Skip to main content
Jurnal »

A pleca, a ajunge, a călători – mărturisirile unui călător

3 decembrie 2015
Calator-Sebi

de Sebastian VAIDA, colaborator ATU Consulting

A pleca…

Fie că este vorba de o excursie la munte sau plecarea într-o altă țară, pregătirile durează adesea mai mult decât călătoria în sine. Și nu mă refer doar la pregătirea fizică, la antrenament sau la realizarea bagajului. Ci mai mult la pregatirea mentală de a ieși din zona de confort și a pleca într-un loc, adesea nou, unde poate soarele răsare la o altă oră, oamenii vorbesc o altă limbă și timpul parcă are un alt ritm.

Recunosc că cea mai dificilă etapă mi se pare cea de a pleca. Dacă reușesc să o depășesc, atunci duc la bun sfârșit călătoria. Mă entuziasmează întotdeauna partea de pregătire, în care visez la locurile noi pe care le voi vizita. În care caut informațiile necesare pentru a ajunge acolo, ce e de vizitat, ce păreri au cei care au mai fost, o adevărată analiză SWOT.

Însă plecarea, până se întâmpla propriu-zis, vine cu tot felul de amânări, de raționalizări și justificări. Găsesc 1000 de motive de a rămâne acasă și alte 1000 pentru care acolo unde am vrut să plec nu e bine. Și, invariabil, de fiecare dată, singurul motiv onest ține de zona de confort. Fie că-i spunem teamă, anxietate, frică, lene sau procrastinare.

A ajunge…

Îmi place și partea în care călătoresc spre destinație, fie că schimb trenuri, avioane sau urc pe jos pe munte. Este partea în care încerc (și cel mai adesea și reușesc) să ajung acolo unde mi-am propus. Dacă este o excursie organizată de alții, e mai simplu. Dacă în schimb ma ocup eu de organizare, atunci îmi place să cunosc fiecare detaliu. Și nu din nevoia de control, ci pentru a putea evita eventualele probleme ce ar putea să apară. Îmi place să cunosc traseul: aproximativ câte ore va dura, cum va fi vremea, cine va veni și ce ne propunem să vizităm. Și unde mai rămâne loc de neprevăzut? Credeți-mă, rămâne întotdeauna loc de așa ceva! Întotdeauna apare ceva la ce nu s-a așteptat nimeni. Am prins ninsori în august, căldură și insolații iarna, avioane care au întârziat sau au fost anulate, vapoare care s-au stricat, măgăruși care s-au încăpățânat și au decis să rămână pe loc… Dar toate aceste situații au farmecul lor. Și confirmă, încă o dată, vorba care spune că „este mai importantă călătoria decât destinația”.

Calator-Sebi

A călători…

A călători înseamnă a explora; a călători înseamnă a descoperi locuri și oameni noi. A te descoperi pe tine. Pentru că doar în situații noi poți să vezi cu adevărat ce îți place și ce tinzi să eviți, ce poți face și ce limitări ai sau îți impui. Călătorești cu tot corpul atunci când decoperi lumea fizică, pas cu pas, km cu km. Începi cu primii pași în copilaria timpurie, prinzi avânt în tinerețe și devii mai temperat la vârsta adulta. Iar la bătrânețe alegi să faci pașii mai domoli și mai rari, ca să te bucuri cu adevărat de peisaj și de ceea ce te înconjoară. Călatoresti cu mintea atunci când îți imaginezi. Și călatorești cu sufletul atunci când visezi, fie că este în somn sau cu ochii larg deschiși.

În loc de concluzii…

O idee merită desprinsă din rândurile de mai sus. Și anume că, probabil, cea mai bună metodă de a cunoaște lumea, pe tine și pe ceilalți este să călătorești. Iar pentru asta trebuie în primul rând să pleci, adică sa treci peste toate scuzele pe care le poți găsi pentru a rămâne „acasă”. Pentru că nu se știe niciodată ce vei descoperi atunci când te decizi să ieși pe ușă și să părăsești zona de confort care ne ține pe loc. S-ar putea să ai o surpriză și să descoperi o lume întreaga de care n-ai știut…

Recomandă și altora