Is Your Agile Team Fit Enough? - articol publicat pe Scrum Alliance

.

Cu marie bucurie, dorim să vă împărtășim un nou articol scris de colegul nostru, Bogdan GIURGIU, articol publicat în luna ianuarie 2016 pe Scrum Alliance, intitulat Is Your Agile Team Fit Enough? Add a SmartBand to your team to monitor its health.

Bogdan este unul dintre puținii Certified Scrum Professionals din Romania (4 membri în ianuarie 2014) și este extrem de pasionat de Metodologiile Agile și cum pot acestea să îmbunătățească echipele și companiile.

Articolul în cauză este în limba engleză și oferă o perspectivă creativă asupra metodologiilor Scrum și Kanban. Prin folosirea unor analogii inedite din sfera sănătății (ex. monitorizarea caloriilor și a greutății), Bogdan explică și subliniază faptul că monitorizarea constantă a „sănătății” echipei și a proceselor pe care aceasta le desfășoară este deosebit de importantă pentru progresul dorit, facilitând totodată procesul decizional.

Chiar dacă poate nu sunteți familiarizați cu ceea ce înseamnă metodologiile Agile, articolul scris de Bogdan este unul clarificator și interesant deopotrivă. Așasar, vă invităm la lectură:

Povestea merge mai departe – despre relația cu sensul în viață

.

de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Nu ne vom opri din explorare.
Şi finalitatea explorării noastre
va fi să ajungem acolo de unde am început
şi să cunoaştem locul pentru prima dată.
T. S. Eliot

Iată că am ajuns și la ultima parte din seria articolelor Povestea merge mai departe. Am început prezentând modul în care relația părinților cu mine poate deveni, la vârsta adultă, un model pentru relația mea cu mine însumi/însămi, dar și pentru relația mea cu propriul copil/propriii copii. Apoi am povestit despre modul în care relația de parteneriat între părinți poate deveni model sau contramodel al relației mele de cuplu și, ulterior, ne-am îndreptat atenția asupra modului în care ne facem prieteni sau despre relația părinților cu familia extinsă și societatea. Acum a venit momentul să ne ocupăm de ultima dintre cele patru dimensiuni relaționale privite din perspectiva manierei în care am fost crescuți ca și copii:

  • relația cu noi înșine și cu copiii noștri
  • relația noastră de cuplu
  • modul în care ne facem prieteni, respectiv
  • relația noastra cu viața și cu propriile scopuri

Paşi de tango: o lecţie de viaţă

.

de Szeréna SEER, trainer* ATU Consulting

Când dansezi, scopul tău nu este să ajungi
într-un anume loc de pe ringul de dans,
ci să te bucuri de fiecare pas al dansului.
Wayne Dyer
 
O veche legendă spune că pornim în viață uitând pentru ce am venit. De atunci, începe călătoria descoperirii drumului personal. Uităm, tocmai pentru a ne regăsi pe noi, pentru a ne recrea eul pe care știm ca îl avem. Așa începe călătoria prin viață: cu un prim pas. Ce urmează după... e o chestiune de alegeri, acțiuni sau non-acțiuni, un balans între bine și rău, între emoții, între multiplele dimensiuni ale ființei. Așa învățăm să trăim. Găsirea balansului echilibrat este o cale pe care învățăm singuri să mergem și o găsim doar dacă suntem în mișcare.

Dacă am compara viața cu a învăța să dansezi tango, am vedea că prima dată te înfățișezi fără să știi prea multe sau crezând că o să fie ușor (văzându-i pe alții cum navighează pe ring). Începi să faci primii pași, cu îndrumare, cu ajutor, cu căderi, cu emoții (şi din cele pozitive, şi din cele negative – vezi: furia poate fi de ajutor). Apoi... legi pașii, mergi pe muzică, pe ritm, ești atent la tine, la partener, la ceilalți dansatori, înveți de la ei, îi cunoști, îi descoperi... Şi împreună cu ei, încet, te descoperi pe tine.

A pleca, a ajunge, a călători – mărturisirile unui călător

.

de Sebastian VAIDA, colaborator ATU Consulting

A pleca...

Fie că este vorba de o excursie la munte sau plecarea într-o altă țară, pregătirile durează adesea mai mult decât călătoria în sine. Și nu mă refer doar la pregătirea fizică, la antrenament sau la realizarea bagajului. Ci mai mult la pregatirea mentală de a ieși din zona de confort și a pleca într-un loc, adesea nou, unde poate soarele răsare la o altă oră, oamenii vorbesc o altă limbă și timpul parcă are un alt ritm.

Recunosc că cea mai dificilă etapă mi se pare cea de a pleca. Dacă reușesc să o depășesc, atunci duc la bun sfârșit călătoria. Mă entuziasmează întotdeauna partea de pregătire, în care visez la locurile noi pe care le voi vizita. În care caut informațiile necesare pentru a ajunge acolo, ce e de vizitat, ce păreri au cei care au mai fost, o adevărată analiză SWOT.

Lupta fluturelui sau Ce trece prin pereţi?

.

de Szeréna SEER, trainer* ATU Consulting

Se spune că dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece.
Dacă se întoarce, e al tău.
Dacă nu, atunci nu a fost niciodată...
 
... sau tocmai îşi bea cafeaua cu cineva mai frumos şi mai drăguţ ca tine.

