Despre perspective și alegeri

.

de Andra HANȚĂ, specialist PR & Comunicare ATU Consulting

Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.
Albert Einstein

De cele mai multe ori, începe ca un joc, ne face să fim curioși, să explorăm, să încercăm, să greșim, să continuăm sau să renunțăm... mai creștem și ni se dau probleme de rezolvat, intrăm în competiție, primim recompense dacă reușim, suntem dezamăgiți dacă nu. Atunci când suntem copii și avem în față o situație - pe care mai mult cei din jur o numesc problemă - știm că există cel puțin o soluție și că ne revine sarcina de a o găsi. Însă, odată ce înaintăm în vârstă, începem să asociem „problemele" cu ceva negativ: „probleme de sănătate”, „probleme financiare”, „probleme la locul de muncă”, „copil problemă”. Uităm că, de cele mai multe ori, problemele au soluții și ne raportăm la ele ca la ceva ce nu e de dorit, ce trebuie confruntat sau rezolvat.

Într-adevăr, o problemă nerezolvată sau a cărei rezolvare se amână, poate duce la criză – acel moment critic în care e de dorit să se facă ceva pentru a schimba în bine situația. Însă și criza poate avea mai multe valențe. De exemplu, ideograma chineză pentru „criză” este rezultanta asocierii dintre „primejdie” şi „oportunitate”, o semnificație suficient de ofertantă cu atât mai mult cu cât o punem și în relație cu ideea că lucrurile cărora le dăm atenție se amplifică.

Independență, libertate, autonomie - în comunitatea urbană

.

de Sorin Dan CLINCI [guest post]

Am fost invitat de către Echipa ATU Consulting, invitație care mă onorează nespus, să îmi aleg o tema de dizertație dintre cele propuse pe un calendar care acoperă întregul an. Tema care mi s-a părut cea mai apropiată de mine, atât din postura de simplu cetățean, cât și din cea de arhitect-urbanist, a fost tema lunii februarie, cea care propune spre analiză raportarea omului la mediul social în care evoluează. Am să încerc să dezvolt acest raport dintr-o perspectivă apropiată mie, și anume aceea de locuire, de om-comunitate.

Raportul individului cu mediul comunitar, modelul de locuire a acestuia și relațiile care apar odată cu modificarea caracteristicilor unei așezări ar putea să explice parțial modul în care înțelegem cei trei termeni (independență – libertate – autonomie) și, mai ales, felul în care judecăm apropierea de alte ființe umane. Pentru a detalia aceste aspecte trebuie să privim locuirea umană în epoca sa de început.

Viața - context pentru manifestarea libertății

.

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Voit sau nu, părinții, școala, oamenii importanți din viața noastră ne învață cum să ne comportăm, cum să gândim despre noi, despre ei, despre viață, despre relații... în ce valori să credem... Rolul acestor concepte „de împrumut” este de o mare relevanță în dezvoltarea noastră, în găsirea unei stabilități care ne propulsează spre viața adultă. Cu toate acestea, la vârsta maturității, o parte semnificativă dintre noi descoperim dorința de a găsi și de a manifesta propriile valori - credințe diferite față de cele învățate. Probabil că în acel moment, perspectiva asupra libertății noastre ca oameni în această lume se schimbă radical.

Există lucruri pe care nu le mai putem schimba, cum ar fi experiențele deja avute, oamenii importanți sau orașul și țara în care ne-am născut. Cu toate acestea, în fața noastră, în fiecare zi avem un peisaj plin cu posibilități, cu lucruri care pot fi schimbate, modificate, create.

Timp și timpi: Trecut – Prezent – Viitor

.

de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Timpul e gratuit, dar e de neprețuit.
Nu-l poți stăpâni, dar îl poți folosi.
Nu-l poți păstra, dar îl poți petrece.
Odată ce l-ai pierdut, nu poți să-l recuperezi.
Harvey MacKay

Este o caracteristică definitorie a existenței umane faptul că ne naștem și vom muri. Ne deplasăm într-un prezent continuu, în veșnica schimbare, având trecutul în spate și viitorul în față.

