceva din locurile și timpurile acelea. În unele țări nu a fost foarte ușor să găsesc un astfel de suvenir. Cu timpul am început să colecționez din ce în ce mai multe, prietenii au început să afle despre pasiunea mea, așa că acum, pentru multe ocazii, de ziua mea de naștere sau de Crăciun, lumea îmi cumpără câte o pisică. Acasă le am puse pe categorii: pisici luate din concediu și pisici primite cadou.
G.H.: Câte ai la ora actuală?
Z.C.: Mai mult de 50. Tu ai văzut doar o parte din ele, pe cele cumpărate de mine. Celelalte stau într-o altă parte a casei unde am mai mult spațiu pentru ele. Chiar plănuim să facem o zonă specială acasă unde să le punem pe toate împreună, pentru că nu mai încap acolo unde le țin acum.
G.H.: Ce poveste îți vine în minte acum legat de una din pisicile statuete?
Z.C.: E o poveste din India. Călătoream cu autobusul dintr-un oraș în altul și eram pe ultima parte a vacanței. Voiam neapărat să iau o pisică și nu găsisem nicăieri una. Am văzut la un moment dat un magazin unde am presupus că voi găsi ce cautam așa că l-am rugat pe șofer să oprească să merg până acolo. Tot grupul știa că ei au cadouri pentru acasă, numai eu nu, așa că au fost draguți și au acceptat să mă aștepte. Am găsit o pisică albastră, foarte frumoasă. Problema a fost că vânzătorul și-a dat seama că o vreau neapărat și că mă și grabesc, așa că mi-a cerut un preț exorbitant, ceva în jur de 200 de dolari. Oricât mi-aș fi dorit pisica aceea mi se părea totuși prea mult. Așa că am decis să mai stau o vreme în magazin la negocieri. Când am intrat în autobus cu punga cu cadoul am simțit cum se detensionează lumea: știau că mi-am găsit pisica.
G.H.: Cum de îți plac pisicile și nu alte animale?
Z.C.: Îmi plac și câinii. Dar cu pisicile e un pic altfel. Pisicile au o energie a lor, o energie tămăduitoare. Când ajung acasă și stau cu Pussy, pisica mea de acum, simt cum primesc energie de la ea, mă liniștește, mă încarcă pozitiv.
G.H.: Câte pisici ai avut acasă, ca animale de companie?
Z.C.: Una siameza, două europene, una siberiană și acum o persană. Cinci. Fiecare a fost diferită, caracterul lor a fost diferit. De la fiecare am luat câte ceva.
G.H.: Știu că te-ai mutat mult, din Ucraina în Siberia (Yekutsk), apoi în Polonia în trei orașe diferite. Ce s-a întâmplat cu pisicile?
Z.C.: Cumva s-a întâmplat că fiecare mutare a mea a fost cât o viață de pisică. Fiecare dintre pisici a fost legată de un loc. Aproape de momentul în care am fost nevoită să mă mut, pisica de la acel moment a murit. Singura care s-a mutat mereu cu noi a fost Pussy, pisica noastră de acum, care s-a mutat de trei ori, dar doar în Polonia. Este primul meu copil, o am de dinainte de a-l avea pe Viktor (băiatul meu cel mare) și a fost o perioadă tare dificilă cu o Persană și un nou-născut în aceeași casă, mai ales ca Pussy nu e o mare iubitoare de agitație, zgomot sau copii. Azi, cu patru copii în jurul ei, uneori se ascunde prin cotloane ale casei de nu o găsim cu orele. Dar se descurcă. În schimb, nu rezistă să nu vină la mine când ajung de la serviciu, ca sa îmi facă masaj. Am învățat-o ca atunci când mă așez pe canapea să vină și să îmi facă masaj la umeri și la ceafă. Dar face asta doar cu mine și doar când este într-o stare de spirit bună.
G.H.: Ai vreun sfat pentru cei care iubesc pisicile așa, din partea unui om pasionat de pisici?
Z.C.: Recomand o pisică pe lângă casă, aduce o energie specială oamenilor și locurilor. Doar că viitorii stăpâni ar fi bine să se gândească ce fel de pisică li se potrivește, pentru că fiecare tip de pisică are un caracter aparte. Pisicile simt starea pe care o avem, dar și felul nostru de a fi și nu orice pisică se potrivește cu orice fel de om. Pentru mine pisica este simbol al bucuriei și, dacă le poți vedea așa, cu siguranță aduc bucurie unei case și oamenilor cu care stă.
„Pisicile simt starea pe care o avem, dar și felul nostru de a fi și nu orice pisică se potrivește cu orice fel de om.”
Munca de trainer ne aduce aproape de mulți oameni, ne lasă să îi descoperim dincolo de activitatea lor de zi cu zi. Așa am aflat că mulți dintre ei au pasiuni: unele legate de munca lor, altele mai personale. Și cum anul 2016 în ATU este declarat anul pasiunii, am început un nou proiect din categoria beyond training, proiect prin care dorim să vă prezentăm oameni obișnuiți și pasiunile lor – sub forma unor Interviuri cu oameni pasionați.
foto: arhiva personală Zanna CIESIELSKA
Info despre Istoria pisicilor
