de Cecilia COȚE, asistent manager ATU Consulting
Joseph Chilton Pearce
În rândurile care urmează, doresc să aduc în prim-plan câteva elemente care stau la baza complexității termenului de creativitate, cât și a procesului care transformă individul într-o ființă creativă și ingenioasă atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Creativitatea de-a lungul deceniilor a lăsat o urmă de mister pentru mulți autori, ajungând să se confrunte cu diferite aspecte ale termenului precum: inspirația, talentul, supradotarea, imaginația sau fantezia creatoare. Inspirația este considerată o stare psihică, de tensiune puternică, care are o durată nespecifică și pe parcursul căreia se structurează liniile generale despre o idee sau o soluție nouă prin aspecte precum spontaneitatea sau vibrația afectivă. Cuvântul talent, în sensul său psihologic, face referire la aptitudinea sau superioritatea naturală de a face un lucru sau „aptitudine naturală care se manifestă într-o anumită direcție” (J. Drever, 1952).
În ceea ce privește termenul de supradotare, văzut prin prisma lui F. Galton, acesta se referă la caracteristici excepționale intelectuale și mentale (F. Galton, 1869). În această direcție, R. Weisberg (1993) susține că nu se cunosc suficiente caracteristici ale acestui termen, fapt care denotă prezența unui mit în mintea oamenilor cu referire la ceea ce înseamnă supradotare. Astfel, R. Weisberg argumentează această insuficiență prin faptul că trăsăturile psihologice ale unui om creativ se pot să nu relaționeze într-un mod cauzal cu activitatea în care se produce creația și totodată prin faptul că manifestarea creativității nu se realizează constant (nici la cei mai mari artiști). Acest lucru indică faptul că supradotarea – geniul uman – nu este o caracteristică constantă a creativității. Imaginația, pe de altă parte, este abilitatea mentală de a realiza asociații noi prin construirea și descompunerea anumitor idei și prin combinarea acestora pentru a avea un rezultat inexistent până în acel moment.
Se observă că în literatura de specialitate găsim diferite definiții ale termenului de creativitate (cele de mai sus fiind o foarte mică partea în definirea creativității), însă pentru a înțelege ce înseamnă termenul, cred că e nevoie în primul rând de un exercițiu de introspecție a fiecăruia dintre noi prin care să ne întrebăm: ce înseamnă pentru mine să fiu creativ?, care sunt momentele mele de creativitate?, respectiv ce consider creativ la cei din jurul meu?.
Precum argumentează și Weisberg, creativitatea se realizează în anumite momente la fiecare dintre noi. Putem să fim autentici, spontani, plini de imaginație de când ne trezim, de dimineață, prin felul în care alegem să ne bem cafeaua sau să ne luăm micul dejun, apoi la locul de muncă, prin modul în care ne îndeplinim sarcinile și până seara, prin felul în care ne petrecem timpul de relaxare. Poate că unii muncesc și sunt creativi atunci când ascultă muzică sau poate unii sunt cei mai puțin ingenioși când ascultă muzică. Există probabil oameni care au momente geniale în timpul noapții sau dimineața la primele ore și astfel aduc omenirii un plus de cunoaștere sau de noutate.
Ceea ce doresc să punctez prin exemplele date este faptul că există creativitate în fiecare din noi, că avem momente mai multe sau mai puține în care ideile noastre sunt văzute ca fiind ingenioase și implementate ca atare, că prin felul în care ne construim ideile, prin felul în care ne alegem cuvintele suntem autentici, prin modul în care ne îmbrăcăm și prin spontaneitatea cu care reușim să rezolvăm infinitatea de incertitudini și probleme care apar constant suntem, de asemenea, plini de creativitate.
Pornind de la o gândire creativă și liberă prin care să ne asumăm noi perspective asupra problemelor, noi riscuri, să fim toleranți la ambiguitate (să ne lăsăm liberi gândirea) și să explorăm noi modalități cognitive, există posibilitatea exprimării unei creativități autentice.
În încheiere, vă încurajez să acordăm atenție acelor aspecte importante care ne pot ajuta să descoperim și să construim creativitatea din noi: spontaneitatea, inspirația, talentul și imaginația. Ele pot fi un bun punct de plecare spre un nou mod de a lua decizii și de a conștientiza lucrurile pe care iubim să le facem. Fiecare pas, oricât de mărut, prin care ajungem să învățăm sau să realizăm lucruri noi, ne poate face autentici și individual-creativi.
Bibliografie