Gândiți-vă că la naștere am primit fiecare câteva milioane de minute și câteva miliarde de bătăi de inimă cu care am plecat la drum, în călătoria vieții proprii. Timpul este o resursă pe care o primim gratis și despre care aflăm, sau realizăm la un moment dat în viață, că este finită. În fiecare zi, trăim doar 1.440 minute sau 86.400 de secunde despre care aflăm, la un moment dat în viață, că pot fi trăite mai repede sau mai încet, mai plin sau mai gol, mai intens sau mai anost, că ne pot stresa sau ne pot plictisi sau ne pot împlini.

Mai descoperim pe parcursul vieții că dacă timpul fizic îl putem trăi într-un singur sens, timpul subiectiv, poate fi parcurs în ambele sensuri: dinspre prezent spre trecut sau dinspre prezent spre viitor. Încă de la vârsta copilăriei, ne putem dezvolta capacitatea de a utiliza perspectiva temporală în favoarea noastră. Pespectiva noastră temporală are două caracteristici:

Deschiderea - resursă de adaptare la o lume în schimbare

.

de Mihaela BOUTIERE, trainer ATU Consulting

Destinul nu este legat de noroc, este mai degrabă legat de alegere;
nu este un lucru pe care trebuie să-l aştepţi,
este mai degrabă un lucru care trebuie realizat.
William Jennings Bryan

Viaţa e ca o călătorie. O aventură continuă. O oglindă care ne reflectă din când în când cine suntem noi, sau noi în relaţia cu ceilalţi. De când ne-am născut, înaintăm prin propria noastră viaţă: unii cu paşi mici, alţii cu paşi mari. Dar indiferent de mărimea paşilor, nu ne mai putem întoarce, nu putem da timpul inapoi. În această călătorie, unii învaţă atât de multe despre ei, despre alţii, despre viaţă în general, în timp ce alţii par să nu fi învăţat nimic. Şi apare întrebarea firească: ce face diferenţa? Nu ştiu dacă există vreo teorie validată ştiinţific care să ne ajute să înţelegem acest fenomen, dar lăsându-mi intuiţia să dea răspunsul, este deschiderea pe care unii dintre noi o au de a se uita în acea oglindă şi de a conştientiza: Cine sunt eu în viaţa mea? Care sunt rolurile pe care mi le asum? Care sunt lucrurile care îmi plac la mine? Care sunt lucrurile care îmi plac mai puţin la mine sau chiar deloc? Le accept cu uşurinţă sau tind să mă compar cu ceilalţi care sunt altfel şi mă învinovăţesc pentru că nu sunt ca ei?

Majoritatea dintre noi ne dorim să fim buni în tot ceea ce facem: în profesie şi în familie, cu colegii şi cu copiii, cu toţi cei de lângă noi. Avem dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, simţim compasiune faţă de unii semeni ai noştri şi bucurie atunci când am făcut o faptă bună; toate acestea, alături de multe altele, ne colorează viaţa în fiecare clipă.

Schimbarea sau despre cum să fim stăpânii propriei noastre deveniri

.

de Radu SILAGHI, trainer ATU Consulting

Când renunț la ceea ce sunt,
devin ceea ce aș putea fi.
LAO TZE

Renunță la obișnuințele proprii, dă-ți voie să fii vulnerabil permițându-ți să pierzi o parte din tine, având credința că vei ajunge o alternativă mai bună a ta. Suntem în permanentă schimbare, transformare interioară și exterioară; trăim iluzia stabilității, schimbarea fiind o certitudine.

Schimbarea presupune confruntarea cu propriile limite în care renegociem granițe interioare și exterioare. Este un proces asumat al transformării interioare, un drum al descoperirii de sine în care poți să resimți uneori că totul în jurul tău se prăbușește, se dezintegrează, cu scopul de a face loc unui rezultat mai bun.