De ce ne e atât de greu să dăm drumul? La unii ne e greu cu lucruri, obiecte, la alţii cu amintiri, iar la alţii, cu oameni. Ne ţinem cu dinţii de eşarfa cumpărată la prima călătorie cu prietenul, de aparatul de cafea care ne face şi spumă de lapte, de masa de birou veche de la bunici... de prietenii care îşi găsesc alte drumuri şi se despart de noi, de orele petrecute cu un iubit vechi, care ne-a lăsat singuri pe lume (sau cel putin aşa ne-am simţit la momentul respectiv), de momente netrăite şi visate în decursul anilor...

Filosofiile din orient ne spun că, dacă nu vrem să suferim, să nu ne agăţăm de nimic. Oare au dreptate?

A proteja, a bloca, a trece – toate la timpul lor

.

de Simona DAMIAN, trainer ATU Consulting

Am aflat că omul este asemenea unei citadele.
Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea,
dar nu mai e decât fortăreaţa nimicită, deschisă înspre stele.
Antoine de Saint-Exupéry

Gard-lemn

Un gard îmi vine în minte, cu portiță. La asta m-am gândit prima dată când s-au uitat la mine aceste trei cuvinte: a proteja, a bloca, a trece. Cam așa ceva mi-am imaginat:

Primul gând, de fapt, era acela de a încerca să găsesc o formă, o imagine în care cele trei să se îmbine armonios. Și m-am gândit așa: Gardul te protejează, blochează accesul intrușilor, dar are și o poartă prin care se poate trece. Ce frumooos! – mi-am zis.

Diade, triade… Poezia contrastelor în finanțe

.

de Radu MĂRINCEAN, Consultant financiar ATU Consulting

Financiar vs. Economic

Există o oarecare poezie în simplitatea aritmetică a economiei neoclasice atunci când ne arată că piețele economice sunt similare cu cele financiare și că toate prețurile sunt determinate în urma jocului rațional al dorințelor contrastante ale vânzătorilor de a vinde cât mai scump și cumpărătorilor de cumpăra cât mai ieftin. Oferta crește mai rapid decât cererea și avem prețuri mai mici sau invers și va trebui să scoatem mai mulți bani din buzunar. Prețul reflectă valoarea reală, obiectivă a produsului sau serviciului și aceste piețe tind mereu spre echilibru. Pare incredibil, dar există universități pentru așa ceva...

Intrarea pe o piață „economică” presupune astfel participanți aflați de părți diferite ale baricadei din punctul de vedere al interesului urmărit, iar rezultatul tranzacției generate de către aceștia este unul măsurabil, cu un grad redus de incertitudine, ceea ce face ca procesul de luare a deciziei (de a vinde sau a cumpăra) să fie preponderent rațional, acest comportament economic fiind mediat în principal de către neocortex. Atunci când tranzacționăm bunuri sau servicii cu valoare de utilitate clară pentru noi, vizitând piața de legume sau un mall pentru o pereche de pantofi, avem o idee destul de clară despre valoarea acestora pentru noi, chiar dacă un zâmbet blond la tejghea poate perturba puțin anumite grupe de populație din acest serios proces de decizie.

Ce câștigi când înveți să pierzi. Evoluția lui „Nu te supăra, frate!”

.

de Andrei ARONEȚ [guest post]

Am început să vorbesc târziu și de atunci nu m-am mai oprit. Pe la 4-5 ani, când mergeam în vreun loc de joacă, mă uitam cu maxim dezinteres la tobogane sau hinți, găseam o distinsă babă și mă întindeam la povești. Nu, nu îmi aduc aminte despre ce, dar știu că ai mei nu erau deloc fericiți că ăla micu' nu se joacă cu alți copii. Probabil din teama de a pierde vreun joc, am pierdut o mulțime de experiențe specifice vârstei.

Cu acest „a pierde" am avut dintotdeauna o mare problemă încă de pe vremea când pe la noi nu exista Monopoly și ne jucam „Nu te supăra, frate!"; un joc cu titlu profetic, fiindcă asta mi-a fost întotdeauna cel mai greu să fac. Privind acum în urmă, e ușor să descopăr ocazii marcate, în principal, de frica unui eventual eșec.

A pierde, a câștiga, a continua - trei elemente esențiale ale vietii

.

de Răzvan PRODESCU [guest post]

Sometimes you win, sometimes you learn.
John Maxwell

La începutul anului, când Gabi Hum mi-a propus să scriu un articol și mi-am ales luna octombrie și tema aferentă acesteia, nici nu bănuiam cum avea să arate acest an pentru mine. Fără a intra în detalii, pot să spun că este/a fost, de departe, cel mai prost din viața mea. Atunci nu știam ce va urma, am ales tema pentru că îmi părea foarte ofertantă triada „a pierde – a câștiga – a continua”. Mă regăseam în această triadă pentru că am fost de părere toată viața că nu poți câștiga dacă nu pierzi ceva - că nu există câștig fără pierdere și pierdere fără câștig.

Anul trecut am făcut cu ATU, împreună cu 14 oameni din echipa mea, cursul de Consilier pentru Dezoltare Personală și nici nu știam cât de mult mă va ajuta pentru a trece cu bine peste încercările foarte mari din acest an. Acolo, am învățat Positum, am râs la început de temele de genul „găsește positum în frigiditate".

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting