Skip to main content
Jurnal »

Fii acolo unde ai vrea să fii!

17 iunie 2014

de Andreea BOB, trainer ATU Consulting

There’s something about letting a moment happen. 
Your best-laid plans cannot exceed what happens spontaneously.

Brian Henson

Este luna iunie, luna copilului (de orice vârstă), iar în ATU sărbătorim Spontaneitatea! În încercarea mea de a descrie spontaneitatea, mi-am adus aminte de copilărie, realizând legătura strânsă dintre cele două. În spiritul jucăuş al lunii, te provoc la o călătorie în timp:

Imaginează-ţi că eşti pe un peron în gară şi aştepţi un tren. El te va purta înapoi în timp, iar anii tăi vor scădea cu fiecare haltă în care se opreşte el. Vei ajunge la primul tău loc de muncă, apoi la absolvirea facultăţii, a liceului, în adolescenţă şi în cele din urmă în copilărie, atunci când făceai lucruri de care părinţii se amuzau şi cu zâmbetul pe buze te încurajau să fii copil! Iar tu cântai probabil cu un tub de spray în mână în faţa oglinzii crezându-te un star, auzind uralele publicului, ieşind apoi în faţa blocului sau cine ştie unde, jucându-te cât era ziua de lungă cu cei de-o seamă cu tine, luând interviuri pe diverse teme oamenilor care treceau pe lângă tine sau poate te căţărai în copaci culegând toate fructele comestibile sau necomestibile, împletind coroniţe de flori, jucând şotron, sărind elastic sau uitând de tine pe sanie până auzeai vocea părinţilor sau a bunicilor care te căutau.

Indiferent care era jocul sau miza lui, erai fericit. Îţi aminteşti cât de frumos era? Mai ştii ce mult credeai în jocul tău? Te jucai de-adevăratelea ca şi cum nimic nu ar fi mai important pe lumea asta. Rămâi în această călătorie cât de mult poţi „până când ajungi la cea mai clară, puternică şi jucăuşă imagine pe care ai trăit-o, indiferent că este o jucărie, o vacanţă sau o zi de naştere şi începe să construieşti de la emoţia aceea, până când simţi că se conectează cu viaţa ta de acum” (Stuart Brown) şi pregătește-te din nou de drum. Urcă-te înapoi în tren păstrând acea emoţie, indiferent de timpul pe care îl parcurge trenul până în prezent. Foloseşte acea trăire făcând ceva în care crezi, schimbând o activitate în care te simţeai blocat sau pur şi simplu întreabă pe cineva necunoscut dacă te însoţeşte la o cafea. Pare nebunesc? Doar pare…!

Dar dacă te gândeşti mai bine, nu ar fi frumos să faci lucruri spontane pe care nu le-ai mai repetat din nou şi din nou până când ştii dinainte care va fi rezultatul? Această repetiţie este opusul spontaneităţii şi cu siguranţă această „abilitate” nu ne-o însuşim în copilărie, ci pe parcursul devenirii noastre ca adulţi. „Dacă cineva se întreabă ce face să fie atrăgători copiii mici pentru majoritatea oamenilor, în afară de motivele sentimentale şi convenţionale, răspunsul trebuie să fie chiar această calitate a spontaneităţii. Copiii mici au o abilitate de a simţi şi gândi care este într-adevăr a lor; această spontaneitate se manifestă în ceea ce spun sau gândesc, în sentimentele exprimate pe feţele lor. ” (Erich Fromm).

Pentru a putea fi spontani şi ca adulţi este necesar ca din timp în timp aspectele conservate – adică acele acţiuni sau comportamente pe care le repetăm de nenumărate ori, chiar dacă ştim că rezultatul lor nu este unul neaparat favorabil – să fie de-conservate, adică să aibă loc schimbarea. Este la fel ca atunci când vrem să schimbăm forma unui cub de gheată: îl dezghetăm, se transformă din nou în apă, iar apoi îl punem într-o altă formă.

„Conservele” sau aşa numitele valori sociale care ne împing să facem lucruri doar pentru că „aşa se face” ne fac un mare deserviciu, fiindu-ne de ajutor doar dacă am trăi într-o lume relativ nemişcată. „Însă ce facem atunci când lumea din jurul nostru se află într-o schimbare revoluționară şi când calitatea schimbării devine din ce în ce mai mult o caracteristică permanentă a lumii din care facem parte?” (J. L. Moreno). Răspunsul este: ne schimbăm şi noi! Prin exersarea spontaneităţii pare aproape sigur că devenim relativ mai liberi de produsele conservate.

Erich Fromm spune că o premisă a spontaneităţii este acceptarea personalităţii totale. Altfel spus, spontaneitatea este acel moment când începi să faci lucruri pentru tine, când valorile tale personale sunt mai presus de valorile sociale, aşa numitele conserve culturale, când ceva din tine te impinge în afara ta pentru a face lucruri frumoase doar de dragul tău, pentru te dezvolta, pentru a-ţi desăvârşi caracterul şi personalitatea. Pentru a te ciopli pe tine aşa cum ai visat poate doar în copilărie cu ochii deschişi imaginându-ţi ce ai vrea să fii când creşti mare. Este curajul de a fi imperfect şi de a arăta asta, de a-ţi accepta vulnerabilitatea cu pieptul înainte şi cu picioarele bine înfipte în pământ, e o nebunie după cum ar descrie-o unii, e sursa noastră care ne aminteşte în permanenţă de copilul din noi, e nebunia care te ajută sa treci dincolo de propriile tale bariere sau de haltele prin care ai călătorit cu trenul de-a lungul anilor. Este energia care ne întoarce la armonie, la răzvratirea aceea creativă cu ajutorul căreia faci universul să se schimbe, să se mişte, prin care aduci contribuţii memorabile la locul tău de muncă, în parteneriate sau în familia ta.

Spontaneitatea este acea busola magică ce ne ajută să creăm, să ne pictăm în culori viaţa, ne ajută să nu mai repetăm scenarii „sigure” și atât de bine bătătorite, ne ajută să fim regizorii propriilor noastre vieţi şi să uităm că trebuie să fim, să arătăm sau să facem ceva într-un fel anume. E o sursă de viaţă pe care o avem cu toţii şi pe care cu toţii o putem accesa ori de cate ori simţim că ne împotmolim şi nu numai!

Bibliografie

Brown, S. (2008) Play is more than just fun. TED Talk;

Fromm, E. (1998) Frica de libertate. Bucureşti: Editura Teora;

Moreno, J.L. (2009) Scrieri fundamentale despre psihodramă, metode de grup şi spontaneitate. Bucureşti: Editura Trei.

Recomandă și altora