Situații mai puțin plăcute pot reprezenta pretexte ale schimbării. Acceptă situații, găsește resurse în tine, speră și crede în viziunea propriei tale direcții. E important să căutăm soluții, resurse și oameni care credem că ar putea să susțină demersul propriu al schimbării. Astfel, vem găsi busola și direcția, preluând controlul a ceea ce suntem și ceea ce vrem să devenim.

A da un sens vieții prin dezvoltare personală

.

de Diana BERINDEI, trainer ATU Consulting

Dacă ai planificat să fii orice mai puțin decât ceea ce ești capabil să fii,
probabil că vei fi nefericit toate zilele vieții tale.
Abraham Maslow

Studii realizate în ultimii ani în domeniul psihologiei pun în evidență trei tipuri mari de fericire: hedonică – viața plăcută; eudaimonia - viața bună și viața cu semnificație/sens. Prima variantă de fericire pe care o putem trăi este cea în care ne implicăm în cât mai multe activități plăcute, reducând din cele neplăcute. Stilul acesta de a trăi viața este specific culturilor vestice. Aici, fericirea este definită în termenii realizărilor, prin tendința de a diminua stările negative și de a crește afectul pozitiv (Nansook Park, Christopher Peterson, Martin E. P. Seligman, 2004). Marele dezavantaj al hedonismului este acela că s-ar părea că este ereditar, prin urmare poate fi puțin influențat de noi, iar emoția se habituează. La un moment dat, ne dorim tot mai multe și tot mai multe activități sau lucruri care să ne facă plăcere, care să umple nevoia de fericire.

Încrederea – parte a sistemului propriu de referință

.

de Meda GHERMAN, trainer ATU Consulting

Încrederea se construieşte în timp şi are nevoie doar
de câteva secunde pentru a fi spulberată.
Autor anonim

Încrederea stă la baza oricărei relaţii fie ea de prietenie, de dragoste sau profesională. Încrederea are mai multe dimensiuni din perspectiva aceluiaşi individ: încrederea în sine şi încrederea în ceilalţi.

Sentimentul de încredere în sine este relaţionat cu respectul de sine. Să te respecţi înseamnă să te placi pe tine însuţi, să te accepţi cu aspectele percepute ca fiind pozitive sau negative şi să îţi accepţi propriile limite şi posibilităţi. De asemenea, respectul de sine înseamnă să te accepţi ca fiind fundamental bun.

Încrederea este atât o variabilă emoţională, cât şi una socială. Încrederea emoţională se referă la faptul de a putea împărtăşi propriile sentimente fără teama de ridicol sau de dispreţ. Încrederea socială implică riscul de respingere individuală sau de grup, de criticare a altora sau de a fi criticat şi testarea relaţiilor.

Decid, deci exist!

.

de Răzvan GOGA, trainer ATU Consulting;

DECIZIE = hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. DEX

„Salut, Cristi! Aș vrea o ciocolată de mentă și două pungi de pufuleți pentru copii... mergem la plimbare și ne oprim ca de obicei în parc unde fetele se distrează de minune împărțindu-i cu rațele și porumbeii."

„Doar atât?", mă întreabă vânzătorul zâmbind.

„Da... cred că da...", răspund surprins de întrebarea lui, intuind însă din atitudinea lui c-ar mai fi ceva.

„Păi și apă?... data trecută ați ajuns uscați de sete că doar pufuleții și plimbarea cer apa!"

„Așa e. Ai dreptate, Cristi. Dă-mi te rog și două sticluțe de apă."

Luăm decizii la fiecare pas și o facem cu o ușurință, lejeritate și nonșalanță surprinzătoare. Ne gândim de multe ori în grabă și decidem de parcă ar fi viața altcuiva încheind însă întotdeauna cu un „Doamne Ajută" izbăvitor. Până și definiția cuvântului decizie, care recomandă examinarea problemei sau a situației, a fost uitată parcă într-un dicționar prăfuit și neadaptat rigorilor și vitezei vieții moderne. Și cu toate astea:

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting