de Diana POP
Recenzie premiată în cadrul concursului dedicat Psihologilor, desfășurat în luna martie 2014, la inițiativa Asociației de Psihoterapie Pozitivă, în parteneriat cu ATU Consulting și Editura Trei.
„Ce îţi doreşti?”
O simplă întrebare care încrețeşte frunţile tuturor şi care tulbură până în cea mai adâncă cameră a sufletului.
Această întrebare simplă naşte amărăciune, dorul de o fiinţă dragă pe care am pierdut-o, suferinţă reprimată. În spatele fiecărei frământări se află o dorinţă irealizabilă, care ne domină viaţa şi percepţia asupra propriei persoane.
„Vreau” devine o necesitate, un mod de viaţă, o dependenţă.
Autenticitatea şi sinceritatea lui Irvin D. Yalom de a vorbi despre condiţia umană, despre frica de singurătate, dispreţul faţă de sine, dragostea în diferitele ei forme, tristeţe şi autodezvălurie, obezitate şi „tinereţe fără bătrâneţe” fac din Călăul dragostei – prin cele 10 povestiri de psihoterapie – o oglindă a sufletului nostru prin conştientizarea emoţiilor şi autocunoaştere.
Necunoscând ficţiunea Yalomistă, titlul m-a condus spre un ghid al psihoterapiei, a „ceea ce e de făcut atunci când…” , însă am descoperit cu puţin haz trăirile „umaniste” ale unui psihoterapeut şi sentimentele născute la fiecare din cele 10 povestiri.
Am realizat că un psihoterapeut trebuie să rămână om în faţa celuilalt chiar dacă pare că deţine răspunsul oricărei întrebări sau frământări şi să lupte cot la cot cu pacientul, ajutându-se nu doar pe sine, ci şi pe celălalt.
De fapt, psihoterapia aici nu e răspunsul frământărilor celor 10 pacienţi, ci este locul în care pacienţii îşi dau propriile răspunsuri prin conştientizarea propriilor trăiri.
