Skip to main content
Jurnal »

Decid, deci exist!

2 septembrie 2014
Factor-de-risc-decizie

de Răzvan GOGA, trainer ATU Consulting;

DECIZIE = hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. DEX

„Salut, Cristi! Aș vrea o ciocolată de mentă și două pungi de pufuleți pentru copii… mergem la plimbare și ne oprim ca de obicei în parc unde fetele se distrează de minune împărțindu-i cu rațele și porumbeii.”

„Doar atât?”, mă întreabă vânzătorul zâmbind.

„Da… cred că da…”, răspund surprins de întrebarea lui, intuind însă din atitudinea lui c-ar mai fi ceva.

„Păi și apă?… data trecută ați ajuns uscați de sete că doar pufuleții și plimbarea cer apa!”

„Așa e. Ai dreptate, Cristi. Dă-mi te rog și două sticluțe de apă.”

Luăm decizii la fiecare pas și o facem cu o ușurință, lejeritate și nonșalanță surprinzătoare. Ne gândim de multe ori în grabă și decidem de parcă ar fi viața altcuiva încheind însă întotdeauna cu un „Doamne Ajută” izbăvitor. Până și definiția cuvântului decizie, care recomandă examinarea problemei sau a situației, a fost uitată parcă într-un dicționar prăfuit și neadaptat rigorilor și vitezei vieții moderne. Și cu toate astea:

  • Încotro pot duce oare aceste drumuri construite în grabă, cu materiale necorespunzătoare și mână de lucru necalificată în cele mai multe cazuri?
  • Ce putem face mai mult pentru a ne asigura că deciziile pe care le luăm sunt cele potrivite în situațiile date?
  • Cum poate fi influențată o decizie a noastră sau a celor care depind de rezultatul ei?

Acestea sunt cele 3 întrebări la care face referire conținutul acestui articol dedicat din suflet tuturor celor care consideră „decizia” un factor important în viața lor.

  • Încotro pot duce oare aceste drumuri construite în grabă, cu materiale necorespunzătoare și mână de lucru necalificată în cele mai multe cazuri?

Septembrie 26, 1983. La comanda centrului nuclear sovietic Oko, se afla în acea zi, tovarășul Stanislav Yevgrafovich Petrov, locotenent colonel în Forțele Aeriene Sovietice. La un moment dat, sistemul de detecție a atacurilor nucleare semnalizează un atac cu rachetă nucleară inițiat de Statele Unite. Din poziția pe care o avea, Stanislav Petrov, putea iniția procedura de contraatac nuclear (ar fi durat doar cateva minute să primeasca toate aprobările). Cu toate acestea nu a facut-o, evitând astfel o catastrofă nucleară generată de ceea ce s-a dovedit a fi o „eroare de sistem”.

Incidentul din 1983, unul mai puțin mediatizat (și e lesne de înțeles de ce), e un foarte bun exemplu de analiză a procesului decizional. Până a face asta însă, vă recomand să închideți articolul pentru câteva minute și, cu ochii închiși, să rememorați toate momentele importante în care ați luat decizii cu impact major asupra vieții voastre.

Bun, acum e momentul să trecem mai departe și să vedem:

  • Ce putem face mai mult pentru a ne asigura că deciziile pe care le luăm sunt cele potrivite în situațiile date?

Ulterior evenimentului nefericit din 1983, Stanislav și-a motivat decizia de a nu lansa contraatacul, ca fiind bazată pe un element cheie în procesul decizional: probabilitatea de a se întâmpla. Mai concret, Petrov spunea că i s-a părut puțin probabil ca Statele Unite să lanseze 5 rachete nucleare deodată în condițiile în care radarul de la sol nu dădea niciun indiciu în acest sens.

Recomandările specialiștilor în ce privește luarea deciziilor sunt:

    1. Să fie identificate mai multe decizii potențiale pentru aceeași situație sau problemă.
    2. Să se analizeze pentru fiecare dintre aceste decizii următorii doi parametrii:
      1. Probabilitatea de a se întâmpla (se notează cu 1 până la 10 unde 1 puțin probabil să se întâmple și 10 probabilitate maximă de a se întâmpla)
      2. Impactul pe care l-ar produce decizia (se noteaza cu 1 până la 10 unde 1 înseamnă impact mic, iar 10 impact major)
    3. Se calculează factorul de risc al deciziei (Fr) ca fiind produsul dintre Probabilitate (P) și Impact (I). Formula este: Fr = P X I
    4. Se analizează deciziile identificate la punctul 1 și se clasifică în funcție de factorul de risc după cum urmează:
      1. Dacă Fr<25 avem un risc scăzut în luarea deciziei
      2. Dacă 25<Fr<50 avem un risc mediu în luarea deciziei
      3. Dacă 50<Fr<100 avem un risc ridicat în luarea deciziei

Factor-de-risc-decizie

Dacă ar fi să analizăm decizia lui Petrov de a nu răspunde potențialei amenințări venite din partea Statelor Unite, din punct de vedere al riscului, situația ar arăta așa:

P = 3 (s-a considerat puțin probabil să se întâmple)

I = 10 (impactul unui atac nuclear ar fi fost devastator)

Fr = 3 X 10 = 30, deci o decizie cu un grad de risc mediu pe care Stanislav Yevgrafovich Petrov și-a asumat-o și, din fericire pentru soarta umanității, nu a greșit.

  • Cum poate fi influențată o decizie a noastră sau a celor care depind de rezultatul ei?

Un alt aspect foarte interesant legat de procesul decizional este modul în care ne lăsam influențați de factori interni sau externi în momentul în care luăm o decizie. Profesorul Robert Cialdini identifică 6 principii ale influențării în cartea sa, Psihologia Persuasiunii, principii care pot determina luarea unei anumite decizii indiferent de factorul de risc sau alți parametrii logico-matematici. Câțiva dintre acești influențatori ar putea fi:

  • Percepțiile și paradigmele pe care le avem și care sunt adânc înrădăcinate în cultura, principiile și valorile noastre
  • Experiențele anterioare similare pe care le-am avut sau despre care am auzit
  • Modul în care privesc ceilalți membri ai societății situația
  • Educația de care am beneficiat

Într-un interviu acordat de Stanislav Petrov în 2013, acesta a dezvaluit pentru prima oară motivul emoțional care l-a determinat sa ia decizia din 1983. Este vorba de trainingul de comportament social la care participase cu puțin timp în urmă.

Oricare ar fi motivul pentru care luăm o decizie într-un anumit moment al vieții noastre, e bine să ne asigurăm că ținem cont atât de argumente logice (ex: riscul calculat pe care-l implică decizia), cât și argumente emotionale (ex: influențatori). Și oricât de pregătiți ne-am putea simți, acel „Doamne Ajută” de la sfârșit nu poate da greș.

E sâmbătă și ca de obicei urmează plimbarea în parc:

„Salut, Cristi! Aș vrea o ciocolată de mentă, două pungi de pufuleți pentru copii și… două sticluțe de apă”… experiența m-a învățat că prind bine după snack-uri sărate și plimbări în soare.

Bibliografie

Lehrer,  Johnah (2010). How we decide. Houghton Mifflin Harcourt;
Cialdini, Robert (2008). Psihologia persuasiunii – totul despre influențare. Busine$$ Tech;
Iyengar, Sheena (2011). The art of choosing. Hachette Book Group;
Gladwell, Malcolm (2011). Blink. București: Editura Publica.
 

Recomandă și altora